Modul în care pot coexista crocodilii și canoiștii la Jocurile Olimpice 2032 din Australia: „Nu sunt flămânzi, îi hrănim tot timpul”

Cea mai mare reptilă vie din lume își revendică din nou râul Fitzroy din Queensland, Australia, iar în timp ce unii spun că sportivii nu ar trebui să-și facă griji, alții avertizează împotriva „traversării prin pericol”, potrivit The Guardian.

Andrew Miller abia a început o lecție rapidă despre cum să folosești un caiac V8 de ocean când scapă primul „cuvânt interzis”: crocodilul. Fost parașutist cu beretă roșie și actual președinte al unui club de canoe din Rockhampton, Miller îi explică unui începător de ce nu va începe direct pe un K1 – tipul de ambarcațiune folosit de cei mai buni canoiști din lume, care ar putea veni în Queensland central să concureze la Jocurile Olimpice din 2032.

„E ca și cum ai sta pe un creion”, spune Miller. „Dacă un crocodil ți-ar atinge barca, ai cădea direct în apă!” Secretarul clubului, John Mackenzie, îl admonestează: „Trebuia să folosești tu cuvântul cu C…”

Pentru a fi corecți, proximitatea celei mai mari reptile vii nu este deloc un secret. Pe peretele micii magazii verzi a Fitzroy Canoe Club stă ca mascotă un crocodil de pluș, Fitzy. Pe panou sunt afișate sfaturi „Croc Wise”: zona de antrenament este habitat cunoscut de crocodili, intră rapid în barcă, nu lăsa brațele sau picioarele în apă, dacă te răstorni ieși cât mai repede.

În martie, guvernul din Queensland a anunțat că râul Fitzroy din Rockhampton, la 500 km nord de Brisbane, va găzdui probele de canotaj și canoe la Jocurile Olimpice și Paralimpice din 2032.

De-a lungul malurilor sunt semne care avertizează despre riscul de rănire sau moarte din cauza crocodililor de apă sărată. „Un crocodil de patru metri poate fi chiar lângă tine în apă, invizibil”, scrie pe unul dintre ele.

Vizitatorii „capitalei vitelor de carne” a Australiei sunt extrem de puțin probabil să vadă un crocodil viu. Dar nu pot rata reprezentările prădătorului preistoric pe clădirile de gresie și fier forjat de pe cheiul portului. În spatele muzeului de artă din Rockhampton, recent renovat, se află o pictură murală cu un crocodil, lungă de 18 metri și înaltă de cinci.

Odată rostit „cuvântul cu C”, glumele curg în valuri. „Noi coborâm în bărci călcând pe spinările crocodililor”, râde Miller. Dar să nu vă faceți griji, nu sunt flămânzi – „îi hrănim tot timpul”.

Apoi se încruntă și devine serios. „Nu veți întâlni un crocodil, vă promit. Doar bucurați-vă de râu, nu există altul mai frumos între aici și mărețul Murray.”

Și astfel, sub nuanțele roz și violet ale zorilor, printre arborii de hârtie care străjuiesc malurile, canoeiștii pornesc pe apa maronie acoperită de ceață.

Corelele țipă din eucalipții uriași, pelicanii sparg suprafața liniștită, un vultur de mare privește de pe ramurile unui copac mort. Caiacul se zguduie când cârma atinge un smoc de plante acvatice.

Sportivii vâslesc în amonte, departe de oraș și de barajul care separă apele sărate de cele dulci ale Fitzroy.

Această construcție este motivul pentru care Miller spune că râul e „pristine”. Spre deosebire de sud, aici apele dulci nu sunt mânate de maree, nu sunt mărginate de nămol sau mangrove și nu sunt sfâșiate de vânt și valuri. Barajul, construit pentru stocarea apei potabile, marchează și granița dintre zonele unde guvernul aplică „gestionare țintită” și „gestionare generală” a crocodililor.

În amonte, pe 20 km, rangerii sunt însărcinați să elimine „toți crocodilii mari” și pe cei „periculoși” din apă.

După câțiva kilometri, canoeiștii trec prin teritoriul unui crocodil de peste 2 metri, dimensiune oficial clasificată drept „mare”. Mai sus, un membru al clubului a zărit în urmă cu doi ani un exemplar de 4,5 m. După câteva săptămâni a fost capturat și scos.

Iarna este perioada în care Queensland va găzdui Olimpiada de vară – și momentul când crocodilii se văd cel mai ușor, stând la soare pe maluri.

Statistic însă, Miller are dreptate. Râul Boyne, la 100 km sud, marchează limita sudică a habitatului tipic al crocodililor.

Aici, în partea de jos a ținutului crocodililor, numărul și densitatea lor sunt mult mai mici decât în tropicele nordice. Un program guvernamental estimează trei crocodili pe kilometru pe râurile din peninsula Cape York, la 1.500 km spre nord. Pe Fitzroy, media scade la 0,2 pe km.

Clubul de canoe se antrenează aici din anii ’70 fără incidente. Membrii ies zilnic pe apă, adesea pe întuneric. La fel și canotorii, încântați să organizeze Jocurile.

Mackenzie spune că a vâslit aici timp de șapte ani și a văzut un singur crocodil în amonte de baraj – iarna, cu botul afară din apă. „Nu se înmulțesc, nu sunt teritoriali și nu le e foame. Nu mi-a fost teamă. A fost o întâlnire măreață.”

Nu toți localnicii sunt însă atât de relaxați.

Steve Diehm, schior nautic pasionat, a crescut pe malurile Fitzroy. A avut barcă înainte de a avea mașină, și-a crescut copiii pe apă. Dar, odată ce crocodilii, protejați din anii ’70, au revenit în forță pe vechile lor teritorii, Diehm a început să se simtă nesigur.

Fotografia unui crocodil de 4,5 m prins în 2023 l-a lovit în stomac. „Am schiat pe malul ăla exact timp de 15 ani.” Gândul la copiii săi l-a făcut să renunțe: „Nu mai e sigur pentru familie”.

Privește râul neted, scăldat în soare – un „vis pentru schiori” – dar pustiu. „Ar trebui să fie ca Murray Darling. Case plutitoare, turiști, distracție pe apă. Toată zona asta ar putea fi un paradis turistic.”

Crede că Olimpiada ar fi extraordinară pentru Rockhampton, dar fără o schimbare în managementul crocodililor, sportivii vor „traversa prin pericol”.

Profesorul Craig Franklin, expert în crocodili la Universitatea din Queensland, care conduce cel mai mare program de monitorizare din lume, este îngrijorat. „Nu, nu e sigur. E o nebunie. Mesajul transmis e că poți înota aici, dar crocodilii se deplasează rapid, trec bariere și merg pe uscat kilometri întregi. De ce ai organiza o competiție în habitatul natural al celei mai mari și mai periculoase specii de crocodilieni?”

Pentru Mackenzie însă, nu există alt râu ca Fitzroy. După un antrenament la primele ore, cu cafeaua în față, spune că oamenii se îngrijorează de lucrurile greșite: în ultimul an, 178 de oameni au murit pe șoselele din Queensland.

În acea dimineață, suprafața râului fremăta cu mișcările somnilor, barramundilor și țestoaselor.

Da, riscuri există, dar sunt riscuri pe care Mackenzie le acceptă cu plăcere. „Unul dintre lucrurile frumoase la acest râu este că e viu.”