G4Media.ro

Președintele Iohannis și premierul Florin Cîțu, solicitați să intervină în apărarea monumentelor…

Președintele Iohannis și premierul Florin Cîțu, solicitați să intervină în apărarea monumentelor istorice / Ordinul Arhitecților din România cere oficial retragerea unui controversat proiect de ordonanță 

Eliminarea Comisiilor Zonale şi Naţionale pentru Monumentele Istorice din procesul de avizare a lucrărilor de edificare sau demolare în zonele protejate este principala problemă semnalată de Ordinul Arhitecților din România în ce privește proiectul de Ordonanță prin care se modifică Legea nr. 422/200 privind protejarea monumentelor istorice.

Într-o scrisoare transmisă președintelui Klaus Iohannis și premierului Florin Cîțu, Ordinul Arhitecților atrage atenția că ”nu prin diminuarea exigenței și relativizarea procesului de avizare se rezolvă problemele patrimoniului, ci prin întărirea capacității administrative a întregului aparat din subordinea Ministerului Culturii, asupra căruia nu a fost întreprinsă nicio măsură constructivă în ultimul an”.

Prin eliminarea acestui filtru, Comisiilor Zonale şi Naţionale, imobilele se va putea aproba extrem de ușor avizarea demolării monumentelor istorice, susțin experții.

Prin acest proiect de ordonanță, aflat în dezbatere publică, „serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii pot emite avize privind intervenţiile asupra imobilelor din zonele lor de protecţie sau din zonele protejate fără consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, respectiv a comisiilor zonale ale monumentelor istorice (…) dacă documentaţia supusă avizării este elaborată de un arhitect atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil şi respectă procedura privind avizarea intervenţiilor în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi zonele protejate aprobată prin ordin al ministrului Culturii”.

”Nu prin diminuarea exigenței și relativizarea procesului de avizare se rezolvă problemele patrimoniului, ci prin întărirea capacității administrative a întregului aparat din subordinea Ministerului Culturii, asupra căruia nu a fost întreprinsă nicio măsură constructivă în ultimul an. Degradarea s-a accentuat o dată în plus în condițiile pandemiei, deși chiar aceste noi circumstanțe defavorabile ar fi impus introducerea unui sistem digitalizat unitar de debirocratizare și de comunicare transparentă a proceselor de avizare”, susțin cei șase arhitecți semnatari ai scrisorii, reprezentanți ai Ordinul Arhitecților din România, OAR Filiala Teritorială București, OAR Filiala Teritorială București, Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice București și a Fundației ProPatrimonio.

Scrisoarea adresată președintelui Klaus Iohannis și premierului Florin Cîțu

”În urmă cu un an a fost dată publicității o scrisoare deschisă* adresată domnului Bogdan Gheorghiu, ministrul culturii, prin care semnatarii – în cea mai mare parte arhitecți, profesori, oameni de cultură – își exprimau îngrijorarea în legătură cu situația precară a monumentelor istorice și a fondului construit valoros din zonele protejate și din zonele de protecție ale monumentelor.

În acest context, au fost solicitate o suită de măsuri, între care menționăm: adoptarea unui cadru legislativ care să asigure o reală protecție a patrimoniului istoric construit; clasarea peisajelor culturale; retragerea dreptului de specialist/expert al celor dovediți că deturnează sensul studiilor istorice; susținerea unor parteneriate active cu organizațiile profesionale, cu o.n.g.-urile care apără patrimoniul și cu mediul academic; promovarea unor ghiduri de intervenție în zone de patrimoniu; numirea membrilor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (CNMI) și ai Comisiilor Zonale ale Monumentelor Istorice (CZMI) numai la recomandarea organizațiilor profesionale; caracterul public al tuturor studiilor istorice, avizelor și autorizațiilor privind intervențiile pe monumente istorice, în zone construite protejate și zonele de protecție ale monumentelor.

