Politica Occidentului de „a nu vedea răul” în ceea ce îl privește pe liderul Serbiei, Aleksandar Vucic, riscă să destabilizeze Balcanii (analiză CNN)

Când Rusia a invadat Ucraina, Statele Unite și Uniunea Europeană și-au accelerat pivotarea către Serbia. În loc să jongleze cu cererile contradictorii ale unor state balcanice pluraliste și cu potențial mare de divizare, capitalele occidentale și-au concentrat cea mai mare parte a eforturilor asupra unei ținte singulare, scrie CNN.

Politicile lor au avut două obiective. În primul rând, aducerea Serbiei în rândul occidentalilor, departe de Rusia. În al doilea rând, pentru a permite administrațiilor lor să se concentreze mai mult pe sprijinirea Ucrainei.

Fiind în mod tradițional unul dintre cei mai apropiați aliați ai Moscovei în Europa, Belgradul a încercat mult timp să meargă pe linia de demarcație între legăturile sale istorice cu Rusia și un viitor potențial de integrare europeană mai strânsă. Diplomații occidentali au încercat să îl scoată pe președintele sârb Aleksandar Vucic din orbita omologului său rus, președintele Vladimir Putin, promițând o cale mai rapidă de aderare la UE, avertizând în același timp asupra izolării.

Însă, după 18 luni, unii observatori spun că abordarea actuală a fost una de tipul „doar morcov și fără băț” și, prin urmare, nu reușește să își atingă ambele obiective.

Serbia a refuzat să participe la toate rundele de sancțiuni ale UE împotriva lui Putin. Iar Serbia a continuat să își urmărească propriile interese în regiune cu o responsabilitate din ce în ce mai redusă, provocând conflicte în străinătate pentru a distrage atenția de la nemulțumirea de acasă, știind că nu va fi mustrată în Occident.

Efectele acestei situații au fost resimțite cel mai acut în Kosovo, care și-a obținut independența față de Serbia în 2008, după sângeroasele războaie balcanice din anii 1990. Dar Belgradul – și mulți etnici sârbi din nordul Kosovo – refuză încă să recunoască suveranitatea sa, ceea ce tensionează relațiile dintre vecini.

CNN a vorbit cu mai mulți experți, precum și cu localnici din Serbia și din nordul Kosovo, care sunt deranjați de încercările SUA și UE de a atrage Serbia în comunitatea euroatlantică și susțin că urmărirea continuă a acestei politici riscă să înstrăineze aliații democratici și să sporească îngrijorările legate de securitate în regiune.

Un alt cal troian rusesc în UE, după Viktor Orban

Potrivit unor observatori, guvernele occidentale au tratat mult timp Serbia ca pe o voce indispensabilă în Balcani, uneori în detrimentul unor actori mai periferici.

„Convingerea lor este că Serbia este statul balcanic, așa cum o văd ei. Serbia este cea pe care, dacă o poți aduce de partea lor – indiferent ce ar putea însemna asta – totul va fi mai ușor”, a declarat Jasmin Mujanovic, un politolog specializat în Balcanii de Vest, pentru CNN.

În timp ce administrațiile americane consecutive au încercat să îl aducă pe Vucic și Partidul Progresist Sârb (SNS) de partea lor, aceste eforturi „au devenit deosebit de nerușinate” de când a început războiul din Ucraina, a spus Mujanovic, și nu au atins obiectivele SUA.

„Ei par să creadă că aduc Serbia mai aproape de UE și de NATO și de gândirea occidentală și mai departe de Rusia… Dar nu este ceva ce aș spune că se reflectă pe teren”, a declarat Alicia Kearns, deputat britanic și președinte al Comisiei parlamentare pentru afaceri externe.

Vucic întreține de mult timp o relație confortabilă cu omologul său rus, Putin. Vorbind după o reuniune a Consiliului Național de Securitate în februarie, Vucic și-a justificat decizia:

„Ne-au susținut integritatea teritorială în cadrul Națiunilor Unite”, a adăugat el, referindu-se la refuzul Rusiei de a recunoaște independența Kosovo. Serbia a pierdut controlul asupra Kosovo după o campanie de bombardamente a NATO în 1999, care a pus capăt masacrului etnicilor albanezi – care reprezintă peste 90% din populația Kosovo – de către forțele sârbe.

