G4Media.ro

Mirabela Amarandei: Școala fără învățare. Despre distanțare, plexiglas și alte lucruri trebuincioase

Mirabela Amarandei / Foto: Arhiva personala

Mirabela Amarandei: Școala fără învățare. Despre distanțare, plexiglas și alte lucruri trebuincioase

Când v-ați pus ultima dată întrebarea ”ce învață copiii?”. Ori ”ce face profesorul cu și pentru copilul meu?”. Sau, și mai direct, ”învață copiii?”. Când v-ați întrebat toate astea, în loc de ”cu mască sau fără mască?”,  ”ce au voie să facă în pauză?”, ”care e distanța regulamentară?”.   

Când ne-am pus, în ultima vreme, întrebări despre învățare?

Am fost, în ultimele două luni, un spectator pasiv la toată dezbaterea publică legată de deschiderea anului școlar și, mai apoi, de derularea cursurilor. Am ales să fac un pas în spate și să ascult, să citesc, să adun opinii despre unul dintre cele mai așteptate momente ale ultimei jumătăți de an.

Și am ascultat, am citit, am văzut.

Deschiderea noului an școlar și, mai cu seamă, ce se întâmplă în spațiul școlii sunt preocupări legitime ale opiniei publice: de la părinți sau bunici, până la specialiști și autorități publice centrale sau locale. Dar odată cu decizia derulării cursurilor în sistem convențional atenția s-a concentrat, aproape în mod paralizant, pe spațiul fizic al școlii, pe reguli și pe efectele lor.

În luna august spirite destul de încinse au construit mai cu seamă o dezbatere legată de modul în care va începe anul școlar, de logistică și regulile care trebuie respectate de școli, de elevi sau profesori. S-a discutat mult pe subiectul ”uite masca – nu e masca”; s-a dezbătut asupra distanței de respectat, asupra dotărilor școlilor; apoi ne-am întrebat la unison ”cine cumpără dezinfectantul și măștile: primăria sau școala?”. Am măsurat plexiglasul, distanța dintre bănci sau temperatura din sălile de clasă.

Apoi s-a deschis școala și discuția a oscilat între ”verde”, ”galben” sau ”roșu„. E vorba de scenariile de funcționare a școlilor, desigur, chiar dacă unii încă văd roșu în fața ochilor din cauza rezultatului alegerilor.

Măști, distanță fizică, plexiglas, dezinfectant …

Am uitat cu totul, oare, în tot timpul ăsta și printre toate regulile acestea, că discuția despre școală este, totuși, despre educație?

___

Mirabela Amarandei este Cercetător doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, este director al Direcției de Orientare Strategică și Politici Publice în cadrul Universității din București și a fost consilier și purtător de cuvânt al miniștrilor Educației Adrian Curaj și Mircea Dumitru, în guvernul Cioloș.

 

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

6 comentarii

  1. Interesant cum pe această publicație „independentă” se promovează progresiștii la greu, pro bono, evident

  2. Invatarea nu mai este atributul scolii de mult timp. Elevii de top se formeaza prin efortul exclusiv al parintilor (meditatii , timp alocat pentru a lucra acasa cu acel copil). Scoala a devenit o clica de interese: masti la suprapret, plexiglass fara noima pus pe banci ce nu are nici un rol de protectie reala, evitarea transmisiei online a lectiilor din clasa prin oprirea intentionata a investitiilor in logistica necesara predarii online asta pentru a proteja pe multele cadre didactice care nu au nici o treaba cu sistemul de invatamant si transmiterea de cunostinte elevilor. After scool-uri cat mai multe infiintate de cadrele didactice unde parintii care cotizeaza pot sa aiba asteptari ca odrasla va mai invata cate ceva din cele ce nu sunt spuse la ore pentru toti copii. Evident ca autoritatile au balmajit tot felul de discursuri pentru a distrage atentia de la realitatea in care ne aflam dinaintea pandemiei.

  3. Am scris candva despre schimbarea radicala a sistemului educational numita „Biblioteca pt. toti” … Un concept SF despre self-education cu testare lunara/semestriala pe aceeasi perioada actuala educationala. Cine nu-i capabil pierde Biblioteca.

    In acest fel, profesorii se vor focaliza strict pe meditatii, aceia care-s capabili.

    Sa lucrezi cu 30 de elevi deodata timp de-o viata este total ineficient si foarte frustrant. Sunt multi care ajung la liceu si nu-s capabili sa rezolve o fractie elementara sau habar n-au ce-i ala ‘cosinus’ …

  4. Intrebarea e alta: Ce faci tu in Univ. din Bucuresti ca director al unui departament de asa-zise politici publice? Ca esti bine platita! Eu zic ca tai frunze la caini, ca foarte, foarte multi din acea institutie, in domeniul administrativ..

    • bine scris! subscriu!