INTERVIU. “NATO nu e o garanție eternă” – Dr. Adriana Seagle (Bellevue University, SUA) despre Europa, Trump și securitatea care costă

Sub un nou mandat Trump, NATO ar putea deveni mai mult o alianță condiționată decât una garantată, spune dr. Adriana Seagle de la Bellevue University din Statele Unite. Într-un interviu pentru G4Media.ro, profesoara de studii de informații și securitate afirmă că, deși o retragere completă a SUA din NATO nu este iminentă, Europa trebuie să-și asume propria securitate și să-și finanțeze apărarea fără a mai depinde de capriciile Washingtonului. Dr. Seagle subliniază că NATO nu este garantul etern al păcii, ci o alianță care poate slăbi dacă nu este susținută politic, financiar și strategic, iar Europa trebuie să devină un actor strategic autonom. În ceea ce privește România, experta crede că, deși este un partener de încredere al NATO, țara noastră mai are de construit o doctrină clară de securitate.

Context

Liderii NATO s-au reunit zilele trecute la Haga pentru un summit de referință, care a evidențiat atât noile priorități ale alianței, cât și tensiunile tot mai vizibile din interior. Pe fondul instabilității globale și al agresiunii continue a Rusiei împotriva Ucrainei, statele membre au convenit oficial să își crească semnificativ cheltuielile militare, angajându-se la un obiectiv de 5% din PIB până în 2035 – o creștere fără precedent, reflectând presiunea tot mai mare exercitată de Statele Unite și de președintele Donald Trump, care s-a putut astfel lăuda cu o victorie istorică.

Conform noului cadru, 3,5% din PIB va fi alocat cheltuielilor militare de bază (trupe, echipamente, muniție), iar restul de 1,5% va merge către nevoi mai largi de apărare, cum ar fi securitatea cibernetică, transportul strategic și infrastructura logistică. Decizia a fost salutată de Trump ca o “mare victorie” și o măsură “de mult așteptată,” republicanii reluându-și astfel critica recurentă că aliații europeni nu își respectă obligațiile în cadrul alianței.

Însă, dincolo de unitatea afișată în fața camerelor de luat vederi, nemulțumirea a fost vizibilă în rândul membrilor alianței. Mai multe state – în special Germania, Spania, Belgia și Slovacia – și-au exprimat rezervele cu privire la fezabilitatea unei astfel de creșteri, avertizând că efortul bugetar ar putea destabiliza politicile interne și afecta economiile naționale.

În timp ce secretarul general NATO, Mark Rutte, a încercat să păstreze echilibrul diplomatic, mai mulți lideri au adoptat în privat o atitudine prudentă, chiar deferentă față de Trump, temându-se să nu provoace o nouă criză în relația transatlantică – mai ales după amenințările sale anterioare cu retragerea SUA din NATO sau condiționarea apărării de contribuțiile financiare ale statelor membre.

De exemplu, în februarie 2024, Trump a spus că Statele Unite nu-și vor apăra aliații NATO împotriva Rusiei dacă aceștia nu-și îndeplinesc obiectivele promise de a cheltui suficient pentru apărare, amenințând că va schimba complet alianța nord-atlantică dacă va fi ales din nou președinte al Americii în 2024.

La vremea respectivă, NPR a precizat că Trump a criticat de mult timp eșecul unor state membre NATO de a-și crește cheltuielile de apărare și a sugerat că există solduri neplătite datorate de aliați, dar remarcile făcute la începutul anului trecut, în plină campanie electorală, în timpul unui miting desfășurat la Conway, în Carolina de Sud, au mers un pas mai departe, sugerând că Rusia ar trebui să atace aliații care nu-și vor achita contribuţiile.

“Dacă nu plătim și suntem atacați de Rusia, ne veți proteja?” și-a amintit Trump că a fost întrebat de liderul unei alte “țări mari” în timp ce era președinte. Acesta i-ar fi prezentat o situație ipotetică în care țara sa nu își îndeplinea obligațiile financiare în cadrul NATO și ar fost atacată de Moscova.

