Un italian a fost achitat de justiție după ce a încercat să-și stranguleze soția: era somnambul / ”Fapta nu constituie infracțiune”

Când și-a pus mâinile în jurul gâtului ei în noaptea de 4 ianuarie 2021, în timp ce ea dormea, nu știa ce face. Asta au stabilit judecătorii în cazul unui bărbat în vârstă de 60 de ani din Braone (provincia Brescia, la graniță cu Trentino), achitat „deoarece fapta nu constituie infracțiune”, relatează Corriere della Sera.

„Nu am vrut, eram somnambul” , a spus mereu el. După ce s-a trezit, soția mușcându-l de un deget, încercând să respire, a încercat să-și ia viața aruncându-se pe fereastra de la etajul trei.

O „fugă” după care poartă și acum urmele: trei luni de spitalizare și o lună de reabilitare, precum și interdicția de a se apropia de victimă.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

„Am crezut că hoții intraseră în casă, că el și fiul meu trecuseră deja prin ce era mai rău”, a declarat ea în fața instanței. Apoi, ea și-a recunoscut soțul. Dar „era ca și cum ar fi fost în transă”.

Însuși procurorul Flavio Masrototaro, în rechizitoriul său, a trecut în revistă concluziile trase de expertul și consultantul partidului. „Întrebarea este dacă era conștient în momentul producerii evenimentelor. Potrivit expertului, acesta se afla sub efectul unui eveniment legat de somn, atât de mult încât nu a scos niciun geamăt atunci când a fost mușcat. Și acest lucru este plauzibil. Deci nu, nu, nu era conștient, stare care exclude suita de conduită, adică conștiința”.

În concluzie: „Lipsește o conștientizare concretă a faptei” în cauză, precum și conștientizarea „posibilității de a se afla într-o stare de inconștiență, astfel încât să pună în aplicare o serie de precauții” pentru a o evita: „Nu există neglijență din partea pârâtului, care a avut un singur episod similar cu 18 ani mai devreme”.

Dar dacă pentru acuzare nu ar exista o corelație certă între nebunie și incapacitate, pentru avocatul apărării, care a cerut în primă instanță achitarea „pentru că fapta nu există”, în schimb, „în acel moment a existat o deficiență mintală totală”.