(OP-ED) Europa și România pot câștiga din criza COVID-19. Care sunt condițiile?

La nivel mondial, intrăm într-o criză economică fără precedent. O criză care afectează deopotrivă Uniunea Europeană și toate statele ei membre, pe cele cu economii puternice, dar și pe cele cu economii slăbite de crizele precedente. O criză care afectează atât sectorul privat – economia reală, cât și bugetele publice, mai bine sau mai prost administrate.

Este o criză simetrică, tocmai pentru că își arată efectele în toate direcțiile, dar este în același timp o criză în care nu toate statele membre intră la fel de pregătite.

Un lucru este clar pentru toata lumea: este nevoie de o injecție masivă de resurse financiare în toate economiile statelor membre europene, atât în ale țărilor din zona euro, cât și în ale celor dinafara zonei euro. Este o urgență la fel de mare precum combaterea pandemiei, pentru că este vorba de salvarea a zeci de milioane de locuri de muncă și a milioane de afaceri puse în pricol de criză.

Din datele centralizate de Comisia Europeană, suma totală mobilizată de statele membre europene și de instituțiile europene de la începutul crizei COVID 19 până în prezent este de peste 3,4 trilioane de euro, peste 3400 de miliarde de euro, bani injectați în măsuri necesare sistemelor de sanatate, masuri economice și sociale la nivel european. Adică mai mult decât cele 2 trillioane de dolari mobilizate până acum de Statele Unite pentru susținerea economiei americane.

Având în vedere că bugetul european reprezintă puțin peste 1% din Produsul Intern Brut la nivel european, este evident că, la începutul crizei, cea mai mare parte a resurselor – peste 2,45 de trilioane de Euro, au fost mobilizate la nivel național direct de catre guverne.

Chiar și așa, banii mobilizați până acum de instituțiile europene, fie de către Comisia Europeană, fie de Banca Europeană de Investiții sau prin Mecanismul European pentru Stabilitate, se ridică la aproape o mie de miliarde. Doar o mică parte – aproximativ 70 de miliarde de euro au venit ca sprijin direct din bugetul european. Asta nu pentru ca nu s-ar fi dorit, ci pentru că fiind în ultimul an al bugetului european 2013-2020, visteria Comisiei Europene e goală.

Cu toate acestea, devine tot mai clar că e nevoie de mai mult.

Relansarea economiei europene presupune decizii la nivel european, pentru un program coerent care sa vizeze piața comună europeană și nu doar nevoi punctuale naționale. E nevoie de coordonare mai mult decât oricând, dar mai ales e nevoie de actiuni colective europene.

Întrebarea este cum sa facem asta? Diferența de abordare între statele europene din sud – Italia, Franța, Spania, Portugalia și cele din nord, Germania, Olanda, Danemarca este clară. În vreme ce țările din sud cer emiterea unor eurobond-uri care să susțină masiv bugetele naționale și care să se constituie în datorii comune europene, statele nordice, mai bogate, cu bugete consolidate și mai puțin afectate de epidemie, sunt mai precaute și mai puțin dispuse să împartă astfel de datorii.

Câtă vreme această dispută rămâne în zona mutualizarii unei datorii publice comune europene, nu vom putea ieși din cercul egoismelor naționale.

Ajutor consistent nu doar pentru zona Euro

Soluția poate veni numai de la o abordare comună, europeană, asumata de o institutie europeana si printr-un mecanism european si nu prin decizii la nivelul guvernelor nationale. O astfel de abordare poate fi construită în jurul bugetului european multianual, gestionat direct de catre Comisia europeana.

Cu puterea celor peste 1000 de miliarde ale lui, cu ratingul excelent pe care îl are Comisia Europeană pe piețele financiare, bugetul european – de fapt o parte a lui – poate fi folosit ca garanție pentru a atrage bani suplimentari de pe piețele de capital. Acești bani pot fi apoi redirecționați către statele membre pentru un program masiv de relansare economică. Deci un program care ajuta direct statele membre, dar isi pastreaza în acelasi timp și dimensiunea comunitară, europeană.

O astfel de propunere are avantajul ca vizează toate statele membre UE, nu doar pe cele din zona euro, deci de ea poate beneficia direct și Romania. În plus, datoria publică a unor astfel de credite garantate prin bugetul european multianual nu e asumată direct de bugetele naționale, deci depășim cel puțin politic, disputa dintre Nord, Sud și Est și menținem coeziunea politică europeană.

Aceasta este și ideea susținută de Parlamentul European, în rezoluția adoptată săptămâna trecută – idee propusă de grupul Renew Europe și care s-a bucurat apoi de sprijinul principalelor grupuri politice din Parlamentul European. Foarte probabil, la videoconferința șefilor de stat sau de guvern organizată joi de catre Consiliul european, Comisia Europeană va veni cu o propunere în jurul acestor principii.

Un astfel de mecanism ar putea adăuga încă cel puțin un trilion de euro pentru a sprijini pe termen limitat, în primii ani de dupa criza COVID, atunci cand nevile vor fi cele mai mari, eforturile făcute de statele membre pentru relansarea economiei.

Ar putea susține atât nevoile bugetelor unor state membre confruntate cu deficite mari, inclusiv România, cât și investiții în politici sociale, în cercetare și inovare, în infrastructura publică, în sectoare industriale strategice pentru economia europeană sau sprijin pentru IMM-uri.

Avantajul de a folosi bugetul european ca platforma pentru programul de redresare economică, este că în felul acesta putem acoperi investiții decise la nivel național sau regional folosind mecanismele și programele cunoscute – de la fondurile de coeziune la dezvoltare rurală și cercetare, la programele de convergenta asumate de catre statele membre la nivel comunitar.

