VIDEO INTERVIUL INTEGRAL cu Mircea Geoană: Am strâns câteva sute de mii de euro în campanie și gâfâim rău / Există riscul ca Trump să taie sprijinul militar pentru Ucraina / Nu voi mai da șefia SRI unui politician de la opoziție

Candidatul independent la președinția României, Mircea Geoană, a declarat, într-un interviu acordat G4Media.ro, că a strâns ”câteva sute de mii de euro în campanie și gâfâim rău”, dar nu a dorit să dezvăluie cine sunt persoanele care îl sprijină în campanie cu donații sau împrumuturi, pe motiv că ar fi hărțuiți de autoritățile fiscale.

”Pentru că România, din păcate, nu este America. Aici e o țară în care în continuare instituțiile statului se năpustesc,  ăsta e cuvântul. Am avut foarte mulți prieteni, cunoștințe care ar fi vrut să susțină și efectiv i-au apăsat pe butoane, ANAF-ul, le  blochează contul”, a susținut Geoană.

• În ce privește riscul ca Donald Trump, care a câștigat al doilea mandat de președinte al Statelor Unite, să taie ajutorul militar pentru Ucraina, Geoană afirmă că există acest risc. El a mai spus însă că mai există însă ”un risc de război comercial între SUA și Uniunea Europeană.”
• Întrebat pe pe cine va numi la șefia serviciilor secrete dacă va ajunge președinte, Mircea Geoană a declarat că nu ma mai numi un politician din opoziție așa cum au procedat Traian Băsescu sau Klaus Iohannis. ”Nu voi mai da șefia SRI unui politician așa-zis de la opoziție. Cred că și serviciul s-a maturizat mult. Este o formă de a avea un control indirect asupra unui partid din opoziție. Mi se pare că este o chestie politică. SRI-ul are nevoie de o conducere civilă, evident. Nu mă simt legat sub nicio formă de această cutumă începută de Băsescu, continuată de Iohannis să dăm unuia de la un alt partid. (…) Eu nu mai cred că trebuie să lucrăm cu această butaforie”, a declarat Geoană. El a mai spus că va pune în discuție legile siguranței naționale deoarece sunt ”vetuste”.

Vezi mai jos interviul integral cu Mircea Geoană (57 de minute)

Dan Tăpălagă: Discutăm cu Mircea Geoană, candidat independent, să zicem, la alegerile …

MG: Să zicem hotărât.

DT: Dar ați fost lider PSD ani de zile. Cred că cel mai longeviv lider, și de asta unii vă pun la îndoială independența.

Mircea Geoană: Mă rog, dacă pune cineva la îndoială independența mea, când văd că se înșeală. Da, am fost lider la PSD, am încercat să-l modernizez, să-l europenizez, să-l democratizez. Eu cred că nu e un dezavantaj, un avantaj, pentru că dacă vrei să pui la Cotroceni pe cineva care nu știe mecanica jocului de putere din România, înseamnă că pui pe cineva care nu poate să opereze în politica românească. Nu, sunt independent și se și vede cât de dure sunt atacurile împotriva mea, tiruri concertate din toate direcțiile. Dacă e unul de-al tău, mascat în altceva, încerci să-l protejezi, cum îl protejează Ciolacu pe Simion. Se vede clar că acolo este o operațiune coordonată între între Ciolacu și Simion.

DT: De ce n-ați demisionat, domnule Geoană, din funcția de secretar general adjunct NATO din momentul în care v-ați decis să candidați? Nu contează când, acum șase luni, acum un an, acum un an jumătate, dar din acel moment nu era corect s-a demisionați?

MG: Aveam o obligație în primul rând față de organizația pentru care lucram și pe care o reprezentam. Am avut discuții și cu secretarul general Stoltenberg. Am avut o discuție evident și cu aliații, că organizația noastră depinde de consensul aliaților și am ajuns cu toții la concluzia că, în condițiile în care se făcea transferul de conducere de la echipa noastră la echipa Mark Rutte, era important să rămânem cât mai mult cu puțină în formula acestora de succes.

Iar în clipa în care mi-am dat demisia de la NATO, a 2-a zi am făcut anunțul oficial și cred că am făcut un lucru corect din punct de vedere al organizației.

DT: Foarte târziu s-a întâmplat asta, pe data de 10 septembrie și unii adversari, noi la G4media, v-am reproșat explicit acest lucru, și anume că ați jucat incorect, că ați utilizat funcția NATO drept trambulină politică pentru candidatură.

MG: Ce se întâmplă? Cred că nu a fost voce a unui român care timp de 3 ani și ceva, de când a început războiul în Ucraina, să liniștească mai mult poporul român cu privire la situația țării. Când am început să scriu cartea ,,Bătălia pentru viitorul României”, nu imi trecea prin cap cam să candidez. Nici nu mă gândeam. Am început să schimb limba engleză pentru public internațional.

Sunt frustrat de faptul că nu sunt cărți pe România suficient de multe în bibliotecile și libăriile occidentale. Deci tot ce am făcut, am făcut din datoria de a liniști și a comunica cu publicul din țara noastră, așa cum am comunicat cu publicul din toate țările aliate. Unii au văzut-o probabil ca o formă de încălzire, ca o formă de pre-campanie. Nu a fost asta. Și încă o dată la NATO au fost și întrebări și din partea voastră și sunt legitime întrebările, deci niciun fel de îndoială. Aici întotdeauna răspunsul a fost standard. Geoana și face datoria. Geoana merge în toate direcțiile, iar faptul că merg și în țara ta, poate mai des decât în alte țări și Stoltenberg mergea în Norvegia de trei ori pe lună. Deci există o anumită, să zic, preferință discretă pe care o dai țării tale.

Dar vocea care liniștea poporul român până acum câteva săptămâni este și vocea care spune că, în condițiile noi, ceea ce am spus că țara este în liniște, că țara nu este în afara pericolului, nu e adevărat. S-au schimbat lucrurile. Alegerea lui Donald Trump reprezintă o altă, o altă puternică evoluție. Ce se întâmplă în Ucraina e complicat.

 

•  Despre victoria lui Trump

 

DT: Ce înseamnă pentru România victoria lui Donald Trump, cu ce se schimbă politica mare în această parte de lume?

MG: Eu îl cunosc pe Donald Trump și am lucrat cu dânsul. Într-un fel, lui datorez și jobul, pentru că decizia de a da poziția numărul doi la NATO către un est- european a aparținut administrației Trump. Deci, eu vă spun un singur lucru. Ceea ce a spus în campanie va și face. Adică este în clipa de față mai experimentat. A fost 4 ani la casa albă. În primul mandat a fost, poate încă învăța jocul de putere.

S-a înconjurat acuma cu echipă de loialiști, să-i spunem așa. Deci, oameni care nu vor avea niciun fel de ezitare să aplice ceea ce președintele a promis în campanie.

DT: Că închide războiul într-o zi.

MG: Poate nu într-o zi. Dar este clar că în lipa de față e o discuție complexă cu privire la ceea ce înseamnă sprijinul american pentru securitatea europeană și pentru Ucraina. Nu știm încă. Se pare că se merge către o variantă de discuție la fel de bărbătească, și cu Zelenksi, și cu Putin.

DT: Există riscul să taie sprijinul militar pentru Ucraina?

MG: Da, există și există și o discuție de a spune europenilor noi, până la urmă, e problema voastră, nu e doar problema noastră. Puneți și voi mai mulți bani, puneți mai multe resurse militare, mai multe ajutoare financiare pentru Ucraina, inclusiv la reconstrucție. Va fi o întrebare, pentru că vine o clipă de construcție, sperăm.

Deci în clipa de față va intra extrem de impetuos pe scena internațională. Vorbeam și cu prieteni, și cu lideri europeni.. Se pregătesc pentru un risc de război comercial între SUA și Uniunea Europeană.