În pofida eforturilor susținute de UE în vederea tranziției energetice, Serbia rămâne puternic dependentă de Rusia, după ce a vândut pachetul majoritar de acțiuni al companiei sale petroliere gigantului Gazprom, deținut de statul rus.

Rezultatul este că, în pofida speranțelor declarate ale Serbiei de a adera la UE, Vucic a continuat să meargă pe o coardă întinsă între Moscova și puterile occidentale. Deși s-a alăturat rezoluțiilor ONU care condamnă invazia Rusiei în Ucraina, liderul Serbiei s-a arătat puțin dispus să se alăture sancțiunilor occidentale.

În aprilie, guvernul sârb a negat informațiile potrivit cărora ar fi vândut arme și muniții Ucrainei, după ce a apărut un document al Pentagonului care susținea contrariul. Serbia a declarat la momentul respectiv că își menține politica de neutralitate, deși unii oficiali occidentali au considerat rapoartele ca fiind o dovadă că politica lor funcționează.

Mai mulți analiști au declarat pentru CNN că Serbia a trebuit să facă foarte puțin pentru a obține laude din partea oficialilor americani și europeni și că, în realitate, Vucic a lăsat o în urmă multe promisiuni încălcate.

„Când a avut loc realegerea sa [a lui Vucic în 2020], ni s-a spus tuturor, așteptați doar până după alegeri, veți vedea brusc că devine foarte orientat spre Occident și Europa”, a spus Kearns. „Nu s-a întâmplat”.

„Ni s-a spus că se va alătura sancțiunilor și va arăta că este cu adevărat de partea noastră. Nu s-a întâmplat așa ceva. Ni s-a spus că nu se va apropia de Rusia. El a semnat un acord de securitate cu Putin în septembrie. De fiecare dată, el râde în fața Occidentului. Iar când îi întreb pe oficialii occidentali: „De ce sunteți atât de hotărâți să îl lăsați pe Vucic să își facă jocul?”, ei spun că el este cea mai bună opțiune”, a declarat Kearns.

Kearns a fost una dintre puținele personalități occidentale care au criticat public Serbia. Dar acest lucru a avut un cost. După ce a vorbit cu CNN, Vucic a lansat o aparentă amenințare la adresa ei în timpul unei intervenții la televiziunea de stat, afirmând că „dacă guvernul Marii Britanii nu este dispus să reacționeze” la criticile ei la adresa Serbiei, „vom fi forțați să reacționăm”.

Având în vedere un astfel de comportament, unii se întreabă dacă întregul proiect de integrare a Serbiei este viabil, sub actualul său guvern.

„Presupunând că aducem cumva, în mod miraculos, Serbia în UE, cu acest tip de regim, practic aduci un alt cal troian rusesc în UE, așa cum ai făcut-o cu [premierul ungar Viktor] Orban”, a declarat pentru CNN Majda Ruge, expert în Balcani la Consiliul European pentru Relații Externe, Majda Ruge.

„Da, s-ar putea să afectați extinderea, dar cu siguranță nu veți neutraliza influența rusă în regiune – doar o veți importa în UE.”

Kosovo și statul de drept

Efectele abordării iertătoare a Occidentului față de Belgrad sunt resimțite cel mai acut în Kosovo, care a depins de sprijinul occidental de când și-a declarat independența. În timp ce peste 100 de țări îi recunosc suveranitatea, Serbia nu o recunoaște, considerând-o în schimb un stat separatist. Încercările de normalizare a relațiilor dintre cele două țări – supravegheate de SUA și UE – au fost tensionate și uneori violente.

Cel mai aprins focar de conflict a avut loc după alegerile pentru primării din cele patru municipalități nordice din Kosovo, în luna mai. Aceste alegeri trec adesea fără fanfară: Aproximativ 90% din populația din această regiune este de etnie sârbă și, prin urmare, în circumstanțe obișnuite, aceștia își aleg primarii de etnie sârbă.