Niciuna din solicitările din această scrisoare nu a primit un răspuns din partea Ministerului Culturii. Dimpotrivă, luând în considerare proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, de urgență pus recent în dezbatere publică, s-ar putea spune că politica sa în acest domeniu se orientează într-o direcție complet opusă.

Nimic din ceea ce caracterizează proiectul de Ordonanță nu poate fi justificat din perspectiva unei adevărate protejări a patrimoniului, nici sub aspectul regimului de urgență, care exclude posibilitatea unor intervenții reale asupra textului, și nici sub cel al măsurilor preconizate, care vor deschide calea arbitrariului și abuzurilor: înlocuirea avizării proiectelor în CNMI / CZMI cu semnătura unui singur specialist atestat; înlocuirea propunerii de aviz a CNMI / CZMI cu decizia direcției locale de cultură;

introducerea conceptului de ”desființare parțială” a unui monument istoric; reducerea componenței CNMI / CZMI numai la membri atestați.

Din textul propus și din precizările ulterioare ale Ministerului Culturii rezultă că raportul dintre noțiuni fundamentale ca monument și patrimoniu este în continuare înțeles în mod confuz, cu urmări nefaste asupra clădirilor care, deși evident valoroase, nu sunt clasate. Reamintim pe această cale Ministerului Culturii că, semnând și ratificând în 1997 Convenția de la Granada – Convenția pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei (s.n.) –, România s-a angajat să asigure o protecție de ansamblu, acordând atenție nu numai monumentului, ci și țesutului istoric din care acesta face parte. Nu numai permanentele agresiuni la care au fost supuse în ultimii 20 de ani zonele protejate și zonele de protecție ale monumentelor – unele dintre ele, chiar cu avizul Ministrului Culturii –, ci și direcția în care acum, sub pretextul ”dezvoltării” și ”debirocratizării”, se îndreaptă legislația din România ne arată că acest angajament a fost uitat.

Ignorând cu bună ştiinţă interesele politico-economice care stau adeseori în spatele unor proiecte care pot afecta grav patrimoniul istoric, Ministerul Culturii invocă cazuri minore și se refugiază într-o retorică populistă – ”se simplifică procedura și se scurtează timpul de așteptare pentru beneficiari” –, susținând implicit teze absurde, care răstoarnă realitatea. Ar trebui să credem că un specialist atestat, plătit de investitor, este necesarmente obiectiv, făcând inutilă avizarea proiectului lui de către o comisie neutră; sau, în aceeași viziune ministerială, că o direcție de cultură, uneori complet lipsită de specialiști și, oricum, controlată politic, este mai competentă decât o comisie de profesioniști independenți etc.

Nu dorim să idealizăm sistemul avizării în comisii – există și aici derapaje –, dar o decizie luată transparent, printr-o consultare lărgită, este întotdeauna mai bună decât o decizie unilaterală, administrativă. Dacă unele din dificultățile invocate sunt reale – de pildă, numărul mare de dosare și suprasolicitarea comisiilor – soluția nu poate fi în nici un caz cea propusă de minister. Fără a intra în detalii, amintim aici cazul Bucureștiului, unde CZMI și-a manifestat, nu odată, disponibilitatea de a se întruni de două ori pe lună atunci când este necesar; propunerea a fost refuzată pentru că, din lipsă de personal, Direcția pentru Cultură București nu poate redacta propunerile de aviz facute de comisie…

Nu prin diminuarea exigenței și relativizarea procesului de avizare se rezolvă problemele patrimoniului, ci prin întărirea capacității administrative a întregului aparat din subordinea Ministerului Culturii, asupra căruia nu a fost întreprinsă nicio măsură constructivă în ultimul an. Degradarea s-a accentuat o dată în plus în condițiile pandemiei, deși chiar aceste noi circumstanțe defavorabile ar fi impus introducerea unui sistem digitalizat unitar de debirocratizare și de comunicare transparentă a proceselor de avizare.

