Testul lui Grindeanu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

PSD e singurul partid din coaliție care mai susține una dintre cele mai proaste decizii economice din epoca Iohannis – Ciolacu – Ciucă: impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) a marilor companii cu cifra de afaceri peste 50 de milioane de euro. E un impozit medieval, de stat incapabil să colecteze taxe, care îi sancționează tocmai pe antreprenorii care riscă. Cu negocierile din coaliție în toi, aproape blocate din cauza acestei taxe, e unul din momentele în care șeful PSD poate să demonstreze că a înțeles erorile trecutului. Și să joace curajos, împotriva curentului populist care amenință deja să-i măture partidul.

IMCA e un impozit de 1% din cifra de afaceri introdus în 2023 de guvernul PSD-PNL condus de Marcel Ciolacu. Era un guvern aflat în mare foame de bani din cauza deficitului galopant, al pomenilor electorale și al corupției guvernamentale. Coaliția PSD-PNL creată de Klaus Iohannis castrase practic ANAF și Antifrauda și dezincriminase evaziunea fiscală sub un milion de euro pentru a da liber la furt clientelei de partid.

Ca să abată atenția de la propria corupție, Ciolacu și coaliția de atunci au adoptat discursul populist al AUR împotriva multinaționalelor. Marile companii au fost supuse unor campanii de presă centrate pe lăcomie și exportul de profit. Ce nu au explicat Ciolacu, PSD și PNL în 2023 și 2024 a fost că noua taxă a lovit mai rău în antreprenorii români care încercau să își transforme companiile medii în mari companii.

Efectul taxei a fost inhibarea multor afaceri locale. Nicolae Șerban, fondatorului Grup Șerban cu afaceri în agri-food listat pe bursă, a explicat recent într-un interviu că a trebuit să reducă voluntar cifra de afaceri ca să scadă sub pragul de 50 de milioane de euro, astfel încât să nu mai plăteasca impozitul pe cifra de afaceri. Asta a dus la concedieri de oameni și eliminarea unor linii de producție, ceea ce a dus inclusiv la înlocuirea pe piață cu importuri a acelor produse.

Sunt și companii multinaționale afectate dur de impozitul născocit de Cristian Socol, economistul ale cărui idei îmbrățișate de Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și Marcel Ciolacu au produs daune enorme competitivității economiei românești.

Calculele G4Media și Economedia arată că Automobile Dacia și Ford Craiova au ajuns anul trecut la rate efective de impozitare a profitului de 33-34%, Orange și Vodafone au intrat pe pierdere, Carrefour a ajuns la 70% impozit. Sunt rate de impozitare nesustenabile, care sperie capitalul – fie el românesc sau străin.

Impozitul lui Ciolacu a fost criticat și de FMI, o organizație care în mod normal cere rate mai mari de impozitare a capitalului. FMI a caracterizat-o drept o taxă care distorsionează piața pentru că pune o povară nejustificată pe companiile care au marje mici de profit.

Întreg mediul de afaceri critică IMCA, într-o declarație fără precedent în ultimii ani. ”Pe termen mediu, în contextul încetinirii economice, menținerea IMCA riscă să elimine multe firme din piață, reducând baza de impozitare și afectând colectarea veniturilor bugetare, prin efecte negative asupra investițiilor, productivitătii și dezvoltării afacerilor din Romania”, arată un comunicat semnat de toate organizațiile serioase de business.

Nu e o glumă. Nu e un moft al unor capitaliști veroși veniți în România să sugă sângele poporului. Companii esențiale în economie au ajuns cu cuțitul la os: să faci mari afaceri în România nu mai e rentabil. Mai ales dacă vrei să riști cu investiții noi sau cu activități intensive în cercetare și dezvoltare (care generează costuri mari și, implicit, scad profitul impozabil), ești penalizat de stat cu o taxă supradimensionată.

E încă un exemplu de lene a statului: în loc ca statul să se profesionalizeze și să îi găsească pe eventualii evazioniști care ascund profiturile, același stat îi prezumă evazioniști pe toți. Statul acesta nefuncțional care transferă povara mereu pe contribuabil, un comportament pe care îl vedem fiecare dintre noi în interacțiunea cotidiană cu funcționarii care-ți cer mereu acte pe care statul le are deja, doar că sunt într-un alt sertar din alt birou din altă clădire.

E imposibil ca la vârful PSD să nu fie înțeleasă această problemă reală. Sorin Grindeanu are multe păcate, dar nimeni nu îl bănuiește vreo secundă că e semianalfabet economic, cum era Marcel Ciolacu.

La PSD, problema e acum una politică. Dacă ar fi de acord cu eliminarea impozitului, Grindeanu ar risca să devină ținta unei campanii populiste a AUR care să-l acuze că a cedat la presiunile multinaționalelor.

Cel mai rațional ar fi ca șeful PSD să discute cu antreprenorii români de top – unii dintre ei apropiați de partid – și să afle poziția lor. Direct, nemijlocit.

Dacă înțelege cât de nociv e acest impozit pentru economie și renunță și la serviciile lui Socol, Grindeanu va trece un test important de maturitate politică. Și rezolvă și promisiunea politică de relansare a economiei. Nu e nevoie de vreo mare strategie, nicidecum de născocirea altor ajutoare de stat care să ajungă în buzunarele prietenilor lui Paul Stănescu, Sebastian Ghiță și alți abonați la bani publici.

Dacă însă se va încăpățâna să se opună cererilor lui Ilie Bolojan și USR, șeful PSD va demonstra că de Ciolacu nu-l desparte mai nimic.