Politico: Donald Trump tocmai a făcut o favoare Europei

Europa ar putea, în sfârșit, să devină serioasă în ceea ce privește apărarea sa, acum că favoritul republican îl invită pe Putin să atace unii dintre aliații NATO ai Americii, scrie Politico.

S-ar putea să nu fie strategică, dar cel puțin este vorba de o autonomie.

Dintr-o singură lovitură, în weekend, Donald Trump a eliberat Europa din limitele bulei de securitate americane.

„Nu v-aș proteja, de fapt, i-aș încuraja să facă ce naiba vor”, a afirmat Trump că i-ar fi spus unui lider european despre cum ar răspunde dacă țara lor ar fi atacată de Rusia. „Trebuie să plătiți!”

Nu contează că Trump vorbea despre ce ar face dacă alte țări NATO nu s-ar ridica la ținta de cheltuieli a alianței de 2% din producția economică. Punând la îndoială angajamentul Americii față de NATO într-un mod atât de direct și fundamental, el a înfipt efectiv un țăruș în inima alianței.

În acest stadiu, aproape că nici nu mai contează dacă va câștiga realegerea; Europa este pe cont propriu.

Singura întrebare reală pe care alegerile o vor rezolva pentru securitatea Europei este momentul prăbușirii NATO.

Desigur, administrația Biden ar contesta acest lucru, susținând că, dacă președintele este reales, NATO va fi la fel de sigur ca întotdeauna.

Dar pentru cât timp?

O mare parte din dezbaterea privind comentariile lui Trump de până acum s-a concentrat pe consensul dintre cei mai bine analiști că ar fi contrar intereselor americane. Dar pentru Europa, în acest stadiu, acest lucru este aproape irelevant. Ar fi o nebunie pentru Europa să își lase securitatea la fiecare patru ani la dispoziția capriciilor a aproximativ 50.000 de alegători americani din state oscilante (marja aproximativă de victorie la recentele alegeri prezidențiale).

Realitatea este că, indiferent cine va câștiga în noiembrie, MAGA va rămâne un factor în politica americană pentru o perioadă de timp de acum încolo. Cine poate spune că moștenitorul republican al lui Trump nu-și va reînnoi poziția anti-NATO? Este un risc pe care Europa nu își poate permite să îl ignore.

Chiar și în calitate de candidat, Trump a arătat cât de mare este influența sa asupra Partidului Republican, forțându-l săptămâna trecută să blocheze un pachet legislativ care includea un alt lot de ajutor militar atât de necesar pentru Ucraina.

Concluzia este că a devenit riscant să te bazezi pe America.

Având în vedere care este miza – subjugarea la Rusia – Europa nu are altă opțiune decât să înceapă să pregătească un plan B.

Până acum însă, liderii europeni sunt încă în faza de furie și negare.

„Orice sugestie că aliații nu se vor apăra reciproc subminează întreaga noastră securitate, inclusiv pe cea a SUA, și îi expune pe soldații americani și europeni unui risc sporit”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-o declarație din weekend, una dintre multitudinea de declarații similare care îl acuză pe fostul președinte.

OK, și acum ce facem?

Adevărul este că Europa este singura vinovată pentru acest marasm. Trump a tot insistat ani de zile asupra rămânerii în urmă a NATO, dar nu a inventat acest discurs. Președinții americani, începând cu Dwight D. Eisenhower, s-au plâns de aliații europeni care profită de apărarea americană.

Ceea ce nu le place europenilor să audă este că Trump are dreptate: au profitat. Mai mult, a fost întotdeauna nerealist să ne așteptăm ca SUA să ridice la infinit nota de plată pentru securitatea europeană.

După ce Trump a pierdut în fața lui Biden în 2020, se pare că totul a revenit la normal, totuși. Biden, un partizan al relațiilor transatlantice de-o viață, a încercat să repare daunele pe care Trump le-a făcut NATO lăsându-i pe europeni să alunece înapoi în zona lor de confort. 