Cine este responsabil pentru situația dificilă în care au ajuns Direcțiile pentru Cultură, dacă nu chiar Ministerul Culturii?

Ordinul Arhitecților din România

Arh. Alexandru Găvozdea –

Președinte

OAR Filiala Teritorială București

Arh Emil Ivănescu – Președinte

OAR Filiala Teritorială București – Grupul de lucru pentru patrimoniu

Arh. Dan Marin

Arh. Iulia Stanciu

Comisia Zonală a Monumentelor Istorice București

Arh. Mihaela Criticos – președinte

Fundația ProPatrimonio

Arh. Șerban Sturdza – președinte

Demersul de anul trecut, eșuat

Anul trecut, 170 de personalități, instituții și organizații solicitau ministrului Culturii ”racordarea legislației” la practicile europene în privința urbanismului, însă nu au primit niciun răspuns nici până astăzi. Arhitecți, universitari, istorici de artă dar și artiști, ingineri și istorici și critici de artă au semnat atunci o scrisoare deschisă adresată ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu în care îi solicită ”racordarea legislației, a procedurilor de avizare, autorizare și control la bunele practici europene pentru conservarea, restaurarea și punerea în valoare a mărturiilor identității culturale naționale”.

Personalități precum Matei Vișniec, Mihai Șora, Tudor Chirilă, Ana Blandiana, Dan Grigore, alături de profesioniști în domeniul urbanismului îi solicită ministrului un cadru legislativ adecvat pentru a încuraja buna întreținere, conservarea și restaurarea monumentelor și clădirilor valoroase din zonele construite protejate, un statut juridic clar pentru clădirile din ansamblurile urbane clasate monument istoric și din zonele protejate,  actualizarea listei arborilor monument într-un document public cu valoare juridică, clasarea peisajelor culturale și retragerea dreptului de specialist/expert al celor dovediți că deturnează sensul studiilor istorice.

De asemenea, se solicită susținerea unor parteneriate active cu organizațiile profesionale, cu O.N.G.-urile care apără patrimoniul și cu mediul academic din toată țara. Se solicită promovarea ghidurilor de intervenție în zone de patrimoniu create prin proiectele culturale

finanțate de Ordinul Arhitecților din România și de Uniunea Arhitecților din România.

Totodată, se dorește numirea membrilor comisiilor zonale ale monumentelor istorice și Comisia Națională a Monumentelor Istorice numai la recomandarea organizațiilor profesionale, iar studiile istorice, avizele și autorizațiile privind intervențiile pe monumente istorice și în zone construite protejate, trebuie să fie accesibile oricui într-o arhivă digitală a Ministerului Culturii.

Scrisoarea deschisă adresată Ministrului Culturii în 2020

În contextul recentei demolări a imobilului din str. Frédéric Joliot-Curie 22, Zona construită protejată nr. 45 Cotroceni — ultima dintr-un șir de zeci care s-au petrecut în perioada post-dictatură în capitala unei țări europene —, noi, semnatarii acestei scrisori, considerăm imperios necesară racordarea legislației, a procedurilor de avizare, autorizare și control la bunele practici europene pentru conservarea, restaurarea și punerea în valoare a mărturiilor identității culturale naționale. Patrimoniul construit este o resursă neregenerabilă. Credem cu tărie că situația sa este gravă și că se îndreaptă accelerat spre distrugere.

Zonele construite protejate sunt atacate constant prin demolarea sau mutilarea unor clădiri valoroase, precum și prin construcții noi, străine caracterului locului. Lista Monumentelor Istorice nu este nici până astăzi completă. Clasările inițiate de organizații profesionale și de ONG-uri sunt blocate de o metodologie greoaie, gândită parcă pentru a fi imposibil de aplicat, precum și de aparatul administrativ. Multe clădiri neclasate sunt astfel iremediabil pierdute.