Dar acestea nu erau circumstanțe obișnuite. În noiembrie, primarii din partidul Lista Sârbă, susținut de Belgrad, care domină cele patru municipalități, au demisionat simultan. Ei au fost urmați de ofițeri de poliție, personal administrativ și judecători de etnie sârbă din regiune.

Demisiile lor au declanșat noi alegeri, care ar trebui să aibă loc în decembrie. Lista Sârbă a declarat că nu va participa la alegeri, după ce sârbii din regiune le-au boicotat, cu sprijinul deplin al lui Vucic. Dar, având în vedere tensiunile, Kosovo a acceptat să amâne alegerile până în aprilie – o decizie care a fost lăudată de Quint, un grup informal format din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania și Italia.

Întrucât sârbii din Kosovo nu au participat, candidații de etnie albaneză au candidat fără a avea adversari. Oficialii electorali au declarat că doar aproximativ 1 500 de persoane au votat în cele patru municipalități, ceea ce reprezintă o prezență la vot de doar 3,5%. Unii primari au fost aleși cu puțin peste 100 de voturi.

Dar, deși alegerile nu au fost deloc reprezentative, pentru prim-ministrul kosovar Albin Kurti, problema a ajuns să reprezinte nimic mai puțin decât însuși statul de drept.

„Avem patru primari a căror legitimitate este scăzută. Dar, cu toate acestea, nu există nimeni care să fie mai legitim decât ei. Trebuie să avem un stat de drept. Suntem o republică democratică”, a declarat Kurti pentru CNN în luna mai.

Cu toate acestea, poziția prim-ministrului a fost criticată ca fiind dură și intransigentă. Aliații săi l-au acuzat că a forțat intrarea în birourile primăriei la 26 mai, când multe dintre acestea erau înconjurate de protestatari, împotriva unor instrucțiuni explicite.

„SUA i-au spus lui Kurti – și aici este vina lui – i-au spus să nu le instaleze în clădirile municipale. Și aici Kurti a ignorat instrucțiunile specifice”, a declarat Edward Joseph, profesor de politică externă la Universitatea Johns Hopkins, care a lucrat timp de o duzină de ani în Balcani, inclusiv în cadrul NATO.

Un oficial guvernamental din Pristina a declarat pentru CNN că nu au vrut să „cedeze” clădirile guvernamentale oficiale protestatarilor. „Primarii au intrat în birourile lor… Serbia i-a îndemnat pe sârbi să boicoteze alegerile. Acum au vrut ca nimeni să nu intre în acele clădiri. Dar atunci, întrebarea este: dacă primarii nu ar trebui să intre în clădire, cine ar trebui să intre?”.

Dar, deși Kurti poate că a întreprins o acțiune necoordonată, răspunsul la acest lucru nu a fost inevitabil. Cele mai grave violențe au avut loc nu în ziua în care primarii au intrat în birourile lor, ci trei zile mai târziu, în orașul Zvecan – când primarul nici măcar nu se afla în clădire.

Violența a fost extremă. Zeci de membri ai forțelor de menținere a păcii ale NATO au fost răniți după ce au fost atacați de etnici sârbi. Unele răni au fost grave: Trei soldați maghiari au fost împușcați; unuia i-a fost amputat piciorul.

Kurti a declarat pentru CNN că aceștia nu erau „protestatari pașnici”, ci o „miliție fascistă” cunoscută ca operând în nordul Kosovo, „care este plătită și comandată de Belgrad”.

Guvernul sârb nu a răspuns la multiplele solicitări de comentarii.

Alții sunt de acord cu Kurti. Kearns a declarat pentru CNN că trupele britanice staționate în Kosovo au găsit „depozite de arme ascunse în biserici și ambulanțe de către milițiile sârbe din nordul Kosovo. Am auzit despre grenade în fața ușilor oamenilor dacă aceștia refuză să sprijine miliția sârbă”.

În ciuda acestui fapt, o mare parte din reacția diplomatică s-a concentrat pe acțiunile lui Kurti, pentru care Kosovo a plătit un preț greu. De la consecințele alegerilor, Kosovo a fost dezinvitat de la exercițiile militare comune cu SUA, a fost exclus din proiectele europene de infrastructură și a fost supus unor sancțiuni care, potrivit Alianței de afaceri kosovare, ar putea costa economia kosovară 500 de milioane de euro (550 de milioane de dolari) până la sfârșitul acestui an.