“I-am spus: Nu ai plătit? Ești delincvent?… Nu, nu te-aș proteja. De fapt, i-aș încuraja (pe ruși) să facă ce naiba vor vrea. Trebuie să plătești,” i-ar fi declarat președintele Trump omologului său occidental, potrivit NPR.

Trump a precizat că discuția despre Rusia a avut loc în timpul unei întâlniri a liderilor ţărilor NATO.

El a sugerat, de asemenea, că “sute de miliarde de dolari” au intrat în bugetul NATO după amenințările sale, deși – a precizat NPR – cheltuielile alianței au fost în creștere înainte ca republicanul să preia mandatul de președinte al SUA în ianuarie 2017. În plus, bani țărilor membre nu se duc direct la NATO.

Revenind la întâlnirea liderilor NATO de la Haga, trebuie spus că prezența lui Trump a dominat întreaga reuniune. Chiar dacă a evitat declarațiile agresive directe, viziunea sa tranzacțională asupra NATO – bazată pe costuri împărțite și loialitate condiționată – a planat constant asupra discuțiilor. Retorica sa impredictibilă a reaprins temerile europenilor privind soliditatea garanțiilor de securitate americane, în special în privința Articolului 5, pilonul apărării colective a alianței. Reamintim că cei 31 de membri ai NATO s-au angajat prin Articolul 5 să apere orice națiune din blocul militar care este atacată.

Un moment delicat a fost implicarea Germaniei, considerată adesea ancora economică a NATO, care a acceptat, cu reticență, să își sporească investițiile militare, în ciuda opoziției din partea populației și a divergențelor interne din politica națională. Mulți analiști au remarcat că decizia a fost luată în principal pentru a evita tensiuni viitoare cu Trump și a păstra sprijinul american în Europa.

Chiar dacă noul angajament bugetar este lăudat de unii drept un “pas transformațional” către modernizarea capacităților NATO, criticii avertizează că în spatele cifrelor mari se ascund incertitudini profunde privind coeziunea și direcția alianței. Un bilanț intermediar este prevăzut pentru anul 2029, iar următorii ani vor arăta dacă statele membre pot transforma aceste promisiuni ambițioase în realitate sau dacă summitul de la Haga va rămâne doar un gest simbolic, a scris Le Monde.

Potrivit jurnaliștilor francezi, deși Donald Trump nu a contestat în mod direct solidaritatea aliată consacrată prin Articolul 5, influența sa a fost vizibilă în tonul și conținutul declarației finale a summitului, care a fost una minimalistă și atent calibrată. Spre deosebire de comunicatele tradiționale ale NATO, care includ formulări extinse despre angajamentele comune și principiile fundamentale ale alianței, textul adoptat la Haga s-a concentrat aproape exclusiv pe chestiuni tehnice legate de cheltuieli și capacitate militară – o abordare pe care mulți analiști o atribuie dorinței lui Trump de a evita promisiuni pe termen lung ce ar putea fi interpretate drept angajamente necondiționate din partea SUA.

Sau, după cum a spus un diplomat european sub protecția anonimatului: “Ne-am pus de acord asupra cifrelor, dar nu ne-am pus de acord asupra încrederii.”

Opinia unui expert

Acesta a fost contextul în care G4Media.ro a stat de vorbă cu dr. Adriana Seagle, Associate Professor and Program Director of Intelligence and Security Studies de la Bellevue University în Bellevue (Nebraska). Interviul cu profesoara de origine romana a fost realizat înainte de reuniunea NATO de la Haga.

Adrian Novac: Trump a amenințat în repetate rânduri cu retragerea SUA din NATO. Credeți că în al doilea mandat o astfel de acțiune devine mai mult decât o simplă amenințare retorică?