Cadrul legislativ de protecție a patrimoniului este încă neadaptat la practica europeană, permițând, fără riscul unei sancțiuni, derapaje în procedurile de avizare și intervenții de natură să distrugă moștenirea culturală locală și contribuția națională la patrimoniul european.

Ne adresăm dumneavoastră, domnule Ministru al Culturii, apreciind toate eforturile pe care le faceți pentru integrarea României în lumea valorilor europene.

  1. Având deplină încredere în modul în care Ministerul Culturii își asumă responsabilitatea de ”autoritate publică centrală responsabilă de elaborarea și aplicarea strategiei și politicilor în domeniul culturii”, rezumăm câteva aspecte ale acestor distrugeri:
  • Monumentele istorice (clădiri, ansambluri și situri clasate)

Multe clădiri clasate individual sau care fac parte din ansambluri monument sunt lăsate intenționat în paragină până la colaps, pentru a justifica intervenții imobiliare abuzive. Degradările cauzate în timp de lipsa întreținerii sunt în mod constant invocate ca motiv pentru demolare. În același timp, lipsa unui statut juridic cu adevărat protectiv al clădirilor care fac parte din ansambluri clasate monument istoric permite agresarea sau chiar desființarea lor, în mod mai mult sau mai puțin ”legal/autorizat”. În pofida spiritului legii, se găsesc prea multe „portițe” pentru autorizarea unor intervenții care agresează atât clădirile monument istoric, cât și construcțiile de valoare din ansamblurile protejate, distrugându-le integritatea. Se ajunge la practici perimate și nocive care falsifică grosolan valoarea lor de patrimoniu.

  • Zonele construite protejate

Zonele construite protejate sunt echivalente unor monumente istorice, în și prin integritatea lor. Intervențiile în aceste zone trebuie făcute respectând aceleași principii, pentru că dispariția unei părți cu valoare culturală este un atentat la integritatea ansamblului. Mai mult, orice pierdere punctuală devine un precedent, un argument pentru distrugeri viitoare care pot conduce la anularea valorii zonei în totalitatea ei.

În ciuda avertismentelor specialiștilor și a semnalelor venite dinspre societatea civilă, se continuă practica lucrărilor de mică anvergură – uneori chiar autorizate! – care mutilează în mod grav clădirile și, prin cumulare, întreaga imagine a zonelor construite protejate: acoperirile cu termosistem (”anvelopări”) care distrug fațadele prin ascunderea materialelor originare și prin îngroparea detaliilor și decorațiilor; înlocuirea tâmplăriilor și a învelitorilor cu soluții neconforme ca materiale, textură și cromatică; folosirea unor culori stridente pentru finisaje etc.

  • Arborii monument, arborii și vegetația din zonele construite protejate

Prezența în lista Academiei Române, singurul document care atestă valoarea unor elemente de

vegetație din București, nu conferă unui arbore îngrijirea necesară specifică sau protecția față de tăiere. De asemenea, pentru arborii seculari, plantările de aliniament, compozițiile vegetale sau amenajările verzi ale scuarurilor și micilor parcuri, grădinile de fațadă etc. din zonele construite protejate nu există o legislație adaptată protecției lor și nici criterii clare pentru a stabili moduri adecvate de gestionare și de intervenție.

  • Peisajele culturale

La rândul lor, peisajele culturale, nefiind protejate, sunt permanent agresate; conform Convenţiei de la Faro, acest lucru înseamnă, în fapt, distrugerea memoriei colective.

  1. Responsabilitatea distrugerilor pe care le-am menționat se împarte între mai mulți actori care, nerespectând standardele profesionale pe care le presupune lucrul cu patrimoniul istoric, își compromit specializarea și respectabilitatea poziției și aruncă o lumină nedreaptă asupra celor care respectă legea și normele profesionale:
  • Specialiștii care deturnează sensul studiilor istorice

Profesional și moral, autorii studiilor istorice care își uită misiunea și fac concesii la cererea clienților sunt primii răspunzători de aceste acte distructive. Membrii comisiilor de specialitate pot detecta cazurile în care solicitările de desființare ale unor imobile se sprijină pe studii istorice cu concluzii forțate sau corupte.