DT: Război comercial care în primul mandat s-a întâmplat.

MG: Au fost accente de război comercial. Dar acuma, dacă vine cu propunerea și o va face, cu tarife foarte foarte sus pentru produsele europene și europenii vor fi obligați să retalieze într-un fel, să se compenseze. Deci e o perioadă mult mai complicată. Eu, care cunosc relația cu America, poate mai bine decât oricine altcineva, spune un singur lucru. Singura garanție reală în clipa de față, dacă reușim să convingem America, care la un parteneriat strategic pe care l-am început ca tânăr ambasador, să putem să-i convingem că România este atât de vital importantă în această zonă, încât să mergem la o relație bilaterală de adevărată alianță. Este, cred eu, garanția supremă că America rămâne interesată în protecția țării noastre. Și la NATO se fac măsuri de, în engleză, mess contingency, în varianta în care Trump ar fi câștigat. E organizație serioasă. Deci vin și lucruri bune. Poate pace în Ucraina. Asta nu e lucru rău, dar poate să fie și o situație în care pacea din Ucraina să fie una defavorabilă într-o formă sau alta Ucrainei, Republicii Moldova, Georgia și așa mai departe.

DT: României?

MG: Și va fi o presiune mare pe România. Asta se va întâmpla. O presiune externă tot mai mare, pentru că lumea va fi mai volatilă. Rușii vor reveni în forță în regiune, au deja influență masivă în Georgia. Avem alegeri parlamentare în Republica Moldova anul viitor. E pe muchie. Serbia deja e la ei, Ungaria joacă la 15 capete și Bulgaria uneori ezită strategic. Și se vede asta și în alegerile foarte frecvente din Bulgaria. Deci va fi o perioadă foarte complicată pentru România, cu multă, cu multă competiție geopolitică pe sub masă. Și rușii știu să joace jocul și într-o țară în care este instituții slabe, corupție multă și o formă de neliniște socială generată de situația economică foarte periculoasă în care ne aflăm, este, să spun, loc de vânătoare strategică și de competiție strategică și la noi.

DT: Înapoi la vânătoarea electorală din țară. Suntem în plină campanie. Mai sunt 2 săptămâni. Câți bani ați strâns pentru campania dumneavoastră electorală, domnule Geoană?

MG: Bani după gustul meu foarte, foarte puțini. Legea spune extrem de clar că sunt acceptate ca și contribuții de campanie exclusiv donații și împrumuturi de la persoane fizice. Am încercat să mergem să ne împrumutăm și de pe la bănci, dar sunt cam refractare. Legea spune că te poți împmuta de la bănci și poți să dai banii înapoi după campanie. Deci sunt ceva resurse, totul se transmite în mod automat către Autoritatea Electorală Permanentă. Deci absolut orice cheltuială de campanie este transparent comunicată. Nu poți să dai o factură dacă nu comunici de unde ai banii, care îți este furnizorul și care sunt serviciile pe care le obțin?

DT: Suntem la jumătatea campaniei. O evaluare chiar și mai grosieră. Cât ați strâns, cât ați cheltuit?

MG: Cred că este undeva la ordinul de sute de mii de euro și gâfâim rău în campanie.

DT: Sute de mii de euro strânși sau cheltuiți?

MG: Strânși și o parte dintre ei cheltuiți. Practic e campanie dificilă.  Dacă, dacă mai vreți o confirmare a independenței autentice candidaturii mele, se vede și din, într-un fel, din limitarea de resurse pe care le avem. Și s-a văzut și în perioada de pre-campanie, cu panourile de pe toate drumurile cu domnul Ciucă. Banii aruncați în presă, din banul public, de către partide.

DT: Mai puțin la G4Media care nu ia bani de la partide în afara campaniei electorale.

MG: Vreau să vă spun că apreciez faptul că mai există insule de independență jurnalistică în această țară, e un lucru sănătos, un lucru foarte bun.

DT: Ați făcut și împrumuturi de la persoane fizice?  Vă spun de ce vă întreb. Peste tot în America, despre care am discutat atât de admirativ de multe ori ca model de competiție electorală, acolo toate finanțările sunt cât se poate de transparente. La noi de ce nu se poate?

MG: Pentru că România, din păcate, nu este America. Aici e o țară în care în continuare instituțiile statului se năpustesc,  asta e cuvântul. Am avut foarte mulți prieteni, cunoștințe care ar fi vrut să susțină și efectiv i-au apăsat pe butoane, ANAF-ul, le  blochează contul. Deci, dacă în America lumea se afișează, dau bani explicit la republicani. La noi spune cineva: de unde banii? Toată lumea este speriată, pentru că statul român, în continuare este extrem de brutal în relația cu cetățenii și oamenii de afaceri. Dar, încă o dată, toate toate donațiile și împrumuturile sunt transparente, sunt comunicate la AEP. Deci nu este niciun fel de chestiune obscură aici, n-ai cum să o faci, nici n-aș face vreodată.

DT:  Bun, au făcut oameni din echipa dumneavoastră acțiuni de fund raising în timp ce erați secretar general adjunct NATO? 

MG: Absolut niciodată.

DT: Vă întreb asta pentru că un email intern obținut de reporterii de la Context îl numește pe Rareș Mănescu drept coordonator al campaniei pe București. Asta în luna aprilie. Deci în luna aprilie, domnul Mănescu era, se ocupa de campania.

MG: A avut  o relație, am spus episodică cu România renaște, platforma care mă susține. Și colegii și colegele de acolo l-au rugat să nu mai continue colaborarea cu platforma România Renaște, dar fundraising sub nicio formă. Nu, nu, nu există. Stați un pic, vorbeați de America. Noi tot folosim termeni anglosaxoni. Fund raising în România? Poate fund raising pe la întâlniri, pe la partide, pe undeva.

Care cineva poate plătește locul la masă. România nu există conceptul de fund raising. Lumea este speriată, lumea nu vrea să știe dacă ajută pe cineva, mai ales dacă e în afara sistemului de putere, că face un gest pentru cineva. Sunt speriați oamenii în țara asta, statul român în continuare are… Suntem vis-a-vis de Casa lui Ceaușescu, reflexe autoritare care sunt efectiv periculoase. Și dacă voi ieși președinte, și sunt încă convins că voi ieși președinte, vă spun că prima chestiune pe care o facem …vreau să văd la alegerile viitoare,  că va putea să vină cineva să spună explicit eu votez cu X, io votez cu Y, donez bani la Y, o donez bani la X. În România în continuare este o democrație extrem, extrem de primitivă din punctul ăsta de vedere. Foarte multă spaimă să te afișezi politic. Este rău pentru democrația românească și, într-un fel, victoria mea ca independent cred că ar fi o victorie a poporului român față de sistemul de partide.

Dacă vrei să schimbi ceva, nu poți să spui că-ți schimbi ceva cu aceeași metodă pe care oamenii ăștia o folosesc.

DT: Încerc cât de cât să înțeleg cine vă finanțează campania.

MG: Persoane fizice.

DT: Oameni de afaceri?

MG: Persoane fizice înseamnă persoane fizice care donează. N-ai voie să iei de la de la companie în campanie. Legea românească interzice donațiile de la companii. Deci, persoane juridice nu mai voie. Deci nu sunt persoane fizice, donații și împrumuturi într-o limită stabilită de lege și într-o limită totală a sumelor. De exemplu, limita totală în România nu o să ajungem niciodată. E undeva la 14-15 milioane de euro.

Și dacă vă uitați la la ce s-a întâmplat după competiția Iohannis-Dăncilă s-a și publicat, o să vedeți acolo exact sumele care au fost făcute.

Suntem e într-o zonă de frugalitate, la limită, de abia funcționăm dacă vreți să vă spun adevărul.