Kearns a criticat răspunsul „dezechilibrat” al Occidentului, afirmând că acesta a ignorat adevărata cauză a problemelor. „Începutul crizei a fost guvernul sârb care a comis o ingerință străină în afacerile interne kosovare, în care le-a spus sârbilor kosovari să nu voteze la alegerile locale. Acesta este un amestec străin”, a declarat ea.

„Zelenski al Balcanilor”

Având în vedere că Kosovo se bazează pe sprijinul occidental, unii se tem că intransigența lui Kurti îi frustrează pe aliații săi și îi slăbește țara. Unii cer o schimbare completă de direcție.

„Încearcă să fie Zelenski al Balcanilor”, a declarat pentru CNN Shqiprim Arifi, primarul regiunii Presevo din sudul Serbiei. „Folosește retoric, și într-un mod populist, argumentul statului de drept. El vrea să fie Zelenski al albanezilor”.

Valea Presevo din Serbia reprezintă reversul nordului Kosovo. În timp ce nordul Kosovo este populat în cea mai mare parte de etnici sârbi într-o țară cu majoritate albaneză, Valea Presevo este populată în cea mai mare parte de etnici albanezi într-o țară cu majoritate sârbă.

Cel mai bun mod de a îmbunătăți situația, a spus Arifi, este ca Kurti să facă ceea ce cer aliații occidentali: Să lucreze la crearea unei „Asociații a municipalităților sârbe” (ASM) în nordul Kosovo.

Kurti a fost acuzat că a împiedicat punerea în aplicare a municipalităților autonome pentru sârbi, așa cum este prevăzut în Acordul de la Bruxelles din 2013, care vizează normalizarea relațiilor dintre vecinii din Balcani. Conform acordului, Serbia ar putea crea ASM în nordul Kosovo, care ar funcționa în conformitate cu sistemul juridic din Kosovo, poliția kosovară rămânând singura autoritate de aplicare a legii.

La un deceniu distanță, aceste municipalități nu au fost create, lăsând disputele să mocnească în ceea ce privește gradul de autonomie pentru sârbii din Kosovo.

Dar există îndoieli cu privire la faptul că această soluție – care este acum promovată cu tărie de SUA și UE – va reduce tensiunile.

„Credeți-mă, nu va fi cea mai bună soluție”, a declarat Dusan, un sârb care locuiește în municipalitatea Leposavic, pentru CNN. „Poate că, în primele două luni, va fi o ușurare. Poate, ‘Oh, uite, în sfârșit avem ceva'”.

Dar ar fi fals. „Din punct de vedere economic, viața noastră nu se va îmbunătăți, ci va fi mai rea”, a spus el, deoarece locuitorii vor trebui să înceapă să plătească pentru serviciile și taxele acoperite în prezent de guvernul din Kosovo. CNN nu dezvăluie numele real al lui Dusan, deoarece acesta se teme că comentariile sale i-ar putea afecta mijloacele de trai.

Există, de asemenea, temeri că ASM ar putea atrage după sine și mai multe tensiuni geopolitice.

„Nu știm care vor fi aceste municipalități”, a declarat Kearns. „Va fi doar faptul că municipalitățile locale vor fi responsabile pentru propria apă, electricitate și taxe? Sau va fi vorba de o nouă Republică Srpska? Realitatea este că nu cred că vrea nimeni o altă Republika Srpska”.

Republika Srpska, una dintre cele două entități care compun Bosnia și Herțegovina, și-a proclamat independența în 1992 și a fost recunoscută oficial prin Acordul de la Dayton din 1995. În ultimele luni, președintele său pro-rus Milorad Dodik a încercat să deschidă calea pentru secesiunea sa din Bosnia.

În iunie, legislatorii din Republika Srpska au votat pentru a suspenda hotărârile Curții Constituționale din Bosnia, într-o mișcare descrisă de experți drept „secesiune legală” și o încălcare gravă a Acordului de la Dayton. Statele Unite au condamnat această măsură, afirmând că amenință suveranitatea Bosniei.

