Judecătoarea Daniela Panioglu i-a scris președintelui Nicușor Dan: „Nu-mi doresc pensionarea, însă rămânerea mea este legată de reintroducerea în legislaţie a consimţământul judecătorului la mutarea în altă materie” / Deși ICCJ a anulat de 5 ori excluderea sa din magistratură, Panioglu a fost trimisă din penal la contencios administrativ

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Judecătoarea Daniela Panioglu i-a trimis președintelui Nicușor Dan o scrisoare în care afirmă că nu îți dorește pensionarea, însă rămânerea sa în magistratură este legată de reintroducerea în legislaţie a consimţământul judecătorului la mutarea în altă materie. Deși ICCJ a anulat de 5 ori excluderea sa din magistratură, Daniela Panioglu a fost trimisă din penal la contencios administrativ.

Scrisoarea integrală:

Fac parte din lunga listă a magistraţilor propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii, spre pensionare. Raţiunea pentru care am luat această decizie radicală constă în imposibilitatea mea de a mă întoarce în materia penalului. Eu şi colega mea de complet de apel penal am fost excluse de 5 ori din magistratură, de trei ori într-o singură şedinţă, în luna decembrie a anului 2022, la final de mandat al vechiului Consiliu Superior al Magistraturii. Au urmat alte două excluderi dispuse de actualul Consiliu Superior al Magistraturii, care este, de fapt, prelungirea nefastă a celui anterior. În 4 dintre cele 6 acţiuni disciplinare (2 reunite), excluderile au fost dispuse în cenzurarea unor hotărâri judecătoreşti definitive, emise în complet de apel, în condiţiile în care legea specială interzice controlul administrativ asupra soluţiilor, fiind evident că orice hotărâre judecătorească nu poate fi suspusă decât controlului ierarhic superior, în condiţiile legii. În urma judecării recursurilor, am rămas doar cu sancţiunea avertismentului, aşa ca să existe o satisfacţie a organelor disciplinare, printr-un final cu oarecare efect.

Însă, nici lupta cu aberaţiile disciplinare şi nici măsurile simultane şi succesive ale suspendării din funcţie, fără venituri, timp de aproximativ 11 luni, nu au fost atât de grele cât trimiterea noastră, a mea şi a colegei mele, la secţiile civile, de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, care a ignorat, pur şi simplu, principiul repunerii noastre în situaţia anterioară. Astfel că, în cazul meu, cu 25 ani vechime ca judecător în materia penalului, la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I-a penală începând cu anul 2005, a dispus trimiterea la Secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal, iar colega mea, cu aproape 15 ani vechime ca judecător de penal, a fost trimisă la Secţia a VII-a, pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Cererile noastre privind repunerea în situaţia anterioară, ca efect al celor 5 decizii civile ale completelor de 5 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, către colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, au fost soluţionate după o perioadă de aproximativ o lună şi două săptămâni de la depunere, pentru a putea fi ocupate toate cele 8 posturi de la secţiile penale, cu observaţia că, la momentul trimiterii noastre în alte materii, nu era disponibil nici un loc nici la secţia de contencios administrativ şi nici la secţia de litigii de muncă. 

Astfel de măsuri catastrofale pentru un judecător de carieră, specializat într-o materie anume, aşa cum este firesc la instanţele de control judiciar, sunt posibile, în urma scoaterii intenţionate din legislaţia în materia organizării judiciare a consimţământului judecătorului  la mutarea în altă materie, care a fost efectuată de vechiul Consiliu Superior al Magistraturii, tot pe final de mandat.

Prin acest mecanism, judecătorii, în special din materia penalului, sunt ameninţaţi cu mutarea în civil, pentru ca organele administrative de conducere să obţină soluţiile pe care şi le doresc. 

Am rezistat timp de aproape 1 an şi jumătate în materia contenciosului administrativ, cu speranţa reîntoarcerii la locul meu, în materia penalului, care este o pasiune existenţială. Mi-aş fi dorit să muncesc în continuare, însă fiecare zi de contencios administrativ este un chin. 

În acest moment, nu-mi doresc pensionarea, însă rămânerea mea este legată de reintroducerea în legislaţie a consimţământul judecătorului la mutarea în altă materie.

Vă scriu astăzi, cu o zi înainte de semnarea decretului, pentru a vă împărtăşi din experienţa traumatizantă pe care am traversat-o în ultimii aproximativ 3 ani, de când consider că nu mai sunt judecător, ci un veritabil impostor şi diletant, vulnerabil prin necunoaşterea materiei, în care sunt obligată să emit soluţii definitive. Această siuaţie care pare să nu aibă sfârşit prea curând m-a determinat să abandonez, considerând că revenirea, oarecum, la normalitate rămâne îndepărtată.