 

• Încă stau bine în sondaje

 

DT: Totuși, spuneați de câteva sute de mii de euro. Mi-e foarte greu să cred că vă puteți face campanie cu câteva sute de mii de euro, având în vedere cât de scumpă e o campanie electorală, chiar și este România

MG: Ca și dumneavoastră într-un fel care vă descurcați efectiv din zona sănătoasă a mediului economic. Nu luați bani de la partide. Bravo, nu luați bani de la industrii de nu știu ce fel. Bravo , deci de unde luați bani? Sunt într-o situație similară, nu vreau să mă compar cu G4Media. Asta e situația, în care lumea efectiv este teamă să finanțeze pe cineva care nu are în spate o mașinărie de partid și instituțiile statului.

Și iar faptul că stăm încă foarte bine în sondaje, suntem și sunt singurul care pot să intru în turul doi în clipa de față, singurul care-l poate bate pe Ciolacu este remarcabil. Și știți unde este forța? La cei 10.000 de voluntari din Mișcarea România Renaște. O fac fără bani oamenii ăștia. Au strâns semnături fără un leu. În afară de câțiva, câțiva lei să pui un cort și să plătești… Deci 10.000 de voluntari fac mai mult decât 100.000 de membri de partid.

Dan Tăpălagă: Ați spus: stăm încă bine în sondaje. Asta înseamnă că a început un declin.

MG: Am pierdut ceva puncte, da. Era de anticipat că un sondaj făcut, să spunem, fără candidații partidelor importante, nominalizați și consolidați și intrând în campanie, evident că era un sondaj din care publicurile PSD, PNL, USR, să spunem, bazinele mai mari, chiar și AUR, în clipa în care nu știau candidații, evident că era o plajă mai largă de atractivitate. Dar și astăzi, în condițiile în care a fost un regres în ultima perioadă, suntem în zona în care sunt singurul care pot să intru în turul doi și să-l bat pe Ciolacu, singurul care pot să intre. De ce? Pentru că voturile pentru mine vin din bazine electorale mult mai largi. Eu nu sunt în bazinul USR-PSD-PNL, mulți indeciși, diasporă,

DT: Dar nu mai sunteți pe primul loc în sondaje.

MG: Nu, sunt pe locul trei. Pe locul trei.

DT: Inclusiv în sondajele care au lucrat cu dumneavoastră, INSCOP de pildă.

MG: Nu au lucrat cu noi, dar cred că e un sondaj mai serios decât al lui Pieleanu.

Rep: Și în mod constant INSCOP v-a plasat în ultimul an, cât erați secretar adjunct NATO și vă măsura intenția de a candida, erați pe primul loc.

MG: Da. Și știam că va fi mult mai greu. N-am avut niciun fel de moment iluzia că vom rămâne acolo sus, neatacați și cu toți votanții partidelor importante votând pentru noi.

Rep: Când v-ați dat jos haina NATO a început căderea.

MG: Da, probabil. Când revii în politica românească plătești un preț. Una e să fii la NATO, cel mai influent român, cel mai respectat român, e una, lumea se uită într-un fel. Când revii, redevii politician român și automat apasă, cum să zic, greaua povară a reputației proaste a politicii din România. Pe de altă parte, s-au consolidat ceilalți. Era normal să-și recupereze Ciolacu niște voturi de la PSD.

Singurul care nu recuperează practic deloc e domnul Ciucă. Deci stă acolo, se zbate între 8 și 9 la sută. Îmi povestea un prieten din Spania, era chiar lângă Rareș Bogdan după o întâlnire cu cu românii din Spania și omul a auzit efectiv cum vorbea la telefon cu cei care făceau sondajul pe care l-au plătit liberalii și spune: pe cât să-l punem pe domnul Ciucă, câți îi dăm? 18%? Pe Geoană? Dă-i 9? Deci cam așa se fac sondajele astea de opinie.

La modul serios, în clipa de față, cei doi sunt pe primele două locuri, Ciolacu și cu Simion. Urmez eu, doamna Lasconi.

DT: Cum a reușit Simion să vă ia fața?

MG: Pentru că înțelegerea lui Ciolacu cu Simion a funcționat. Eliminarea lui Șoșoacă a beneficiat în primul rând lui Simion. Era la 14-15%, acum e la 20, a recuperat o parte importantă din acele voturi și dacă, Doamne ferește, această înțelegere va funcționa, vom avea cinci sau 10 ani de zile complicați pentru români.

DT: Negociați în acest moment cu vreunul dintre candidați o eventuală retragere pentru a para trimiterea lui Simion în turul doi?

MG: Nu. Și nu văd de ce. Adică, cei care insistă foarte mult și aruncă și zvonuri neîntemeiate în presă sunt liberalii. Eu nu-i înțeleg, efectiv nu-i înțeleg cum pot să-și fure căciula în halul ăsta, am mulți prieteni acolo. Deci, domnul Ciucă este la 8 – 9%. E pe trendul ascendent, de la șapte la nouă, a crescut într-adevăr două procente. Deci, dacă este cineva care sigur nu intră în turul doi, este domnul Ciucă. Și atunci, întrebarea pe care dânșii trebuie să și-o pună, dacă nu cumva domnul Ciucă ar trebui să aibă… și PNL-ul în moment de …și dacă vor să se ducă să o susțină pe doamna Lasconi, bine, pe mine și mai bine.

Dar ideea că eu aș renunța la această candidatură este absolut absurdă. Am intrat aici ca să câștig și mă bat până în ultima secundă, cu toată energia, cu resurse puține, dar oameni admirabili lângă mine și cu mult public care vrea schimbare în România.

DT: Deci nu luați în calcul o eventuală retragere.

MG: În nici un caz.

DT: Sau o eventuală negociere.

MG: După turul doi discutăm. Să intrăm în turul doi și după aia discutăm. Oricum, a doua zi după turul după turul doi, toți cei marii liberali care sunt acuma la televizor vor face loc echipei Bolojan-Hellvig care va prelua conducerea PNL-ului. Ăsta e un lucru evident.

 

• A vulnerabilizat NATO relația cu Rareș Mănescu, partener de afacer cu rușii?

 

DT:  Mă întorc puțin la episodul Rareș Mănescu și afacerile pe care le făcea cu rușii în timp ce colabora cu dumneavoastră.

MG: Acest acest lucru vreau să-l infirm extrem de clar. Nu știu ce afaceri avea sau nu avea domnul Mănescu. Contactul sporadic România Renaște a fost făcut în virtutea faptului că a fost secretar general al PNL și au bănuit că are ceva capacitate de organizare. N-am știut nimeni, nici eu, nimeni de acolo, că ar avea relații …

DT: Șef de campanie pe București nu înseamnă sporadic.

MG: Nu a fost șef de campanie pe București, a fost cooptat pentru o scurtă perioadă, până colegii au văzut că nu aduce ceea ce promisese din punct de vedere.. Deci această asociere indirectă… Nu știu ce face Rareș Mănescu și n-am știut nicio secundă că are relații cu oamenii respectivi.

Iar această încercare de asociere, cineva care a trecut prin prin pre-campanie și după aia a făcut o afacere cu nu știu cine, înseamnă că eu am relație cu rușii, sta mi se pare efectiv o forțare și une adevăr absolut total. Pentru că asta este fapt campania în care s-a deplasat împotriva mea.

DT: Întrebarea este alta aici, care nu v-a fost pusă până acum? Nu cumva ați vulnerabilizat NATO din poziția de secretar general adjunct, în condițiile în care domnule Geoană, în România aveați oameni despre care dumneavoastră acum spuneți că nu știați ce fac, nu știați cu cine lucrează. Asta nu înseamnă vulnerabilizare a unor unei instituții atât de importante din cauză că n-ați demisionat, că n-ați făcut ordine în candidatură?