Dr. Adriana Seagle: Totul este posibil; totuși, nu prevăd o ruptură sau o dizolvare în acest moment. NATO și securitatea europeană sunt complementare si încă contează pentru Statele Unite – dar acest lucru nu ar trebui considerat o garanție. Odată cu accentul tot mai mare pus pe regiunea Indo-Pacifică, SUA dorește ca Europa și NATO să își recunoască propriile capacități, amenințări și interese și să fie pregătite să le gestioneze eficient. America apreciază partenerii puternici și competitorii capabili. Europa ar trebui să evalueze și să elaboreze strategii privind finanțarea propriei securități colective. Atât NATO, cât și UE trebuie să își armonizeze agendele, prioritățile de securitate, angajamentele financiare și sprijinul economic pentru a putea avansa într-un mod coordonat. Securitatea este un bun public – dar unul care implică un cost. Statele formează alianțe pentru a contracara amenințări specifice și le pot dizolva atunci când costurile depășesc interesele si beneficiile.

A.N.: Cum se modifică încrederea în garanțiile de securitate oferite de Articolul 5 al Tratatului NATO sub o Administrație Trump care pare condiționată de contribuțiile financiare ale statelor membre?

A.S.: În ciuda speculațiilor, anticipez ca încrederea în NATO să crească, pe măsură ce statele membre își vor consolida încrederea în propriile capacități de apărare. Creșterea cheltuielilor pentru apărare semnalează modernizare, inovație și dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea secolului XXI. Articolul 5 din Tratatul NATO rămâne piatra de temelie a alianței, iar în opinia mea, Statele Unite rămân ferm angajate în rolul lor de lider în cadrul NATO.

Încrederea dintre aliați depinde de convingerea că fiecare este bine echipat și pregătit să se apere – chiar înainte ca forțele americane să poată ajunge de cealaltă parte a Atlanticului. În acest context, sublinierea necesității unei repartizări mai juste si echilibrate a cheltuielilor pentru apărare reflectă, în opinia mea, un angajament mai profund față de alianță și față de principiile mentionate în Articolul 5.

A.N.: Cum se poziționează aliații est-europeni – precum România, Polonia sau statele baltice – în fața unei Administrații Trump care oscilează între susținere militară și retragere diplomatică?

A.S.: Europenii ar trebui să manifeste un angajament mai mare față de propria lor securitate, în loc să se bazeze pe prioritățile stabilite de Statele Unite. Deși Statele Unite rămân principalul garant al securitatii și al descurajării strategice în cadrul NATO detinind cele mai avansate capacități militare din lume, acest fapt nu ar trebui să conducă la pasivitate din partea aliaților din Europa de Est. În fața unor amenințări majore precum Rusia, este esențial ca aceste state să adopte măsuri proactive pentru a contribui la menținerea, inovarea și consolidarea rezilienței cadrului de apărare colectivă.

Un anumit grad de complacere pare să existe în întreaga regiune; cu toate acestea, Polonia se evidențiază printr-o mentalitate antreprenorială în materie de securitate, extinzându-și activ parteneriatele și achizițiile de apărare cu țări precum Statele Unite și Coreea de Sud. Modernizarea sa militară reflectă un angajament puternic față de NATO și față de apărarea Flancului Estic al Alianței, în timp ce stimulează progresul tehnologic și consolidarea parteneriatelor strategice.

România s-a dovedit a fi un partener de încredere – donând Ucrainei, de exemplu, un sistem de rachete Patriot – însă are încă nevoie de un impuls decisiv si strategie pentru a-și defini și urmări prioritățile de securitate dincolo de cadrul apărării colective a NATO. Deși exercițiile NATO contribuie la creșterea gradului de pregătire, România și-ar putea întări în mod semnificativ încrederea strategică prin prezentarea unui instrument de apărare dezvoltat și produs pe plan intern.

Prin contrast, statele baltice, supuse constant presiunilor din partea Rusiei, beneficiază de un acces mai larg la resurse și de o capacitate decizională mai rapidă pentru a-și defini poziția în raport cu Rusia.