Pe lângă acestea însă, va trebui să facem mai mult. Această criză a expus slăbiciunile Uniunii Europene și ale statelor membre in cateva domenii cheie. Dependența de medicamentele și echipamentele produse în afara UE, este doar unul dintre multe exemple pe care le descoperim în fiecare zi.

În cadrul acestui program de redresare economică, va trebui să stabilim o serie de priorități la nivel european, pentru investiții strategice în sectoare în care UE trebuie să fie suverană. Mă refer la sectoare esențiale – energie, sănătate, agricultură, transport, dar și la inteligență artificială, infrastructură de comunicații, inovare și cercetare în zona digitală și a securității.

Va trebui să sprijinim anumite sectoare strategice pentru UE, sa susținem financiar consorții europene, așa-numiții „campioni” în anumite domenii în care concurența cu China si SUA va fi acerbă. Chiar daca astfel de investiții in domeniul inteligentei artificiale de exemplu, sau în domeniul cercetării medicale vor fi făcute în Romania, în Olanda, în Germania sau în Polonia, ele trebuie gândite ca parte a unei strategii de dezvoltare a unei capacitați europene în aceste domenii.

Cum poate România să iasă învingătoare din criză?

Dacă un astfel de program de redresare economică s-ar pune în aplicare după ideile prezentate mai sus, asta ar însemna pentru România o oportunitate dar și o mare provocare. Un guvern solid, susținut de o nouă majoritate care ar rezulta în urma alegerilor de la sfârșitul acestui an, ar putea să gândească un plan de reformare a unor domenii esențiale pentru ca economia României să poată fi reconstruită pe câțiva piloni solizi.

Desigur, vom ieși din această pandemie, cu un deficit enorm. Dar viitorul guvern rezultat după alegeri ar trebui să abordeze această criză ca pe o oportunitate și nu doar să se gândească la cum să astupe găurile deficitului. Pentru asta, noul guvern trebuie să vină cu un plan prin care ajutorul european de redresare economică să fie o oportunitate pentru a investi masiv în câteva domenii prioritare care, odată cu o dezvoltare accelerată pot crea și locuri de muncă: infrastructura de transport, infrastructura de sănătate, cea de educație și digitală.

În paralel, pentru ca un astfel de program să nu se mai împiedice de alte straturi de încărcătură birocratică asa cum au devenit in timp multe programe europene, ar fi nevoie imediat de lansarea unei reforme a administrației publice. O reformă nu pentru a tăia artificial posturi în administrație, ci pentru a-i optimiza capacitatea prin profesionalizare, depolitizare, digitalizare și transparentizare.

O astfel de regândire a administrației nu doar că ar reduce din cheltuieli publice ineficiente, dar ar da un imbold si mediului antreprenorial care este sufocat acum de birocrație și fuga de răspundere din administrație.

Azi, când întreaga Europă înțelege că investițiile în Sănătate sunt strategice pentru întregul continent și ca serviciile publice esențiale de sănătate trebuie puse în rețea, România ar putea gândi reforma în sistemul de Sănatate într-o cu totul nouă perspectivă. Putem folosi programe cu finanțare europeană dar și schimba bune practici cu alte state membre care au dovedit în această criză soliditatea sistemului lor sanitar.

Vedem de asemenea cum sistemul de Educație a fost forțat pentru câteva luni să treacă aproape integral în digital și asta a scos la iveală inegalitățile de oportunitate ale copiilor din diferite regiuni sau cu venituri ale părinților diferite.

Finanțarea europeană poate fi folosită și în acest domeniu pentru copii care, din cauza sărăciei, nu au avut acces la instrumente cu care să participe la orele de curs online. Reforma în sistemul de Educație ar putea fi gândită pornind de la aceste noi premise.

O nouă oportunitate pentru producătorii agricoli locali

De asemenea, această perioadă complicată a scos la iveală și câteva lucruri pozitive pentru producătorii locali. Mulți cetățeni au înțeles că în astfel de situații limită e bine să existe posibilitatea de aprovizionare cu alimente proaspete din vecinătatea zonei în care locuiești, să poți comanda online legume proaspete, lactate, mezeluri de la producători de care nici nu știai că există și pe care i-ai descoperit de nevoie.

Am văzut ce oportunitate s-a creat când producătorii locali împreună cu patronii de restaurante s-au organizat pentru a pregăti și livra pachete de produse alimentare proaspete, unele direct de la fermieri, altele gătite pentru livrare în bucătăriile restaurantelor.

Pornind de la această experiență, România își poate regândi sistemul agroalimentar național și poate permanentiza legătura între producătorii locali și restaurante sau producatori locali si direct consumatori, care s-au creat pe timp de criză.

Într-un astfel de sistem agroalimentar local și-ar avea locul inclusiv producătorii de cereale care acum exportă doar materie prima în mare parte, sau crescătorii de animale care acum exportă animale vii și care, cu ajutorul statului, s-ar putea orienta spre produse cu valoare adăugată mai ridicată, ce în mare parte ar putea fi absorbite de o piață locală care învață, iată, în sfârșit, să consume din proximitate.

Iată cum o criză majoră poate deveni o oportunitate atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru o țară ca România.

Cu condiția să o privești în perspectivă, să ridici privirea și să te pregătești să valorifici inteligent această oportunitate.

NOTĂ: Dacian Cioloș este președintele PLUS, europarlamentar, liderului grupului Renew Europe din Parlamentul European