MG: Zâmbesc puțin pentru că am impresia că, cu tot respectul, că lumea nu prea înțelege cum funcționează organizația NATO și cu ce tip de secrete și cu ce tip de informații lucrăm acum și ce fel de verificări se fac în mod permanent asupra tuturor celor care sunt acolo, de la paznicul de la intrare până la conducerea noastră. Deci, ideea că într-o relație episodică cineva care face ceva. Eu am un un cerc de relație imens, asta ar însemna, pe cale de consecință, că oricine care are o relație cu Rusia, cu China, cu marțienii, automat ar fi o vulnerabilitate pentru NATO. Este absolut, cum să spun, dincolo de orice realitate, din punct de vedere modul de organizare al organizației, al  NATO.  Am primit un prim mandat de 3 ani de zile, am fost prelungit de două ori, este foarte rar ca cineva să primească prelungire de contract la NATO. Stoltenberg și cum mine am făcut-o.

Toată lumea spune că am făcut o treabă admirabilă. Dar brusc, treaba admirabilă pe care am făcut-o la NATO și am făcut-o pe bune, când revii în politica românească, începe lumea să te murdărească. Și unde te atacă? Punctul tău tare, ai fost la NATO. După aia, punctul celălalt, că ești un om educat și că ai făcut școală pe bune. Deci e campanie, nu-i nimic adevărat. NATO e perfect fericită cu cu ceea ce am făcut eu, ca dovadă că ideea de a păstra un est-european în funcția mea va fi perpetuată.

DT: Bun, dacă ajungeți președinte, intrați în turul doi, câștigați, să presupunem, alegerile. Suntem în acest scenariu. Pe cine veți desemna premier de la PSD? Pentru că, așa cum arată sondajele despre care dumneavoastră ați vorbit adineauri, PSD va câștiga foarte probabil alegerile. Deci va trebui să desemnați un premier de acolo.

MG: Deci, în primul rând, voi discuta cu conducerile partidelor parlamentare din momentul post- 1 Decembrie, alegeri parlamentare și post-21 decembrie, când se va instala noul președinte. Eu nu pot să spun astăzi că la PSD va rămâne domnul Ciolacu. Dacă pierde alegerile cunosc și eu un pic tradiția acestui partid, l-am condus și eu. E greu de crezut că domnul Ciolac va mai rămâne șef la PSD. Deci vom discuta cu o nouă conducere a PSD-ului. Dacă eu câștig alegerile prezidențiale și le voi câștiga, asta înseamnă că și scopul PSD-ului va fi unul mai moderat. Primul partid în continuare nu văd pe cine cine ar putea să-i depășească, dar nu o să fie 40, ca în varianta Ciolacu președinte să fie undeva spre 30, scorul normal al partidului, primul partid.

Problema și obligația unui președinte este să identifice un prim-ministru competent. Și este prima prima cerință pe care o fac într-o negociere cu toate partidele, și cu PNL, și cu USL, și cu UDMR, și cu PSD. În primul rând, vreau să văd că puneți în fața Parlamentului și a președintelui niște oameni de bună calitate.

DT: Cred că în constituție cerința e alta. Dacă este capabil să strângă o majoritate. Fără ea, nu poate guverna și competent, și incompetent. Dacă nu poate strânge o majoritate.

MG: Uitați-vă cum se întâmplă un țări cu democrații mai consolidate. Uitați-vă la Spania, de exemplu, unde regele le face acest acest proces. Evident, e alt sistem. E e monarhie. Dar reședintele care are un rol constituțional, de a forma, de a forma majorități, la alegerile parlamentare recente, când popularii centru-dreapta a câștigat alegerile în Parlament, regele i-a dat mandatul. S-a chinuit vreo 2 săptămâni. E un termen limită să formez majoritate. În cazul nostru, domnul președinte îi dai la PSD, nu știe să facă majoritate, dai la următorul. Deci, ideea că PSD-ul este obligatoriu la guvernare nu este adevărată. Dacă există o majoritate diferită decât PSD, care stă în picioare și care discută cu președintele….Dar într-adevăr, PSD-ul pleacă cu prima șansă să câștige alegerile parlamentare. Mai este o chestiune legată de atribuțiile președintelui, o discuție foarte, foarte amplă despre limitările constituționale ale președintelui României. Și ele sunt evidente și trebuie să le respectăm cu toții, constituția țării noastre.

Dar președintele României, pe lângă obligațiile sale constituționale pe securitatea națională, politică externă, justiție, lucrurile care sunt în Constituție, are și o obligație generală de bună funcționare a instituțiilor statului și de securitate națională în sensul mult mai larg. De aceea, în discuțiile mele cu viitorul guvern și cu viitoarea majoritate am să discut și despre programul dânșilor, politic vorbind și despre angajamentul meu pentru România. Pentru că dacă eu câștig alegerile, mă votează lumea, nu doar pe Mircea Geoană pe persoană fizică, ci pur și simplu, o viziune și un program politic al președintelui. Și atunci, prin negociere, încă o dă, prin negociere respectuoasă, politică, profesionistă, vom discuta din programul meu de politizare, de birocratizare, digitalizare, curățirea educației și sănătății și a a justiției și a companiilor de stat de oamenii numiți politic.

Va fi o precondiție pentru formarea acelei majorități. Sunt absolut convins că partidele noastre, aș îndrăzni să spun că toate trei, cu excepția UDMR-ului, care e un pic mai stabil, toate trei vor avea conduceri noi și PSD, și PNL, și USR și aștept cu plăcere să discut cu noile conduceri la acestor partide.

 

• Ce va face cu serviciile secrete

 

DT: Scurt, legat de atribuțiile președintelui, câteva teme importante veți schimba legile după care funcționează serviciile secrete?

MG: Eu cred că trebuie să mergem în Parlament. Voi merge în Parlament. Conform vechii Constituții, președintele avea obligația să meargă cu strategie de apărare de securitate națională. Este obligația mea și am s-o fac foarte, foarte rapid. Sunt multe teme complicate care au rămas neadresate din lipsă de curaj politic. Legile securității naționale, inclusiv ale serviciilor de informații din România, legile MApN-ului cu doborâtul de done și cu subordonarea la NATO sunt prizoniere acelui pachet.

De asta nu le-au scos și nu le-au rezolvat. Eu le voi pune pe agenda viitorului Parlament. Trebuie să tranșăm public și să discutăm cu societatea civilă, cu oamenii acestei țări. Iar eu nu mă feresc de subiecte dificile. Da, trebuie să avem legi ale securității naționale, adaptată și acestui context.

DT: Ce trebuie schimbat la aceste legi?

MG: Nu știu, dar în mod clar ele sunt scrise din 2014, deci cred că sunt vetuste. Dacă mă întrebați pe mine, după 5 ani la NATO, cred că absolut nimic de acolo sau în mare măsură lucrurile sunt schimbate. Securitate cibernetică, energetică, agroalimentară, schimbări climatice.

DT: Mandatuluie șefului SRI și SIE, îl limitați la 4 ani, la 5 ani, cât e mandatul președintelui sau rămâne nedefinit, ca acum?

MG: Nu știu și asta e o chestiune pe care o discutăm și cu Parlamentul viitor. Dacă e nevoie, să limităm în mod mai mai clar mandatele, n-am o problemă. Ceea ce n-am să mai fac, pentru că ceea ce se întâmplă acuma la SRI e anormal. Adică nu poți să lași conducerea civilă, conducerea politică a unui astfel de serviciu neocupată pentru prea multă vreme. Nu voi mai da șefia SRI unui politician așa-zis de la opoziție. Cred că și serviciul s-a maturizat mult.

DT: De ce?

MG: A început-o Băsescu. Este o formă de a avea un control indirect asupra unui partid din opoziție. Mi se pare că este o chestie politică. SRI-ul are nevoie de o conducere civilă, evident. Nu mă simt legat sub nicio formă de această cutumă începută de Băsescu, continuată de Iohannis să dăm unuia de la un alt partid.

DT: Dar de unde?

