G4Media.ro

Parchetul general, pledoarie la Înalta Curte: Nu a existat un vid legislativ…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. Idolii voștri scapă.

    • VARANU „Nu avem toată puterea până nu luăm și justiția“.

      NOUA „justitie” LA CARE VARANU &CO AU MARE CONTRIBUTIE VA FI IARASI CE A FOST SI MAI MULT DE ATAT!

  2. Cum se numeşte un stat, care se pretinde de drept, dar de fapt are un vid legislativ timp de 8 ani? Un vid legislativ cu privire la aplicarea legii penale, ce afectează mii de procese şi sute de mii de ore de muncă ale instanţelor, parchetelor şi poliţiei. Nu 1, nu 2, ci 8 ani de zile în România nu a existat prescripţie!

    Puteţi cenzura comentariul cu STAT EŞUAT, dar nu veţi cenzura adevărul. Numai într-un stat eşuat este posibil să ai legi bananiere elaborate pentru infractori. Într-un stat de drept modern Decizia 358 nu ar fi fost posibilă. De unde rezultă că echipa câştigătoare care a elaborat Articolul 155 în 2014 a urmărit favorizarea infractorilor.

    Oare cine era Ministrul Justiţiei când au intrat în vigoare aceste coduri pline de „erori” în beneficiul marilor corupţi ai ţării? 🤔

    Poate Pensii Speciale vor fi şocaţi să afle, dar în ţara asta există şi victime ale infracţiunilor, victime, care au dreptul la înfăptuirea justiţiei. Un stat incapabil să înfăptuiască justiţia se numeşte STAT EŞUAT. Indiferent de ce va hotărî ICCJ simpla existenţă a pericolului vidului legislativ, aruncă în derizoriu întreaga putere judecătorească.

    VĂ PLĂTIM DEGEABA!

    • PARTIDUL PREGATESTE O NOUA LEGE ONEROASA CARE ACORDA NOI PRIVILEGII VENALILOR DIN „justitie”

  3. Analize care conțin interpretări nelegale evidente-și de o parte și de alta.Singurul efect al Deciziei CCR 297/2018,publicată în M.Of. la 25.06.2018,potrivit art.147 al.1 din Constituția României,a fost faptul că între data de 25.06.2018 și data de 30.05.2022(când a fost emisă de guvern OUG 71/2022 prin care a fost repus în vigoare textul art.155 al.1 CP cu un conținut expres) textul art.155 al.1 CP a încetat să mai producă efecte juridice, cu alte cuvinte pe intervalul respectiv de timp,actele de procedură îndeplinite ,oricare ar fi ele, nu puteau avea ca efect întreruperea cursului prescripției .Actele de procedură îndeplinite anterior datei de 25.06.2018 au ca efect întreruperea cursului prescripției, căci ele nu sunt vizate de decizia CCR 297/2018 potrivit art.147 al 4 din Constituția României,text potrivit căruia ,de la data publicării în M.Of.,respectiv în cazul de față 25.06.2018,deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.Deci prin voința legiuitorului constituant,deciziile CCR nu pot retroactiva,nu se pot aplica decât pe viitor ,nu și pentru trecut, ceea ce face ca textul.art.155 al.1 CP să existe în fondul activ al legislației române până la data de 25.06.2018,când și-a încetat efectele juridice.Singura excepție de la această regulă a neretroactivității unei prevederi legale declarate neconstituțională este cea instituită de art.5 al.2 CP care precizează că o prevedere legală declarată neconstituțională poate retroactiva dacă pe timpul cât s-a aflat în vigoare a conținut dispoziții mai favorabile,ceea ce nu este cazul textului art.textului art.155 al.1 CP , care a conținut întotdeauna dispoziții mai nefavorabile inculpatului sau suspectului, care permiteau întreruperea cursului prescripției prin simplul fapt al îndeplinirii oricărui act de procedură.Dar unii judecători și chiar dl.Daniel Morar au mers mai departe , extinzând nelegal aplicarea principiului legii penale mai favorabile și dincolo de limitele legale impuse de textul art.5 al 2 CP, prin aducerea în discuție a art.5 al.1 CP(text inaplicabil la prevederile legale declarate neconstituționale pentru care există reglementare legală expresă,specială în textul art.5 al.2 CP), prin coroborarea acestuia cu mai multe prevederi din Codul penal,respectiv art 155 al.1 CP,text declarat neconstitușional,art.art.154 al.1(privind termenele de prescripție generală a răspunderii penale) si art.155 al.4 CP(privind prescripția specială a răspunderii penale), texte care nu sunt vizate deloc de decizia CCR 297/2018. Ori o asemenea interpretare contravine evident legii,căci în determinarea incidenței aplicării legii penale mai nefavorabile este interzisă cumularea mai multor prevederi legale pentru a crea o normă mai favorabilă inculpatului sau suspectului, adică o lex terția sau lex mitiori, lucru consacrat expres în toată doctrina judiciară și practica în materie..Nu ai de ce să faci o astfel de interpretare nelegală a art.5 CP și să extinzi limitele acestui text de lege la întregul Cod penal intrat în vigoare la 01.02.2014, sau fie și numai la textul art 154 al.1 și 155 al.4 din Cp,căci nici Codul penal în intregul lui și nici cele două texte legale referite nu sunt vizate de neconstituționalitate sau modificări legislative.Iar în ce privește actele de procedură care potrivit legii trebuie comunicate suspectului sau inculpatului,efectuate după data de 30.05.2022 ,evident că acestea întrerup cursul prescripției în baza OUG 71/2022.

  4. Vid legislativ a existat dar numai între 25 iunie 2018(data publicării în M.Of. a Deciziei CCR 297/2018) și 30.05.2022,cînd problema a fost lămurită de guvern prin OUG 71/2022.Sper ca ICCJ să se pronunțe pe fond,căci dacă nu face acest lucru și respinge sesizarea ca inadmisibilă,haosul devine și mai mare.

  5. *incidenței aplicării legii penale mai favorabile

  6. Prescriptia ar trebui sa functioneze doar dupa o condamnare, atunci cand respectivul se sustrage incarcerarii. Se considera ca omul a trait in permanenta cu teama ca poate fi prins si ca dupa 10 ani, de exemplu, de astfel de viata pedeapsa i se poate prescrie. Prescriptia nu trebuie sa intervina pentu ca un inculpat reuseste prin tot felul de tertipuri sa amâne ani si ani o hotarare definitiva.

  7. Prescripția răspunderii penale șiprescripția executării pedepsei sunt două noțiuni distincte în legislația românească.