Protestele Generației Z în Maroc / „Libertate, demnitate, justiție socială” și „Stadioanele sunt gata: dar spitalele?” / Cei născuți între 1997 și 2012 fac 30% din populația țării

Timp de mai bine de o săptămână, zeci de mii de tineri din Maroc au ieșit în stradă, în fiecare zi, pentru a protesta împotriva guvernului. Uneori, demonstrațiile au devenit violente și s-au înregistrat și trei decese, notează Corriere della Sera.

Începând cu 27 septembrie, în Maroc au avut loc demonstrații zilnice atât în marile orașe, cât și în localitățile mai mici. Pentru început pașnice, protestele au degenerat apoi în confruntări violente, în special după difuzarea unei înregistrări video, realizată la Oujda, care arată o dubă a poliției călcând în picioare un protestatar (care și-a pierdut ulterior un picior). Și miercuri seară au existat, de asemenea, trei morți în timpul unui asalt asupra unui post de poliție în Lqliaa, la periferia Agadir.

Acestea sunt cele mai ample proteste observate în Maroc de la Primăvara arabă (2011) și de la revolta mai restrânsă din Rif (2016).

Mișcarea aparent „fără cap” care convoacă demonstrațiile, inspirată de protestele recente din Sri Lanka, Bangladesh, Nepal și Madagascar, se numește GenZ 212, referindu-se la vârsta celor care ies în stradă – cei care aparțin așa-numitei „Generații Z”, care îi indică pe cei născuți între 1997 și 2012 (care în Maroc reprezintă aproape 30% din populație) – și la prefixul internațional al țării (+212).

Organizarea se face pe TikTok și pe Discord, o platformă dedicată inițial gamerilor care a jucat deja un rol central în coordonarea revoltei din Nepal.

Cuvintele la modă pe care se pot citi pe rețelele de socializare și le poți auzi pe străzi sunt: „Libertate, demnitate, justiție socială”, „Sănătatea pe primul loc! Nu vrem Cupa Mondială!” și „Stadioanele sunt gata: dar spitalele?”.

Scânteia care a aprins focul a fost de fapt un presupus caz de malpraxis: moartea, în câteva zile, în luna august, a opt femei care au născut prin cezariană în același spital public din Agadir, în sudul țării.

Aceste decese sunt atribuite de protestatari faptului că Marocul este o țară cu două viteze, în care corupția este răspândită, banii sunt concentrați în câteva mâini, iar cheltuielile publice sunt limitate la proiecte de fațadă care vizează să facă țara să pară mai bună decât este.

De exemplu, organizarea Cupei Africii pe Națiuni (care începe la 21 decembrie) și a Cupei Mondiale de Fotbal 2030, pe care Marocul o va găzdui împreună cu Spania și Portugalia și pentru care cheltuiește bani pe care mulți cetățeni ar fi preferat să îi cheltuiască pentru îmbunătățirea sistemului educațional și a facilităților de sănătate.

Nu este o coincidență faptul că ciocnirile cele mai violente au avut loc în „periferiile” țării, adică în locuri – fie ele descentralizate sau aflate pe orbita marilor aglomerări urbane – asupra cărora nu a plouat nicio monedă din proiectele de dezvoltare cu care guvernul condus de premierul (foarte bogat) Aziz Akhannouch vrea să dea strălucire țării.

Zgomotul care se ridică din piețe este contracarat de tăcerea regelui Mohammed al VI-lea. Colectivul GenZ 212 nu îndrăznește să îl provoace (sfințenia monarhiei în Maroc rămâne tabu) și chiar i s-a adresat, până acum fără să fie ascultat, cu o scrisoare de înlăturare a guvernului.

Suveranul a fost mult timp foarte evaziv și, se pare, petrece perioade lungi în străinătate.

Mohammed al VI-lea este bolnav, spun multe zvonuri, coroborate cu imagini din ultimii ani, în care suveranul apare foarte emaciat, apoi echilibrat, oarecum stângaci, vara trecută, de o înregistrare video în care se plimbă, în viteză redusă, cu un jet ski.

Între timp, fiul său Hassan, 22 de ani, studiază pentru a deveni rege.