MG: Din oamenii competenți ai acestei țări? Sunt oameni competenți.

DT: Nu din partide?

MG: E și o suspiciune foarte mare față de umbra vechi Securități. Vreau să terminăm cu această umbră a Securității vechi. Serviciile de astăzi din România cred că suficient de moderne și transformate și mai tinere ca vârstă și ca și filozofie. Sunt euro-atlantice. Am lucrat cu dânșii la NATO o zi de zi. Eu nu mai cred că trebuie să lucrăm cu această butaforie. Cine își continuă mandatul, își continuă mandatul. Dar pe fondul fondului, vorbim de SRI, care e serviciu cel mai important din țară? Eu nu mă simt legat sub nicio formă de ideea că te să dăm unuia de la un partid,

DT: așa de unde îl recrutați, cu ghilimele de rigoare?

MG: De la cineva care care trebuie să aibă acest gen de competențe.

Uitați-vă cum se numesc șefii de servicii în America. Bill Burns, fostul diplomat de excepție da, este un șef la CIA excepțional, între cei mai influenți șefi de CIA ever. Și care lucrează împreună cu cu Departamentul de Stat în cele mai delicate lucruri pe care le avem. Deci, cred că avem oameni competenți în afara sistemului politic, cu care să putem să conducem un serviciu atât de important.

DT: Veți schimba șefii marilor parchete, Parchetul General, DNA?

MG: Nu văd de ce să schimb. Este o regulă în această țară. Nu vreau ca interferența politică să se simtă asupra justiției. Eu vreau să relatez independența justiției. Evident că există în cadrul breslei și CSM-ul face rapoarte, lumea se evaluează. Vine un soroc în care trebuie să vedem că expiră termenul unor oameni. Atunci, evident, ne vom sfătui cu toții și respectuoși față de breaslă, vom numi succesori.

DT:  Dar modul de numire al președintelui Înaltei Curți, care astăzi nu mai este atribut președintelui, ci al Consiliului Superior al Magistraturii? Simțiți nevoia să luați acest atribut înapoi la președinte?

MG: Simt nevoia să discutăm cum putem să facem ca justiția românească să meargă mai bine. Și cred că noi am stat prea mult blocați în ideea numirilor de mari funcții. Pentru mine, problema principală a a justiției românești…

DT: Fără oameni, președintele totuși nu poate face mare lucru.

MG: Sigur, dar nu cred că puterea președintelui este pusă sub întrebare. Puterea președintelui României este imensă, nu doar din punct de vedere politic sau constituțional. Din punct de vedere simbolic și moral, dacă vreți. Președintele României are puterea cea mai mare. Este puterea vorbei și a exemplului, mai mult decât a instituțiilor. Dar voi lucra cu cei din sistemul de instituții din justiție care cu care am o relație constituțională obligatorie și împreună să discutăm care e cea mai bună formulă.

Problema mea nu este că e numit de președinte șeful la Înalta Curte. Problema este că stăm cu anii de zile prin procese, justițiabilul român, mai ales micul antreprenor, țăranul, omul necăjit, fără bani, într-un un sistem de justiție care nu funcționează pentru justițiabil. Și dar pentru asta, pe propunerea mea pentru pentru viitorul Parlament e să codificăm legislația. Polonia a făcut asta și a redus la jumătate durata proceselor din Polonia. Pe mine ma înteresează, mai puțin jocuri de putere de la vârful justiției, cât relația justiției cu cetățenilor.

DT: Dar pentru asta aveți nevoie de pârghii prin care să propulsați un om în instanțele cheie, în parchetele cheie care să înțeleagă, filozofia asta. Or acum, Înalta Curte, de pildă, nu mai este numită de președinte.

MG: Nu știu, nu pot să dau un răspuns la această întrebare.

DT: Cât de importantă este lupta împotriva corupției pe agenda dumneavoastră de candidat?

MG: Tot depolitizarea, reprofesionalizarea, transparența și anti-corupția, pentru mine sunt un singur tot. Noi cred că ne-am concentrat foarte mult și de multe ori mai mult decât justificat pe partea punitivă, pe pedepsirea corupției. Și trebuie să facem asta în continuare absolut fără milă. Dar n-a făcut suficient pe partea de amonte, transparență, cauzele corupției. Și în programul meu politic, în angajamentul pentru România, sunt foarte multe măsuri aplicate în țările OECD. Și eu am făcut dreptul, n-am practicat. Am o idee despre ce înseamnă și cred că în paralel cu pedepsirea nemiloasă a corupției, trebuie să ne uităm puțin la cauzele corupției. De ce nu vor oamenii ăștia să digitalizeze ANAF-ul? Pentru că în continuare în spate sunt sunt clanuri de interese și de asta nu colectăm bani la buget. De ce nu funcționează serviciile publice digitale în România? Pentru că multă lume vrea, de fapt, să nu se știe pe unde se cheltuiește banul public.

Deci, pentru mine, lupta împotriva corupției este o prioritate absolută. Numai ca abordarea față de lupta aceasta este mai complexă și, cred eu, mai mai cuprinzătoare decât ce s-a întâmplat până acum.

 

• Marile controverse: cumnatul fugar, plagiatul, filmulețul în care ia bani

 

DT: Trecem la întrebările ceva mai complicate. Să zicem că am făcut o mică încălzire până acum. Marile controverse din trecutul și prezentul dumneavoastră. Ce mai știți despre cumnatul Ionuț Costea, condamnat definitiv într-un dosar de corupție. Este tot în Turcia?

MG: Nu știu, n-am mai discutat cu el din momentul în care a făcut acest gest pe care îl condamn cu toată tăria. Nimeni nu deasupra legii, niciun fel de clemență. Nu-ți alegi neamurile, a greșit, va trebui să plătească și sunt convins că va ajunge să ispășească pedeapsa  pe care justiția a acordat-o. Nici un fel de clemență.

DT: A fost identificat la începutul anului în Turcia. De atunci, dumneavoastră sau familia, soția a vorbit, luat legătura cu dânsul?

MG: Nu am luat nici un fel de legătură cu el și încă o dată e mare, e vaccinat. Plătește pentru greșelile lui. Din partea mea nu va avea niciun fel de clemență.

Dan Tăpălagă: A tot circulat un filmuleț cu dumneavoastră primind o sumă de bani pe vremea când erați lider PSD. Niciodată n-ați lămurit acest episod. Cine v-a dat acei bani, câți bani erau, pentru ce?

Mircea GeoanĂ: A fost o donație pentru partid care s-a regăsit imediat de la doamna Birchall, care s-a regăsit în contabilitatea partidului și în Monitorul Oficial. Acea sumă cred că era undeva la câteva mii de euro, s-au regăsit în contabilitate. Monitorul Oficial a fost publicat, nu este absolut nimic nelalocul lui.

DT: Am văzut-o pe doamna Birchall într-un podcast. Dânsa candidează și spune că nu este în acel filmuleț.

MG: Minte.

DT: Minte?

MG: Da, da. Cine a făcut acel film? Dânsa și cu anturajul domniei sale de atunci.

DT: Dar tot nu înțeleg de ce trebuia să vă dea dumneavoastră acești bani și nu trezorierului partidului?

MG: Imediat am chemat trezorierul care a făcut, a înregistrat în contabilitatea partidului, se găsește explicit cine a donat suma, e în Monitorul Oficial. Subiectul e, cum ar zice americanii, cased closed.

DT: Câți bani erau? 

MG: Două, trei mii, nu știu.

DT: Deci erau bani, încă o dată …

MG: ..pentru campania de europarlamentare, o contribuție pentru campania de europarlamentare.

DT: Ok, tot nu înțeleg de ce trebuia să-i aducă dumneavoastră.

MG: Imediat am chemat mandatarul și trezorierul partidului și s-au înregistrat banii în contabilitate.

