G4Media.ro

Miliardarul britanic James Dyson: Telemunca este „auto-distructivă”

sursa foto: Pexels.com

Miliardarul britanic James Dyson: Telemunca este „auto-distructivă”

„Competitivitatea Regatului Unit se distruge sub imperiul dictatului muncii flexibile”. Constatarea este lipsită de concesii şi vine de la a James Dyson, al doilea cel mai bogat om din Regatul Unit, transmite Les Echos, preluată de Rador.

Proprietarul mărcii Dyson de aparate electrocasnice, James Dyson, a declarat că întărirea flexibilităţii muncii dorită de guvernul britanic este „auto-distructivă” pentru Regatul Unit.

Telemunca este larg răspândită de la pandemia de Covid-19. Doritor să meargă mai departe, guvernul britanic intenţionează să sporească flexibilitatea muncii, în special pentru a ajuta salariaţii „să împace munca şi viaţa personală”, în special cei care „se ocupă de copii sau de persoane vulnerabile”.

Potrivit reformei susţinute de executivul britanic, angajaţii vor putea cere mai uşor să aibă acces la telemuncă, dar şi la locuri de muncă împărţite între mai mulţi salariaţi sau cu orare flexibile. Angajatorii nu vor fi obligaţi să accepte, dar vor avea obligaţia să caute opţiuni disponibile împreună cu salariaţii lor.

Or, în opinia lui James Dyson, munca de la domiciliu „împiedică colaborarea şi pregătirea faţă în faţă de care avem nevoie pentru a dezvolta noi tehnologii şi a ne menţine competitivitatea”. „Nu există niciun motiv să complicăm mai mult legea: întreprinderile pentru care munca la domiciliu este adaptată, pot deja s-o propună, dacă doresc”, mai afirmă el.

Aceste declaraţii sunt publicate când multe companii, în special în puternicul sector financiar britanic, se chinuie să-i readucă pe salariaţii lor în localurile lor. „Conducătorii multor mari companii cer angajaţilor să vină la birou un anumit număr de zile pe săptămână, (dar) în practică, sunt ignoraţi”, potrivit unui studiu publicat la sfârşitul lui noiembrie de London School of Economics (LSE) şi organizaţia Women in Banking and Finance (Femeile în bancă şi finanţe).

„Companiile care adoptă abordarea ‘telemunca prioritar’ […] sunt cele care pot atrage şi reţine talentele cele mai diverse, în special femei”, arată Grace Lordan, autoarea studiului. Cele „care cer ca angajaţii lor să fie la birou fără motiv vor pierde” competenţe, adaugă ea. Şi dezbaterea abia începe. (Traducere: Gabriela Sîrbu)

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

20 comentarii

  1. Da, colaborarea are de suferit, dar termenul auto-destructiv este exagerat. Ca si prețul aspiratoarelor Dyson.

  2. tot felul de sociopati care s-au vazut lipsiti de sclaveti isi dau cu parerea in ce ii doare , cred ca sunt cazuri si cazuri vorba lu’ unu : -nu poti turna asfalt prin telemunca!

  3. Pe aceeași logică nu trebuie zile de concediu în legislație, nici sărbători legale, nici preaviz, totul e stabilit după cum e mai bine pentru afaceri.

  4. Nu stiu exact ce prevede legislatia repsectiva, dar omul are, cel putin in parte, dreptate: pentru unele lucruri, colaborarea fata in fata e esentiala. Dar nu cred ca da cineva o lege care sa interzica mersul la birou.
    Acolo unde se poate aplica, o varianta poate fi sa mearga lumea la birou luni, sa discute ce e de facut in saptamana respectiva, iar in retul zilelor sa vina in continuare la birou cei care cred ca au nevoie de mai multe discutii in persoana. Pentru ca uneori 10 minute de desenat pe o tabla pot fi mai productive decat o ora de sedinta pe Teams.

    • ca cineva care a pierdut 32 de ore pe luna in sedinte de 2 ori pe saptamana timp de 3 ani, iti pot spune ca nicio sedinta face to face n-a produs nimic util, doar plictiseala si idei de munca in zadar ca sa fie multumit patronul ca se munceste ceva si nu plateste salarii degeaba, desi patronul era understaffed si fraierii overworked

    • @jean valjean N-am sustintu ca _toate_ sedintele sunt utile. Dar daca reusesti sa trimiti managememtul la cafea si sa lasi oamenii care produc sa discute, pot rezulta lucruri interesante 😉

    • Problema principală e calibrarea corectă a costului muncii. În anumite activități se pierde eficiență prin lucrul la distanță. În altele nu. Depinde de oameni, de meserie, de cum se lucrează în compania respectivă, de ce fel de birou era și cum se purtau oamenii (că dacă erau niște profesioniști gata formați care pierdeau timpul la bârfe lângă cafetieră, probabil lucrează mai bine de acasă, dar dacă era un loc cu mulți juniori, unde mentoratul contează, sigur e mai prost la distanță). Acolo unde se pierde eficiență se vor ajusta în mod natural și salariile. Acolo unde nu e cazul, salariile vor sta pe loc sau vor crește. E foarte greu să dai o soluție universală. Și mai depinde și de timpul de navetă, că vorbim toți din poziții foarte diferite. Un om care avea o navetă de 3-4 ore pe zi, greu se va mai întoarce la așa ceva. Va căuta lucru la distanță sau angajator mai aproape de casă. De fapt nu s-a întâmplat niciun mare cutremur în pandemie, dar mulți oameni au avut oportunitatea să-și reanalizeze niște priorități. De exemplu, dacă ești la 100 de km de Londra, merită să iei un job în oraș pentru 10000 de lire pe an în plus, dacă 6000 le dai înapoi pe costuri de transport, 1000 se duc pe mâncat în oraș și tu rămâi doar cu 3000? Ăia 3000 sunt prețul pentru 4 ore de frăsuială pe tren și metrou în fiecare zi. Dacă e singura variantă de angajare, poate o accepți, dar altfel îți faci socoteala că mai bine îți iei timpul înapoi. Va trece și reașezarea asta în mod elastic, ca toate celelalte și nu-și va mai aminti nimeni prea tare de angoasele angajaților și patronatului în legătură cu lucrul la distanță. Piața va stabili oricum prețul de echilibru.