  • Arhitecții care compromit valorile patrimoniului cultural

Dreptul de semnătură nu este doar un instrument administrativ, ci o responsabilitate pe care arhitecții și-o asumă. Această responsabilitate este incompatibilă cu intervențiile brutale în zonele protejate sau cu mutilarea monumentelor istorice. Ele constituie practici pe care deontologia profesională le interzice și de care organizațiile profesionale din domeniul arhitecturii și urbanismului se delimitează categoric.

  • Comisiile de specialitate care nu își onorează misiunea

În egală măsură, potențial responsabile pentru abuzuri sunt uneori și Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Comisiile zonale ale monumentelor istorice și structurile Ministerului Culturii care au decizia analizării profesionale și avizării documentațiilor. Derogările date în comisii ar trebui să fie numai pentru cazuri cu adevărat excepționale, iar interesul public trebuie să fie întotdeauna pus deasupra unor interese private. Din acest motiv, componența acestor comisii este esențială pentru felul în care se aplică în mod concret normele de protecție ale patrimoniului.

III. Domnule Ministru al Culturii, pentru că patrimoniul istoric construit este un bun public de maximă valoare, solicităm:

  • Un cadru legislativ adecvat pentru a încuraja buna întreținere și conservarea/restaurarea monumentelor și clădirilor valoroase din zonele construite protejate, cu responsabilități și penalități, dar și cu forme de sprijin tehnic și financiar pentru proprietari și operatorii privați.
  • Un statut juridic clar, cu o reală protecție pentru clădirile din ansamblurile urbane clasate monument istoric și din zonele protejate; actuala legislație are prevederi specifice laxe și evazive.
  • Actualizarea listei arborilor monument într-un document public cu valoare juridică, precum și

generarea criteriilor de evaluare și a normelor de intervenție și gestionare a vegetației în acord cu standardele, cunoștințele și calificările definite la nivelul Uniunii Europene.

  • Clasarea peisajelor culturale.
  • Retragerea dreptului de specialist/expert al celor dovediți că deturnează sensul studiilor istorice.
  • Susținerea unor parteneriate active cu organizațiile profesionale O.A.R., U.A.R., R.U.R.,

ICOMOS România, precum și cu O.N.G.-urile care apără patrimoniul, și nu în ultimul rând cu mediul academic din toată țara, astfel încât practicile distructive/corupte ce ies din sfera deontologiei profesionale să fie descurajate.

Promovarea ghidurilor de intervenție în zone de patrimoniu create prin proiectele culturale finanțate de Ordinul Arhitecților din România și de Uniunea Arhitecților din România.

  • Numirea membrilor CZMI și CNMI numai la recomandarea organizațiilor profesionale: personalități integre, neafiliate politic și care au dovedit în practică respectarea eticii profesionale.
  • Caracterul public al tuturor studiilor istorice, avizelor și autorizațiilor privind intervențiile pe monumente istorice și în zone construite protejate, care trebuie să fie accesibile oricui într-o arhivă digitală a Ministerului Culturii. Aceste documente nu trebuie să favorizeze interesele private potrivnice patrimoniului și nu trebuie să permită relaxarea restricțiilor stabilite prin studiile de fundamentare anterioare comandate de autoritățile publice și plătite din fonduri publice. De asemenea, studiile istorice nu trebuie să devină, așa cum se întâmplă uneori, manipulări speculative ale statutului de monument istoric: faptul că un imobil nu întrunește condițiile de clasare nu este câtuși de puțin un argument pentru desființarea lui.
  • Caracterul public al solicitărilor de desființare a unor imobile, cât și al avizelor emise de Direcțiile pentru cultură județene sau de Ministerul Culturii.