DT : Asta mă miră, pentru că încă o dată, avem imaginile cu doamna Birchall care spune că nu era în filmuleț și spune că așteaptă chiar scuze. 

MG: Cred că e o confuzie. Filmulețul celălalt despre care face pomenire.

DT: În ambele cazuri spune, atât în cel mai delicat, cât și în acesta, ”nu sunt eu”.

MG: Nu știu cel delicat. Problema dânsei, nu e treaba mea. Este viață personală, nu se comentează.

DT: Sorin Ovidiu Vântu, despre vizita din seara de dinaintea dezbaterii cu Traian Băsescu, declarație făcută în 2009: ”Mircea Geoană îmi face una dintre vizitele obișnuite. De ce mă vizita? Simplu, asistența pe zona economică i-o dădeam eu, împreună cu un alt grup de tovarăși. Un om, oricât de deștept, nu le știe pe toate. Noi îi asigurăm pregătirea pe partea economică pentru discursurile publice și mai ales pentru dezbaterea finală. Este inutil să mă contrazică”. Cum de l-ați ales tocmai pe domnul Vântu, consilier economic?

MG: Nu l-am ales. A fost, evident, o greșeală să merg acolo. A fost legat de faptul că era proprietarul trustului care organiza dezbaterea prezidențială, domnul Turcescu era moderator pe vremea respectivă. Și efectiv a fost o greșeală din dorința de a avea informații suplimentare la dezbaterea cu Traian Băsescu. Consiliere economică, nici gând. Iar unii se mai și laude un pic.

DT: Domnul Vântu ce interes a vrea să se laude după atâția ani? Mai ales că n-ați ajuns președintele.

MG: Oricum, din 2009, din acea seară nu l-am mai întâlnit. N-am niciun fel de relație nici cu el, nici cu domnul Vanghelie, dacă mă întrebați.

DT: Mai târziu, urmează.

MG: Deci sunt lucruri, sunt lucruri care s-au întâmplat. Ele sunt deschise, e o carte deschisă, nu-i nimic ascuns în biografia mea sau în cariera mea. Am făcut lucruri bune, cu care mă mântoesc. Am făcut și lucru care care au fost greșite. Măcar am învățat din ele. Și Mircea Geoană de astăzi nu mai este Mircea Geoană din 2009, asta încercam să vă spun.

DT: Noi nu dezgropăm trecutul de dragul de a dezgropa trecutul sau de a evidenția niște erori din trecut. Ele trebuie cunoscute de cei ărora le cereți votul. În primul rând, e o chestiune de transparență și doi, până la urmă, cam toată lumea vrea să știe dacă viitorul președinte, dacă e cazul, a învățat ceva din greșelile alea.

MG: Eu sper că da. Viitoul președinte a petrecut ultimii 5 ani la NATO, la vâful NATO. Cred că nu un lucru mic. Viitorul președinte a făcut detox de la politică din 2016 pentru un număr de ani. Deci n-am mai făcut politică românească de mulți ani de zile. A fost și o perioadă în care îți faci un pic de auto-analiză. Cam noi toți, a fost o perioadă foarte grea.

Alegerile din 2009, despre care nu vorbim au fost în mod masiv, masiv manipulate de către de către echipa lui Traian Băsescu. Relația mea cu PSD-ul a fost foarte complicată. Asta lumea nu spune. Ați fost 5 ani mai mare șef la PSD dacă am fost dat afară de două ori din PSD, asta lumea uită să vadă.  Și asta și asta face parte din din biografia mea.

DT: Cum ați ajuns să faceți partid cu Marian Vanghelie, un om total diferit de dvs?

MG: Și cu Marian Vanghelie, și cu Adrian Năstase și Victor Ponta, au  făcut parte din PSD. O parte dintre ei au decis să încerce un alt proiect politic. Nu am făcut cu Marian Vangheri. A fost unul dintre cei care au fost și în PSD, după aceea și în partidul următor.

Încă o dată sunt cu cunoscute și eu înțeleg. Este absolut legitim ca într-o campanie prezidențială …Aș spune la niște alegeri care sunt poate la fel de importante ca alegerile din 1990. Când alegerea între Ion Iliescu, Ion Rațiu și Radu Câmpeanu îmi aduc aminte. Eram foarte tânăr. Au așezat România pe pe pe o direcție. A fost ales Iliescu. Evident că și alegerile din 2000 Iliescu, Vadim seamănă foarte mult cu planul Ciolacu – Simion. Dar eu aș spune că 2024, ca alegeri prezidențiale sunt la fel de importante ca cele din două din 1990. Deci acuma se bifurcă țara și atunci te uiți la candidați. Haideți să spunem un pic lucurilor pe nume. Nimeni nu este perfecțiunea întruchipată că nu există așa ceva și te uiți la niște candidați cu nume și cu prenume Ciolacu Marcel, Simion George, Lasconi Elena, Geoană Mircea și cine mai este Ciucă, să mai spunem că mai e și el pe-acolo pe undeva, și te uiți la cei cinci candidați și îți alegi dintre ei președintele tău pentru următorii 5 sau 10 ani de zile.

Și îndrăznesc să spun, cu toată modestia, cu toate defectele și cu toate greșelile, că din punct de vedere competență, expertiză, cunoaștere a jocului, expunere internațională, contacte și jocuri în picioare la nivelul cel mai înalt, cred  că sunt cel mai potrivit, fără a pretinde vreo secundă că lucruri din trecut nu sunt reproșabile și pe care poate și eu mi le reproșez.

Dan Tăpălagă: Iarăși, este legitim ca publicul care votează să înțeleagă cum ați ajuns în relații atât de apropiate cu Marian Vanghelie încât, de pildă, ați ajuns să primiți cadou trei ceasuri de lux, în valoare de vreo 100.000 euro.

Mircea Geoană: A fost un cadou făcut la aniversarea mea de 50 de ani. N-au fost deschise, n-am știut ce e înăuntru. N-au fost deschise nicio secundă. Când a apărut o întrebare despre Vanghelie cu un alt proces și procurorii au cerut ca ele … fără să-mi ceară cineva. M-au întrebat: aveți ceva, un cadou primit de la Vanghelie? Da, am primit niște ceasuri la ziua mea, nedeschise. Efectiv nu știam valoarea lor sau ceva.

DT: Ce ceasuri erau?

MG: Ceasuri de marcă, evident, nu știu dacă 100 de sub 100 de mii, că nu știu dacă asta e suma. Le-am dat, le-am dus din proprie inițiativă. M-au întrebat, la modul cel mai onest…Poate că altcineva le-ar fi zis: n-am primit nimic de la Vanghelie. Da, am primit niște cadouri de ziua mea la 50 de ani. Da, la 50 de ani, o cifră relativ rotundă, le-am dat acolo. Asta a fost, n-am nimic de-a face cu altceva. Aștept ca de îndată ce pot să le înstrăinez, să le îstrăinez cu mare mare bucurie.

DT: Acuma, ceasurile le mai aveți?

MG: Sunt sub sechestru în continuare. Până când instanța decide speța lui Vanghelie, ele trebuie să fie la dispoziția eventuală a justiției. Sunt la dispoziția justiției. Când se clarifică, le înstrăinez într-o milisecundă. De-abia aștept să scap de ele.

DT: Scoateți niște bani de acolo.

MG: Vreau să le înstrăinez, în sensul să le donăm. Nu vreau să fac niciun rest de bani din chestia asta.

DT: Marian Vanghelie, pentru cei care nu știu, a fost condamnat între timp pentru corupție într-unul din dosare, nu o condamnare definitivă, dar are o condamnare în primă instanță. Tot nu am înțeles ce v-a plăcut atât de mult la Marian Vanghelie, încât ați făcut partid cu el?

