Planul B: Un italian de 68 de ani pleacă din Milano și se stabilește într-o cabană, la 1.300 de metri / A luat cu el peste 15.000 de volume / ”Am deschis librăria independentă aflată la cea mai mare altitudine din Italia”

Cerul e ca o pătură de gheață. Se simte un miros rece, care anunță o altă noapte geroasă. Zăpada proaspăt căzută pocnește la fiecare pas. În fundal, panorama apusului de soare îți taie răsuflarea: ultima fărâmă de soare pătează culmile albe de roz.

„Am descoperit în sfârșit care este adevărata mea cale”, spune Michele, cu respirația tăiată, fără să se oprească din mers. La Repubblica relatează povestea de viață a lui Michele Bonelli, un fost regizor de film de 68 de ani care a lăsat aglomerația și viața socială din Milano pentru un refugiu montan la 1.300 de metri altitudine. Nu a plecat singur, ci însoțit de peste 15.000 de cărți.

În Valea Ossola, la o altitudine de 1310 metri, Michele Bonelli a ajuns în fața unei cabane de munte: de un an de zile, aceasta a devenit casa lui.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

La primul etaj se află apartamentul, dar la parter, unde era grajdul, este ascunsă o comoară nesperată: 15 mii de cărți. Michele, în vârstă de 68 de ani, a plecat din Milano și s-a mutat aici, singur, împreună cu colecția sa de cărți: adăpostul său de acasă a devenit o bibliotecă-librărie. Și va deveni – anunță el – cea mai înaltă librărie independentă din Italia: va oferi texte de toate felurile și se va deschide pentru public în ianuarie (mai sus, există doar magazinul Feltrinelli din Punta Helbronner, pe Mont Blanc, la 3.466 de metri, care oferă în total 500 de volume, în principal specializate pe munte).

Povestea din filmul lui Michele se petrece în Milano, iar în anii ’80 totul merge ca pe roate.

„Am trăit în ceea ce a rămas în istorie ca fiind Milano băuturii, am muncit mult și bine. Am fost mai întâi editor, apoi producător și regizor pentru reclame. Mai târziu am organizat și evenimente și convenții. Dar într-o zi, aproape brusc, mi-am dat seama că nu mai puteam suporta: mă săturasem de acea lume, de clienți, de cererile lor absurde și de întâlnirile nesfârșite și goale. Apoi a venit criza. Pe scurt, nu mai eram fericită și mi-am dat seama că viața mea în publicitate se terminase: trebuia neapărat să găsesc un” plan B”.

Așa că a renunțat la tot și, în anii următori, a avut diverse locuri de muncă: mai întâi ca funcționar într-un call center, apoi ca tehnician de prelevare a probelor de apă și, mai târziu, ca manager la un post de televiziune privat local. Apoi se desparte de soția sa și vin vremuri grele.

„Întotdeauna am iubit munții și schiul de alpinism. M-am întrebat: de ce să-mi păstrez cărțile într-un loc care nu-mi place? Așa că am decis: mă voi muta. Am vorbit cu copiii mei, care acum erau mari. Am vândut casa, le-am dat copiilor partea lor și am cumpărat cabana. Acum vând cărți de aici. Nu m-am îmbogățit, dar îmi merge bine”, spune el.

Astăzi trăiește singur la altitudine, cu excepția lui Ross, o găină domestică, a altor cinci găini și a două pisici. Vecinii săi sunt doi ciobani. Dar iarna aceștia se întorc în vale pentru a duce caprele la grajduri, iar Michele devine singurul locuitor al pășunii. La cinci minute de mers cu mașina, însă, se află satul Trasquera, cu 182 de locuitori și un han confortabil, unde Michele petrece adesea câteva ore cu locuitorii din zonă.

”Am întâlnit meșteșugari, ciobani, fermieri, oameni frumoși, cu care vorbesc despre orice. Ritmul este lent, graba nu există”, spune el.

Se întoarce în continuare în Milano o dată pe săptămână, își vizitează copiii și face muncă voluntară.

„De ani de zile fac parte dintr-o asociație, Itaca Onlus, care se ocupă de suferința psihică, sunt facilitator în timpul ședințelor de grup. Dar casa lui este acum în munți. „Pentru că”, zâmbește el, „planul B poate veni chiar și în cea mai matură parte a vieții noastre. Iar când, de aici, de sus, privesc apusul soarelui, sunt sigur că mă aflu în fața unui nou început incredibil”.