A.N: Ce ar însemna, concret, o reducere a angajamentului american față de NATO pentru securitatea Europei Centrale și de Est?

A.S: O reducere a angajamentului american față de NATO poate slăbi garanțiile de securitate și crește vulnerabilitățile. Această reducere ar putea submina imaginea și calitatea alianței, conducerea, coeziunea strategică și capacitățile militare din cadrul alianței expunând Europa Centrală și de Est la o serie de conflicte interne generate the actorii externi cum ar fi Rusia. În acest context, diminuarea implicării americane ar exercita o presiune sporită asupra statelor europene pentru a-și consolida eforturile și a-și demonstra interesele comune în materie de securitate printr-o investiție mai mare în apărare.

A.N.: Cum influențează instabilitatea politică din SUA (inclusiv posibilul izolaționism al Administrației Trump) capacitatea NATO de a răspunde coerent unei amenințări majore? Este alianța pregătită nu doar pentru un război convențional, ci și pentru conflicte hibride, atacuri cibernetice și manipulare informațională la scară largă?

A.S.: Până în prezent, Statele Unite și-au îndeplinit toate angajamentele față de NATO. Rămâne o întrebare deschisă dacă NATO este pregătită să răspundă eficient unei amenințări majore în absența conducerii și capacităților militare americane. Aceasta depinde în mare măsură de disponibilitatea și capacitatea celorlalți membri importanți ai alianței de a contribui la strategiile împotriva războiului hibrid, atacurilor cibernetice și dezinformării.

A.N.: Poate Trump folosi NATO mai degrabă ca instrument de presiune economică asupra Europei decât ca alianță de securitate colectivă?

A.S.: Securitatea economică reprezintă un atu important, iar liderii politici urmăresc, în mod firesc, interesul național. Este posibil ca președintele Trump să fi perceput NATO și ca un mijloc prin care să încurajeze aliații europeni să-și respecte angajamentele privind cheltuielile pentru apărare, în cadrul unei alianțe bazate pe securitate colectivă. O astfel de abordare se bazează pe realitatea conexiunii dintre stabilitatea economică și securitatea națională.

Statele cu economii solide și stabile dispun de resurse mai mari pentru a susține bugete de apărare adecvate. La rândul lor, inovatiile, investițiile în tehnologie și în modernizarea forțelor armate contribuie la consolidarea posturii de securitate.

De asemenea, cheltuielile pentru apărare pot genera activitate economică, având în vedere că domeniul militar are nevoie de multe lucruri incepand de la infrastructură si echipamente pana la soluții de navigație prin satelit și instrumente pentru securitate cibernetică.

Prin urmare, creșterea cheltuielilor de apărare în cadrul NATO poate avea un efect pozitiv asupra economiei europene si asta nu numai din prisma competitiei. Este important de asemenea ca Europa să continue să dezvolte inițiative care să sprijine consolidarea strategiei sale de securitate economică.

A.N.: Care sunt principalele provocări pentru coeziunea NATO, având în vedere tensiunile interne, diferențele strategice și presiunile pentru creșterea cheltuielilor militare?

A.S.: Alocarea a 5% din PIB pentru apărare nu ar avea doar rolul de a echilibra contribuțiile între membrii alianței, ci ar putea, totodată, intensifica competiția și genera îngrijorări în țările cu economii fragile – mai ales în contextul în care acestea trebuie să arate în mod concret cum alocă 3,5% pentru apărare de bază și 1,5% pentru sprijinirea securității. Merită menționat că Polonia se află deja în avans în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare și procesul de modernizare militară. Fiecare stat membru ar trebui să își asume un rol activ în propria securitate și să livreze în conformitate cu așteptările. Nerespectarea acestor angajamente poate afecta atât încrederea internă, cât și nivelul de pregătire în fața riscurilor.

Unii pot susține că NATO nu are un rol direct în Ucraina, însă un astfel de discurs riscă să afecteze coeziunea alianței. Atât NATO, cât și Uniunea Europeană ar trebui să privească situația din Ucraina ca pe un test important, care amintește că pacea nu poate fi considerată un fapt împlinit.