MG: Deci, încă o dată, în partidele din România sunt oameni și oameni. Sunt oameni buni. Alții răi, alții cu un anumit tip de competențe, alții cu un anumit tip de năravuri. Și de multe ori nu ți-i alegi singur. Pur și simplu lucrezi cu marfa clientului, cum se spune. Încă o dată, întrebarea este dacă în 2024, Mircea Geoană mai este cel din 2009 sau 2010. Eu cred că m-am schimbat în bine, cred că am învățat din greșeli. Cred că sunt astăzi un om mult mai solid pe mine și mai puțin predispus să fac greșeli, așa cum  am făcut-o uneori în trecut.

• Acuzații de plagiat în familie

Dan Tăpălagă: Fiica dumneavoastră v-a susținut în timpul dezbaterii de la Antena 3 cu un discurs emoționant, despre care presa a descoperit ulterior că a copiat pasaje întregi după un discurs al nepoatei lui Donald Trump. Ce i-ați spus a doua zi, când ați văzut asta?

Mircea Geoană: Măcar să nu copieze cum copiază ăștia ai noștri pe aici, pe la bacalaureat. Ce se întâmplă? A făcut-o din toată dragostea. Trăiește în America. Cred că pur și simplu eu am un amestec  de stereotipuri. Multe din frazele de acolo sunt sterotipuri americane în comunicare.

Dacă vă uitați la economia a ceea ce a spus ea la dezbaterea televizată, cred că această porțiune a fost undeva la câteva pasaje. Restul de 5 minute a fost contribuția ei. A făcut-o din dragoste, a încercat să se pregătească. N-am știut care este sursa ei de inspirație, dar cred că e un copil pe care îl iubesc mult.

DT: I-ați reproșat ceva?

MG: Absolut niciodată, nu. Nu reproșez așa ceva. A încercat să facă bine și a făcut-o din dragoste pentru mine și vreau să spun că o iubesc și că o prețuiesc enorm de mult. Ca și pe Alexandru care a făcut iarăși, a făcut o figură foarte bună.

DT: Ea v-a spus ceva, și-a cerut scuze?

MG: A fost foarte afectată, vă dați seama Ea încercat să facă bine și brusc te trezești… Și zic băi, tati, e campanie. Orice vorbă care se întâmplă să fie altfel este tratată în campanie mult mai aspru și mult mai violent, dacă vreți. A fost foarte, foarte afectată. Am liniștit-o, am calmat-o, nu-i nimic, ai încercat să faci bine. Și cred că impresia generală este că avem copii foarte buni și sunt foarte mândru și de Ana, și de Alex.

DT: Nu era chiar un rând, două. Noi la G4 Media l-am pus în paralel. Alți ziariști care au descoperit asta au pus câteva fraze bune.

MG: Nu vreau să spun nimic altceva, că în modul în care, și știți bine America și o știu și eu foarte bine. Există foarte multă șablonizare a unor afirmații și o structură a discursului care este foarte, foarte similar. Cu o glumă la început, cu referire la părinți, cu o referire la D-zeu și după aia urmează restul propozițiilor.

DT: În legătură cu acuzațiile de plagiat în privința dvs n-aș insista. Aveți o decizie de la comisia de etică sau nu știu exact cum se numește din ASE, care a stabilit că e vorba de câteva rânduri, deși ziarista Emilia Șercan spune că e vorba de mult mai mult, de 40 de pagini.

MG: Nu vreau să spun nimic altceva. Nu doar comisia de etică de la ASE, dar vreo patru softuri, profesioniste au făcut și au a ajuns aceeași concluzie. Dacă doamna Șercan este un soft mai puternic decât softurile antiplagiat care se folosesc în toată lumea academică, asta este o altă întrebare.

DT: N-am văzut încă argumentația comisiei de etică. E doar o decizie comunicată, dar n-am văzut in extenso.

MG: Haideți să ne uităm puțin și la, cu toată modestia, la personajul pe care îl aveți azi ca invitat. Și mulțumesc că m-ați invitat. Chiar că e foarte bine să adresăm aceste întrebări mai dificile. Cred că e natural  să vii în fața oamenilor să spui asta. Sunt cu bune și cu rele. Nimeni nu m-a obligat pe mine să mă duc să fac a 2-a facultate, să încep și Dreptul, când eram inginer. Am început Dreptul în 88. Nimeni nu m-a obligat  să mă apuc să învăț spaniola ca a 3-a limbă, înainte de 89 la Cervantes, aici la București.

Nimeni nu a obligat să mă duc la cursul la Harvard, ca ambasador al României, la Business School. Nimeni nu m-a obligat să mă duc la doctorat, că aveam nevoie să îmi crească leafa sau să-mi dea cineva vreun job. Mi-am făcut dintr-o dorință de autoperfecționare permanent. Ăsta sunt eu. Iar dacă cineva pune la îndoială faptul că am bagaj academic, intelectual și profesional extrem de solid…, e campanie, trece campania. Cred că este un non-subiect.

 

• Cine a fost tatăul lui Mircea Geoană

 

DT: Un subiect însă este legat, apropo de șansele în viață, de tatăl dumneavoastră, care a fost general important în armata română sub Ceaușescu timp de vreo trei decenii. A fost trimis la specializare la Moscova, așa cum scrie presa în 53-54, odată cu Ion Iliescu. E corectă informația?

MG: Minciună. Încă o dată nu face sens, unu că nu e adevărat. Sunt foarte mândru de tatăl meu, a terminat construcțiile la București, a venit de la Craiova să fie student aicea.  A început cariera militară ca civil, să spunem într-o primă etapă, de unde și apărarea civilă, unde a profesat. Știți bine că după Gheorghiu Dej încoace..

DT: Exista un zvon, dar nu știu dacă e adevărat, așa câ îl verificăm, că inclusiv tunelurile astea de pe aici, din Primăverii, erau cumva responsabilitatea lui. E adevărat?

MG: Tot ce înseamnă apărare civilă, inclusiv partea de adăposturi antiatomice, erau la apărarea civilă, da, nu e niciun fel de secret.

DT: Deci erau responsabilitatea tatălui dumneavoastră?

MG: Evident că da.

DT: O poziție importantă.

MG: Este o poziție, comandatul apărării civile în România, o poziție de conducere în Armata română, da, și asta este și nimic altceva.

DT: Dacă Ceaușescu vrea să fugă în buncăr,  îl suna pe tatăl dumneavoastră?

MG: Nu. Îi suna pe cei de la Direcția a 5-a, care asigura protecția, și pleca pe un traseu prestabilit. Ele există și astăzi, vor exista tot timpul. Sunt de fapt zone  de adăpost în caz de război, care sunt și la fabrici, și în uzine, și pe lângă demnitari, și pe lângă instituțiile statului. Dar revenim la aceste acuzații care sunt totalmente false.

N-a fost la niciun fel de specializare în Rusia, pentru că toți cei care au făcut școală la Moscova au fost scoși din sistemul de putere din România după 1968. Deci nu există. Nu te punea niciodată șef la apărarea civilă dacă ai fi făcut școala Moscova, cum a fost Iliescu și cu alții, Bravu, Militaru, ceilalți. Altă generație, altă socoteală.

După aia, prin campaniile precedente, mai vine cineva tot din presa noastră independentă și de multe ori ușor de manipulat, că tata ar fi fost la Securitate, a apărut altă chestiune. A apărut și o poză cu cineva. Era un alt general, tata n-a fost niciodată, nicio chestie. Era o poză pe lângă Pacepa. Deci da, a fost general în Armata Română. Sunt mândru de cariera lui, a fost un om serios, un om care a avut totdeauna o etică a muncii și o modestie excepționale.

A încercat și pe mine să mă educe cât mai bine. Deci, fiecare avem un părinte și eu sunt mândru de faptul că am avut un militar în familia mea și îl respect, și pe mama mea, care a fost toată viața ei inginer la ITB. Și ea a venit de la Craiova să facă electrotehnică la București.