Chiar dacă cheltuielile generale pentru apărare au crescut în ultimii ani în Europa – așa cum ar fi trebuit, având în vedere războiul Rusiei împotriva Ucrainei -, acestea nu sunt nici pe departe suficiente. Doar 11 dintre cei 31 de membri ai NATO ar trebui să atingă ținta de cheltuieli în 2023, de exemplu, potrivit propriilor date ale NATO. Germania, principala țintă a furiei lui Trump, încă nu a atins pragul de 2%. Totuși, este posibil să o facă anul acesta, fie și numai pentru că economia sa se contractă.

Adevărul este că Europa a fost adormită într-un fals sentiment de siguranță de îmbrățișarea caldă a lui Biden. În loc să treacă pe picior de război, forțând industria să accelereze producția de armament și să reintroducă recrutarea în țări precum Germania, unde aceasta a fost eliminată treptat, Europa s-a cuibărit sub fustele Americii.

Nu este deloc surprinzător faptul că continentul, cu statele sale sociale generoase și populațiile sale pacifiste, a ales calea cea mai puțin rezistentă (cu excepția notabilă a țărilor baltice și a Poloniei).

De la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, la începutul anului 2022, centrul dezbaterii naționale din Germania s-a mutat de la război la pompele de căldură și migrația în masă. Chiar și în timp ce țara și-a sporit sprijinul pentru Ucraina, mintea publicului a alunecat în altă parte. În ultimul an, Rusia a căzut de pe primul loc pe locul șapte în percepția germanilor privind amenințările la adresa țării, potrivit unui studiu publicat în această săptămână.

Trăsnetul lui Trump ar trebui să ajute la reorientarea busolei strategice a Europei.

Președintele francez Emmanuel Macron vorbește frumos despre urmărirea „autonomiei strategice” europene, dar țara sa nu a făcut nimic pentru a face din acest lucru o realitate.

Un loc de unde ar putea începe ar fi abordarea problemei nucleare. Între Franța și Marea Britanie, Europa ar avea la dispoziție aproximativ 500 de focoase nucleare, destul de modeste în comparație cu cele aproape 6.000 de focoase nucleare ale Rusiei. Cu toate acestea, niciuna dintre țări nu s-a angajat să le folosească pentru a proteja restul continentului.

Rezolvarea unor astfel de probleme este foarte lungă și complicată. Europa nu trebuie doar să își reconstruiască armatele, ci trebuie să își reprogrameze mentalitatea colectivă. Chiar dacă se apropie cea de-a doua aniversare a marșului eșuat al lui Vladimir Putin asupra Kievului, războiul și implicațiile sale pentru securitatea europeană rămân mult prea abstracte pentru mulți europeni, în special pentru cei din Europa de Vest.

Chiar dacă Europa se trezește la realitățile cu care se confruntă, s-ar putea să fie prea târziu. Pe hârtie, Europa, cu cheltuieli militare colective de aproximativ trei ori mai mari decât cele ale Rusiei și o economie de multe ori mai mare decât a acesteia, ar trebui să fie capabilă să se descurce singură. Problema este că Europa este în criză de timp.

Înlocuirea capabilităților americane pe care NATO le-ar pierde fără SUA ar dura zeci de ani și miliarde de dolari. Iar majoritatea liderilor europeni nici măcar nu au acceptat realitatea rece că protecția americană a dispărut deja efectiv.

Imaginați-vă, de dragul argumentului, că Trump este învestit la începutul anului 2025 și Putin decide să testeze hotărârea NATO în acea primăvară, mărșăluind în Estonia. Va risca Trump o confruntare nucleară cu Putin din cauza micii Estonii? Cunoaștem deja răspunsul.

O întrebare mai fundamentală este dacă europenii chiar au în ei înșiși capacitatea de a se uni și de a se apăra fără mâna călăuzitoare a Washingtonului. Istoria sugerează că vor reveni la tiparele vechi și vor cădea în haos. Mărturie stă modul în care a gestionat Europa dezintegrarea Iugoslaviei în anii 1990.

„Europa nu poate rămâne unită fără Statele Unite”, a declarat Biden într-un discurs în Senat în 1995, în timpul crizei din Bosnia. „Nu există un centru moral în Europa”.

Europa are acum șansa de a-i dovedi că se înșeală.

Dacă va reuși, va trebui să mulțumească unei singure persoane, se arată în încheierea editorialului Politico.