    • A propos de tablă: eu mi-am luat (din banii mei), tabletă cu pen special să pot desena în ședințele pe Teams. Transfer call-ul pe tabletă, fac share la ecran și mă apuc de desenat.

    • @Tudor Corect. Si la noi in firma ne povesteau inainte de pandemie ca nu se poate lucra de acasa, ca scade productivitatea. Dupa ce am lucrat o vreme de acasa din cauza de pandemie, surpriza, productivitatea crescuse.

      @NewLevel Felicitari pt initiativa. Totusi, avantajul oamenilor in aceeasi incapere e ca pot desena (contribui) toti. Dar ai intuit corect, important e sa ai macar o diagrama pe marginea careia sa poti discuta.

  5. @Marean

    Dl Vanghelie va rog frumos sa nu mai stati cu logica in gura pt ca nu va face bine. O sa va ia direrea de cap, ca pe dl Becali

  6. @alex vezi ca suferi de prea multa inteligenta

  7. dyson mai bine ar face ceva cu bateriile alea la aspiratoare, ca sunt praf!

  8. Faptul ca este miliardar nu inseaman ca se si pricepe la sociologie si priductivitatea muncii. Oare nu cumva asta e o reclama mascata, ajunsa aici din presa britanica ce nu a mai livrat rezultatele celebrilor cercetarori britanici? DAa e milardar inseamna ca stie sa vanda, sa faca marketing si categoric are o opinie limitata de industria in care actioneaza, si in zona geografica in care are interese si atat. De ce ne-ar interesa parerea unui „gigel” cand aveam atatea „genii” in Carpati?

  9. Eu, ca programator, prefer să lucrez de acasă.
    Avantaje:
    1/ timpul consumat pe drum + pregătirea de serviciu. La serviciu trebuie sa stau 9 ore (8 + 1 de pauză). Drumul minim, în cel mai fericit caz, încă o oră. Pregătirea (duș, călcat haine, bărbierit) încă o oră. Deci pentru 8 ore de muncă trebuie să „cheltui” încă cel puțin 3.
    2/ cheltuieli bănești: haine, încălțăminte, spălat, călcat, transport, mâncare la vreun restaurant sau cantină, cafea (eventual).
    3/ interacțiune redusă cu oamenii. Dacă nu eram mizantrop, nu mă făceam programator.
    4/ flexibilitate: ca programator nu ai randament 100% decât rar, greu și pentru scurt timp. Nu contează că prestezi pentru un angajator sau muncești la proiectul tău de suflet care o să te facă milionar. Munca asta cere o anumită doză de creativitate, iar creativitatea nu vine la comandă. Dacă vezi că nu-ți iese o problemă, mai bine dormi și o rezolvi în weekend, când te lasă toată lumea în pace.
    Dezavantaje:
    1/ interacțiunea umană e uneori necesară. În proiectele mari (da, de bănci vorbesc), succesul unui proiect e dat în proporție de 25% de partea tehnică, restul e „marketing personal”, pupături în dos, tras de sfori, conexiuni sociale :p și „inteligență emoțională”.
    2/ lipsa disciplinei — se ajunge în situații în care faci varză echilibrul viață personală – serviciu, plus sedentarismul (am 2 săptămâni de când nu am ieșit din casă, recordul e de 2 luni), plus „munca în salturi” — degeaba freci manganul 3 zile dacă pierzi 2 weekenduri să recuperezi)
    3/ lipsa unei metodologii de lucru (scrum, la programatori, sau „scrum ajustat”, care e chiar mai rău), care ar permite angajatorului să aibă o oarecare predictibilitate.

    • Înainte să sară „puriștii”: scrum e o chestie super-tare, care, dacă ar fi aplicată, ar permite angajatorului să aibă predictibilitate (care e mai importantă ca productivitatea, pentru că abia după ce ai predictibilitate poți să încerci să umbli la productivitate).
      Din păcate, managerii din toată lumea nu au încredere în scrum, și atunci îl „îmbunătățesc”, după nevoi și după cum îi duce capul, și ajung să-l facă varză.
      Asta am vrut să spun cu „scrum ajustat” e chiar mai rău decât „no scrum”: managerii vor lua din el numai ce le convine.

    • +1
      imi pare rau ca ti-ai consumat pauza cu postari.

    • Dacă nu eram mizantrop, nu mă făceam programator.

      Buna rau, colega! :))

  10. Ei se chinuie, pe naiba. Nu se chinuie cu nimic. Le-ai spus sa vina la munca, vin, ca au contract si contractul trebuie respectat.
    Eu ca programatoare voi face tot posibilul sa lucrez cat mai mult de la sediul companiei, socializarea este mult mai importanta decat confortul lucrului de acasa.