DT: Poziția importantă a tatălui, domnule Geoană, v-a ajutat în carieră? Mai precis, în anii 90, la intrarea în Ministerul de Externe?

MG: Sub nicio formă. A fost prima promoție de noi diplomați de după căderea comunismului, din care am făcut parte. Eu m-am dus acolo efectiv ca să recuperez timpul pierdut. Am încercat să călătoresc în Occident toată tinerețea mea. În fiecare vară ceream să mi se dea viză, să pot să călătoresc în Occident. Nu văzusem Occidentul niciodată, niciodată n-am fost înainte de 89.

De-aia m-am dus și la Drept, în speranța că, pe lângă inginerie… M-am dus la drept, în speranța să am o profesie liberală, ceva, să pot și eu să călătoresc în Occident. Și în clipa în care a apărut, și fiecare vară de la Securitate venea: a fost respinsă cererea de viză. Și m-am dus la externe, la primul anunț de deschidere de poziții la Externe, ca să recuperez timpul pierdut în martie 1990.

DT: În martie 1990, făceau anunțuri de angajare la MAE? Și unde l-ați văzut? Din stradă, ați trecut prin dreptul MAE…

MG: Un prieten de-al meu mi-a zis, care care era mai apropiat de zona de externe, mi-a zis vezi că se face, e o primă deschidere de poziții. M-am dus, am fost acceptat, iată-mă. Iar dacă cineva se îndoiește în vreun fel de calitățile mele diplomatice, de la referent de Franța până la ambasador, rang de ambasador și ministrul de externe, ca profesionist cred că caută într-o zonă care nu prea e credit…

DT: Aici mai avem un mic semn de întrebare, o controversă. Dumneavoastră, într-un interviu pentru Antena 3, spuneați că v-ați angajat prin concurs, cei de la Antena 3 aveau răspuns de la MAE că era interviu.

MG: Era martie în 1990. Nu erau proceduri de concurs. Eu am introdus procesul de concurs de admitere la Externe. Eu le-am adus ca ministrul externe. Le-am făcut cum sunt acuma. Pe vremea respectivă era efectiv un interviu, ăsta era concursul. Era un interviu și evident, am fost acceptat. Știam două limbi străine plus spaniola care era. Eram student la Drept, deci inginer plus Drept.

În 88 am intrat la Drept. Am intrat al 3-lea la Dreptul din București, la fără frecvența, al 3-lea într-o competiție acerbă pentru a intra la Drept. Deci cred că eram un tânăr extrem de bine pregătit și potrivit și pentru această meserie.

 

• Vizita la Moscova

 

DT:  Ajungem în final și la subiectul dumneavoastră preferat, și al meu recunosc, vizita la Moscova.

MG: (Râde).

DT: De ce râdeți?

MG: Râd. Cred că putem să scriem trei balade de tip Toma Alimoș pe subiectul vizitei lui Geoană la Moscova.

DT: În 2009  am documentat acest subiect, l-am publicat la Hotnews și am văzut și explicațiile dumneavoastră. Ați spus eram într-o vizită privată, deși erați președintele Senatului, dacă nu mă înșel la vremea respectivă. Am înștiințat statul român, știa ce fac. A fost o vizită exploratorie și m-am tot întrebat ce ați explorat? 

MG: Ce se întâmplă, încă o dată fără să îmi fac vânt cu coada. Eu fac de la angajarea la externe diplomație profesionistă. Când ai o țară ca Rusia, care în vremea respectivă era partenerul Occidentului și un nou președinte, Medvedev, de abia fusese ales. Este absolut legitim să discuți și cu cei care nu neapărat erau partenerii Occidentului, dar cu o țară importantă în regiune. A nu avea o discuție exploratorie cu o țară atât de importantă…Lumea încearcă să spună că Rusia de astăzi a lui Putin, era Rusia de atunci.

DT: Ce urmăreați în aceste discuții exploratorii?

MG: Exact ceea ce vorbisem și cu celelalte mari puteri, și cu americanii vorbisem și cu francezii vorbisem. Sunt discuți care care sunt abordarea lor vizavi de regiune, vizavi de Republica Moldova.Sunt lucru care se discută la nivel înalt. Credeți că diplomația e făcută doar să discuți cu cei care sunt aliați și apropiați, nu și cu cei cu care ai diferente? Am vorbit despre tezarul nostru. Ca ministru de externe, am reușit să facem acea comisie de istorici pentru că nu vrem să abandonăm tezaurul. Și am vorbit cu un consilier al lui Medvedev, o discuție exploratorie, n-a fost nimic altceva. Nu mai știu cum îl chema. Un consilier de-a lui.

DT: Totuși, a fost o întâlnire la nivel foarte mic dimplomatic. 

MG: Da, da, da, nicio problemă. Ai încercat să stabilești o punte de comunicare cu o țară importantă, partener al Occidentului. Păi, cu un an înainte fusese Putin la București la summitul NATO,  partener strategic al al NATO, Rusia în perioada respectivă.  Merkel dansa toată ziua cu Putin în sus și în jos. Când ai un nou președinte la Moscova, să ai o discuție exploratorie mi se pare că face parte din din ABC – darul diplomației. Credeți că viitorul președinte al României nu va trebui să discute și cu parteneri mai puțin plăcuti? Asta face parte din acționarul unui președinte. Diplomație. Inclusiv cu cei care nu ne să te apropiați.

DT: O colegă de la Europa Liberă va întreba dacă va folosi la ceva vizita și ați spus nu a folosit la nimic, nu am câștigat alegerile. A fost interpretată ca o mică gafă.

MG: Nu, de ce? În sensul că dacă ar fi fost săi ies atunci președinte. Și iertați-mă că vă spun la ce văd după 10 ani de Băsescu și Iohannis, cred că țara ar fi fost mai bine cu mine președinte. Am spus că efectiv am putut, necâștigând alegerile, să duc o relație cu Rusia de atunci. O relație care să-mi servească, să-mi protejeze interesele mie ca țară, Republicii Moldova, în principal.

DT: Pe cine ați anunțat la vremea respectivă că efectuați aceast vizită? 

MG: Ministerul de Externe,  la nivel de conducere de minister de externe.

DT: Deci pe domnul Cristian Diaconescu pe vremea respectivă, care acum e contracandidat-ul dumneavoastră. 

MG: Pe care eu l-am adus în externe ca secretar de stat și l-am primit ministru de externe prima dată.

DT: Dar de ce credeți că domnul Diaconescu candidează?

MG: Nu știu, poate din orgoliu, poate din alte motive. Nu-mi dau seama.

DT: Poate să vă ciugulească niște procente.

MG: E posibil să fie și asta un calcul.

DT: V-ați gândit la asta, că e posibil să fie, cum se spune, iepure în politica românească?

MG: Totul e posibil. Nu vreau să fac procese de intenție nimănui. Până la urmă e e o țară liberă. Fiecare candidează dacă dorește. Dar este evident că voturile pentru Cristian Diaconescu sunt voturi efectiv irosite. Dacă vrem să se întâmple scenariu Ciolacu-Simion votați cu Diaconescu, votați cu Ciucă. Voturi aruncate efectiv pe geam. Nu intră nimeni în turul doi și bruma de public care ar putea să oprească acest lucru este fărâmițat acuma între prea mulți oameni. Cred că Diaconescu este cel mai puțin vot util pe care îl poți pune pe 24.

DT: Vă mulțumesc foarte mult a fost Mircea Geoană candidat independent la președinția a României.

• Transcriere realizată cu Vatis Tech

Notă: G4Media a transmis invitații tuturor candidaților relevanți la președinție. Au răspus invitației Elena Lasconi (USR), Nicolae Ciucă (PNL) și Mircea Geoană (independent).

George Simion (AUR) și Marcel Ciolacu (PSD) au invocat programul încărcat și nu au răspuns invitației G4Media.ro.

Citește și

Totul despre Mircea Geoană. Profilul de candidat