Recomandare de lectură: Spațiul Celibidache de Stejărel Olaru / Cum l-a curtat și atacat pe marele dirijor fosta Securitate

Recent a apărut volumul „Spațiul Celibidache”, o biografie a marelui dirijor român de Stejărel Olaru, cunoscut autor de non-ficțiune. Scrisă captivant și cu numeroase informații inedite, cartea ne prezintă, pe de o parte, parcursul dirijorului Sergiu Celibidache în lumea muzicală internațională, iar pe de altă parte relația pe care a avut-o cu regimul comunist din România, care ori l-a curtat intens folosind Securitatea ca vârf de lance, ori i-a întors spatele în mod ofensator afirmând că nu este „în toate mințile”. Volumul a apărut recent la Editura OMNIUM.

Fără îndoială, Sergiu Celibidache a fost cel mai mare dirijor român și unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. Și-a iubit enorm țara, dar cariera sa nu a avut nicio legătură cu România pentru că nici măcar studiile de muzică nu și le-a făcut aici, ci în Germania, la prestigioasa Academie de Muzică din Berlin, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-1944).

În 1945, într-un context politic favorabil, a fost numit dirijorul principal al celei mai renumite orchestre din lume pe atunci, Filarmonica din Berlin. A rămas la conducerea acesteia până în 1954, când orchestra l-a preferat drept nou conducător pe Herbert von Karajan. Sergiu Celibidache însă nu s-a întors în România, ci și-a continuat ascensiunea în plan internațional. Între 1954 și 1979 a dirijat diferite orchestre ale lumii, iar din 1979 și până la moartea sa, în 1996, a condus Filarmonica din Munchen, pe care a ridicat-o la un nivel al excelenței recunoscut de lumea muzicii.

După ce descrie copilăria sa – Celibidache s-a născut la Roman, în 1912, dar a copilărit la Iași din 1914 –, viața în adolescență și studenția de la Berlin, precum și cele mai importante momente din cariera sa internațională și care au fost marcate de conflicte și neînțelegeri, Olaru prezintă și explică în detalii interesante când, cum și de ce Securitatea a decis să-l monitorizeze pe marele dirijor aflat în exil. Din documentele Securității și ale Arhivelor Diplomatice ale României aflăm care a fost planul regimului comunist în privința lui Celibidache și cât din el a reușit.

[foto documente Securitate] sursa foto: arhiva CNSAS

Operațiunea secretă a început în anii 1950 și a avut mai multe obiective. Inițial, poliția politică de la București a vrut să-l recruteze pe Celibidache agent de influență. A durat ani până când Securitatea a fost nevoită să realizeze că nu avea mijloace de a-și infiltra agenți în anturajul său căci dirijorul devenise o personalitate remarcabilă în plan internațional. De asemenea, nici profilul psihologic al lui Celibidache nu era unul care să stea la baza unei astfel de operațiuni. Dacă ar fi ajuns în situația în care un reprezentant al regimului comunist să-i propună o relație de colaborare, dirijorul român pur și simplu l-ar fi repudiat.

În anii 1960, după ce a înțeles mai bine cine este Sergiu Celibidache, Securitatea și-a schimbat obiectivul: dirijorul trebuia ademenit în România, unde ar fi putut să concerteze. Astfel, aparatul propagandistic al regimului de la București ar fi avut de câștigat atât în plan intern, cât și în cel internațional. În carte sunt descrise astfel de episoade, inclusiv rețeaua de agenți identificată de Olaru, iar printre aceștia s-au numărat nu doar muzicieni de la București, ci și membri ai familiei din țară.

Construcția narativă a cărții „Spațiul Celibidache” este valoroasă, iar scriitura lui Stejărel Olaru este plăcută și accesibilă. Cititorul, chiar și cel mai puțin familiarizat cu muzica clasică, nu-și va pierde interesul pentru lectură, dimpotrivă. În plus, abordarea documentară riguroasă a lui Olaru scoate la lumină imaginea mai puțin cunoscută a acestui geniu al muzicii, permanent aflat în căutarea perfecțiunii și a adevărului în muzică. Autorul reușește să-l umanizeze arătând cum geniul său a supraviețuit sărăciei, războiului și spionajului, dar mai ales cum s-a răzvrătit împotriva incompetenței și ignoranței.

Cartea nu este o simplă cronologie, ci un remarcabil portret al acestui artist român despre care încă știm prea puține, și despre care s-a spus adesea ori că a fost „neîncătușat”, ori „împotriva curentului”, ori „dictator” sau „despot”. Atractivitatea narativă face acest volum să fie interesant pentru toți cei care preferă să citească istorie recentă și biografii. „Spațiul Celibidache” este o monografie esențială, în care autorul a reușit să intersecteze în mod nimerit povești despre artă și putere și care umple un gol în literatura română care încă are nevoie de cărți despre exilul românesc cultural.

Cărțile istoricului Stejărel Olaru tratează subiecte importante din istoria recentă a României.

Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se numără Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov,  Cei cinci care au speriat Estul, Agentul nostru Victor, Maria Tănase. Artista, omul, legenda, A fost ca-n filme. Cea mai mare afacere a Securității și Nadia și Securitatea.

Cumpăra cartea de pe site-ul editurii Omnium