Lucian Croitoru de la BNR: „Am trecut și eu prin ce trece acum Siegfried Mureșan”. Doi viitori pușcăriași l-au acuzat, în 2009, că e agent CIA

Ascultă articolul

„Nu știu dacă Siegfried Mureșan a interacționat sau colaborat cu servicii secrete din țară sau străinătate. Ce știu eu foarte bine este că am fost în poziția în care el ar putea fi: cea de candidat de prim-ministru. Am fost în această poziție în perioada 15 octombrie 2009-4 noiembrie 2009.

În acea perioadă au început să apară despre mine afirmații similare cu cele care au părut despre Siegfried. Ele veneau de la niște oameni de bine, dintre care doi, cei mai vehemenți acuzatori, au făcut, ulterior, câțiva ani de pușcărie. Conform poveștilor inventate de ei, eu eram ofițer sub acoperire, antrenat doi ani de CIA în Statele Unite. Dacă nu aș fi știut despre caracterul jalnic al acelor oameni, aproape că mă întrebam de ce nu se apucă de scris romane polițiste. Romanele acelea ar fi fost, desigur, proaste, deoarece pentru un roman bun mai întâi te documentezi temeinic. Abia apoi scrii. Pușcăriașii de care vorbesc nu se documentau. Ei doar inventau.

Sub presiunea părinților mei, oameni în vârstă, pe care invențiile respective îi afectaseră, am făcut declarații publice pentru a arăta că nu eram ofițer și că nu colaborasem vreodată cu serviciile secrete de la noi sau de oriunde.

Siegfried face același lucru acum: neagă. Unii aruncă o piatră iar Siegfried e nevoit să explice. Ar trebui să fie invers: cei ce acuză să aducă dovezi!

Îl cunosc pe Siegfried de când era student în anul unu sau doi la ASE. Se ocupa de Econosofia, o organizație a studenților interesați de economie dincolo de ceea ce repreƶintă cursurile normale de la facultate. Ce imi aduc aminte e că era foarte insistent. M-a rugat de mai multe ori să țin prelegeri pe teme date pentru Econosofia. Nu puteam întotdeauna să-i dau un răspuns pe loc, iar câteodată tot amânam până aflam și eu o dată la care aș fi putut ține prelegerea. Nu se lăsa până nu obținea întâlnirea. După aceea, ne-am întâlnit în multe împrejurări, publice sau private, și am rămas în general cu o impresie bună despre el. Un om care a vrut mereu să învețe și cred că nu suferă de păcatul că le-ar ști pe toate.

Așa cum am scris deja pe acest cont, există o logică pentru care el poate fi soluția la criza politică din prezent. Acea logică este derivată din teoria mea a cinismului fiscal, pe care am scris-o într-o formă particulară în 2017 și am generalizat-o pe 17 iunie sub titlul „Cele două fețe ale unui anume corp politic”, într-un articol publicat pe blogul meu. Aplicarea ei particulară am prezentat-o în postarea mea pe facebook de acum două zile: „Siegfried va fi, probabil, premier”.