Ucraina are nevoie în continuare de sprijin – nu doar pentru a-și asigura supraviețuirea, ci și pentru a deveni, în timp, un furnizor de securitate în regiune, nu un punct vulnerabil exploatat pentru a crea diviziuni și insecuritate în Europa. A sosit momentul ca membrii alianței să reflecteze asupra intereselor lor și asupra modului în care pot fi acestea protejate în mod eficient.

A.N.: Se vorbește mult în ultima perioadă de eforturile UE în materie de apărare și securitate. Poate blocul european să devină un actor strategic autonom în materie de securitate, sau va depinde structural de NATO și SUA încă mulți ani de-acum înainte?

A.S.: În opinia mea, printre altele, Uniunea Europeană ar trebui să investească într-un sistem european de informații puternic, stabil, si controlabil care ar putea consolida semnificativ capacitatea sa de a dezvolta si urmări o strategie de securitate coerentă. Războiul din Ucraina, în opinia mea, nu ar fi trebuit să surprindă Uniunea Europeană. Calibrarea corectă a întrebării cine reprezintă o amenințare? este esențială pentru identificarea pericolelor emergente și coordonarea unor răspunsuri eficiente în materie de securitate. Europenii trebuie să ajungă la o înțelegere comună a priorităților lor de securitate și să dezvolte mecanisme prin care să le protejeze colectiv.

Dezvoltarea unor capabilități strategice care să completeze NATO este un obiectiv demn de laudă pentru ca securitatea este interdependenta; însă, încercările de a duplica sau de a înlocui rolul NATO riscă să fie atât redundante, cât și costisitoare. Cu toate acestea, primul pas pentru Europa este să își evalueze clar amenințările și nevoile de securitate. Pe această bază, UE poate construi o postură strategică credibilă și unificată — una care să demonstreze angajamentul său de a se apăra și de a contribui în mod semnificativ la securitatea transatlantică.

A.N.: Cum ar trebui statele membre ale NATO și UE să-și calibreze politicile naționale de apărare în fața riscurilor în creștere?

A.S.: În primul rând, actorii europeni trebuie să își definească în mod clar misiunile și viziunile pentru a le putea implementa eficient. Structurile civile și cele militare ar trebui să evite politicizarea, sa acționeze distinct, dar în mod complementar, pentru a evalua riscurile existente și pentru a determina dacă acestea impun răspunsuri de natură militară sau civilă. Se confruntă Europa cu un conflict economic? Cu o competiție pentru resurse? Sau, mai degrabă, cu o campanie de dezinformare – ori cu o amenințare halucinată, menită să distorsioneze percepția realității și să genereze fragmentare internă? Clarificarea naturii amenințării constituie un pas esențial, care trebuie precedat de elaborarea unor strategii coerente și bine fundamentate pentru contracararea acesteia. Voința politică, capacitățile financiare și tehnologice, alături de o înțelegere comună a intereselor Uniunii, constituie piloni esențiali pentru inițierea unui proces coerent de calibrare strategică. Așa cum afirmă Sun Tzu: “Cunoaște-ți dușmanul și cunoaște-te pe tine însuți; în sute de bătălii nu vei fi niciodată în pericol.” La rândul său, Confucius subliniază perseverența ca virtute fundamentală: “Nu contează cât de încet mergi, atâta timp cât nu te oprești.”

Uniunea Europeană se afirmă tot mai clar ca actor global. Este momentul să își asume acest rol în mod activ, strategic și responsabil.

Declinarea Responsabilitatii: Opiniile exprimate în cadrul acestui interviu sunt exclusiv ale intervievatului și nu reflectă în nici un fel poziția oficială a Bellevue University, a guvernului Statelor Unite sau a oricărei alte organizații.

Surse: The Guardian, AP, NPR, Reuters, BBC, Washington Post, Le Monde