„Cei de la Pristina și Kurti au spus foarte, foarte clar că văd în municipalitățile autonome o nouă Republika Srpska. Și ei nu văd în acest model o soluție pentru Kosovo. Ei văd o nouă versiune, o nouă generație de criză pentru Kosovo și, în cele din urmă, pentru întreaga regiune”, a declarat Mujanovic.

Calul greșit?

De-a lungul ultimelor luni de tensiuni, SUA și UE și-au reiterat în mod constant angajamentul față de cauza aducerii lui Vucic de partea lor. Dar Serbia a acționat cu un abandon tot mai mare, reprezentând ceea ce Kearns a numit „un eșec al diplomației de descurajare”.

Un episod dăunător a avut loc la Ohrid, în Macedonia de Nord, în martie, când, după luni de negocieri mediate de SUA și UE, Serbia și Kosovo au acceptat în cele din urmă un acord bilateral menit să normalizeze relațiile dintre cele două țări. Dar, deși acest lucru a fost anunțat ca un progres, Vucic a părăsit negocierile fără să semneze documentul, susținând într-un discurs televizat că nu a fost în măsură să facă acest lucru: „Am dureri atroce la mâna dreaptă… această durere este de așteptat să continue timp de patru ani”.

O alta a avut loc atunci când autoritățile sârbe au reținut trei ofițeri de poliție din Kosovo, despre care au afirmat că se aflau „în adâncul teritoriului Serbiei centrale” și se pregăteau să comită „un act de terorism”. Dar Kosovo a insistat că ofițerii au fost „răpiți” în interiorul granițelor Kosovo și că Serbia a comis un „act de agresiune”.

SUA și UE au reacționat lent la acest incident. KFOR, Forța NATO din Kosovo, a emis o declarație la 48 de ore după ce ofițerii au fost dați dispăruți. SUA au emis o declarație trei zile mai târziu, susținând că arestările au fost făcute pe baza unor „acuzații false”.

Joseph a declarat pentru CNN că versiunea sârbă a evenimentelor era greu de crezut – și că formularea declarației SUA sugera că nici oficialii lor probabil nu o credeau. „Dacă SUA erau cu adevărat nesigure că poliția din Kosovo se afla în Serbia, atunci de ce să folosească un termen atât de categoric [precum „false”], care preemite competența și judecata instanței sârbe?”.

Și totuși, Serbia nu a fost pedepsită pentru detenții. Eliberarea ofițerilor a fost asigurată două săptămâni mai târziu – nu de către aliații occidentali, ci de către Viktor Oban.

După astfel de episoade, Joseph a declarat pentru CNN că abordarea de tipul „nu vezi răul” față de regimul lui Vucic ar putea începe să cedeze.

„Întrebarea care se pune aici este: Cine din administrația Biden mai crede că Vucic este acest partener?”, a spus el, arătând că sancționarea recentă a lui Aleksandar Vulin, directorul serviciului de informații al Serbiei, este o dovadă că administrația Biden „nu mai este captivă fricii și iluziei despre Vucic”.

Dar nu este clar dacă acest lucru se traduce printr-o schimbare de politică.

Între timp, Vucic a ridicat miza. Ca răspuns la sancționarea lui Vulin, Vucic a interzis exporturile de arme din Serbia pentru 30 de zile, susținând că „totul trebuie să fie pregătit în caz de agresiune împotriva Republicii Serbia”.

„Practic, el spune „vom intra în conflict, trebuie să oprim toate exporturile de arme chiar acum, pentru că avem nevoie de ele pentru securitatea noastră națională”. El amenință literalmente cu războiul. Nu l-am mai văzut niciodată atât de explicit”, a declarat Ruge de la ECFR.

Iar mesajul președintelui a fost preluat de unii cetățeni sârbi. La meciul de fotbal al echipei Steaua Roșie Belgrad de luna trecută, fanii sârbi naționaliști au afișat un banner pe care scria „Când armata se va întoarce în Kosovo”. Vucic a asistat la meci, potrivit presei locale.

„Situația arată clar cine este în continuare bătăușul Balcanilor”, a declarat Meliza Haradinaj, fostul ministru de externe al Kosovo, pentru CNN. „Timpul va dovedi că această „investiție” de liniștire a Serbiei va fi în zadar.”