Este inadmisibil ca intervenții agresive sau solicitări de desființare a unor clădiri valoroase din zone protejate, care au fost respinse de Comisiile zonale ale monumentelor istorice și de Direcțiile județene pentru cultură, să fie în final avizate favorabil de Comisia Națională a Monumentelor Istorice și de Ministerul Culturii. Este semnul unei nepermise relativizări a criteriilor și normelor de protecție patrimonială, ca și al lipsei de colaborare a administrației centrale cu cea locală.

  • Informarea publică adecvată – prin mijloace locale de expunere și pe paginile de internet – ca procedură prealabilă a avizării intervențiilor asupra monumentelor, zonelor lor de protecție și zonelor construite protejate; de asemenea, transmiterea tuturor datelor relevante către organizațiile profesionale din domeniul arhitecturii și urbanismului. Pentru oricare din aceste intervenții, proiectul trebuie să rămână în dezbatere publică cel puțin 30 zile, iar observațiile formulate să fie luate în considerare și analizate de comisiile de specialitate. Este o practică curentă în toate țările europene.
  1. Celor care ar avea în continuare rezerve față de propunerile de mai sus, opunându-le retorica economică facilă a dezvoltării imediate și cu orice preț, le reamintim că păstrarea și valorizarea patrimoniului reprezintă o „investiție pe termen lung” care – așa cum a demonstrat-o experiența internațională – participă în mare măsură la dezvoltarea unei țări.

Turismul cultural, intrinsec legat de protejarea și punerea în valoare a patrimoniului istoric, este o componentă esențială a industriei turismului care aduce unor țări ca Franța, Italia sau Spania venituri anuale de zeci de miliarde de euro. Și nu este vorba doar de patrimoniul major, de marile monumente, ci de patrimoniul urban și rural în ansamblul lor!

Nu dorim să facem comparații forțate, dar patrimoniul istoric al României este suficient de valoros și de divers pentru a se bucura de toată atenția.

Acestea sunt gândurile prin care noi, semnatarii acestei scrisori, arhitecți, profesori, oameni de

cultură, cetățeni, vă cerem, domnule Ministru al Culturii, să dispuneți măsurile necesare în vederea opririi acestui adevărat atentat la adresa istoriei și patrimoniului cultural național!

sursa foto: Presidency.ro

Citește și

EXCLUSIV Inițiator al unei ordonanțe care ar favoriza dezvoltatorii imobiliari, ministrul Culturii are o datorie de 35.000 de euro către un important constructor / Cei doi au fost asociați într-o firmă

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Lasati comisiile, dar fara bani. Sa lucreze pro bono.
    Ce zic de asta arhitectii semnatari?

    • Sunteți dezinformată! Membrii comisiilor nu sunt plătiți, lucrează pro-bono, deși legea prevede cu totul altceva!
      Într-o lume civilizată experții din comisii sunt plătiți pentru expertiza pe care o aduc în procesul de avizare și pentru zecile de ore de analiză a dosarelor!
      De ce ar trebui să lucreze cineva neplătit, cum se întâmplă acum în România?!

  2. ce sa faca penibilii astia 2 ? si-au laut dreptul si acum se fac ca lucreaza

  3. Bă! Iar îl deranjați pe președinte cu prostiile voastre?!?? Băi dar nu poate omul să își facă un concediu liniștit de voi!

  4. Cum vreți mă voi să salveze ăștia monumentele istorice, când scopul lor e acela de a mai mulge un ban cu dezvoltatorii ???
    PNL =PSD = ude mereu = aceiași mizerie

    • Chelnerul presedinte cucpendula si bețâvul drogat cârțu

  5. Lăsați președintele și guvernului lui sa lucreze,ca doar pentru voi lucrează .Mai ales catu .Sa nu? Atunci ghinion.

  6. Cum e turcu așai pistolu în sfârșit avem ceea ce neam dorit de peste 30 de ani; bravos popor român somn ușor în continuare în colonie de sclavagism