INTERVIU De ce corupția din România este “cancerul statului” și care sunt crizele ce amenință UE – Dr. Adriana Seagle (Bellevue University, SUA)

Un nou conflict în Europa de Est, destabilizarea internă sau atacuri hibride sunt câteva dintre scenariile de risc pentru securitatea continentului european în următorii 5–10 ani, afirmă dr. Adriana Seagle, Associate Professor and Program Director of Intelligence and Security Studies de la Bellevue University în Bellevue (Nebraska), care crede că Uniunea Europeană trebuie să își consolideze unitatea internă și să vorbească cu o singură voce în politica externă. Într-un interviu pentru G4Media.ro, experta se referă și la propaganda antioccidentală și teoriile conspiraționiste câștigă teren în România și cum ar putea țara noastră să-și valorifice poziția geostrategică într-un mod coerent.

UE și România în noua ordine mondială

În partea a doua a interviului pe care l-a acordat G4Media, dr. Adriana Seagle consideră că lumea trece printr-un moment de inflexiune, marcat de rivalitatea SUA–China, ascensiunea autoritarismului și slăbirea instituțiilor internaționale.

Retragerea SUA de pe scena globală ar crea un vid de putere periculos, iar Europa, fragmentată de interese naționale, trebuie să-și consolideze unitatea și să vorbească cu o singură voce pentru a face față provocărilor. Războiul din Ucraina, naționalismul, populismul și atacurile hibride rămân principalele riscuri pentru securitatea europeană, a spus dr. Seagle.

În cazul României, riscurile majore sunt conflictul extins, migrația, criza energetică, haosul informațional și corupția, văzută ca un “cancer al statului.” Soluția constă în reformarea apărării, investiții în infrastructură și educație civică, combaterea propagandei și valorificarea poziției geostrategice la Marea Neagră.

România poate deveni un actor regional relevant dacă își definește clar interesele și își consolidează reziliența, a afirmat experta.

• Prima parte a interviului cu dr. Adriana Seagle poate fi consultată aici.

Adrian Novac: Care sunt, în opinia dvs., cele mai presante amenințări la adresa securității globale în prezent? Pot ele destabiliza iremediabil securitatea internațională?

Dr. Adriana Seagle: În opinia mea, o posibilă retragere strategică a Statelor Unite de pe scena globală reprezintă cel mai grav scenariu. Un asemenea pas ar putea destabiliza ordinea internațională bazată pe reguli și ar crea un vid de putere care ar slăbi instituțiile internaționale, apropiind comunitatea globală de anarhie. De aici până la conflicte generate de lupta pentru resurse nu ar mai fi decât un pas.

La fel de îngrijorătoare sunt ascensiunea autoritarismului, agendele ascunse și rivalitățile tot mai accentuate dintre state. În joc nu este doar echilibrul geopolitic, ci însăși fundația cooperării internaționale. Fără o conducere capabilă să coaguleze forțele democratice, riscăm să asistăm la o degradare profundă a păcii, securității, prosperității, libertăților fundamentale și a statului de drept.

A.N.: Asistăm în prezent la destrămarea ordinii internaționale post-Război Rece și la apariția unei noi ordini mondiale. Ce înseamnă asta?

A.S.: Se conturează o nouă eră, marcată de tehnologii emergente. Apar noi blocuri regionale și zone de influență – semne ale începutului unei noi ere în politica globală. Aceasta marchează o fază de reajustare a hegemoniei americane – învingătorul Războiului Rece își repoziționează capabilitatile economice, militare și tehnologice pentru a răspunde noilor cerințe de securitate.

Ne aflăm într-un moment de inflexiune globală, caracterizat de incertitudine și schimbări profunde în echilibrul puterii. Întrebarea fundamentală care se impune este: cine va contura noua ordine mondială și pe baza căror principii, valori și norme?

Observăm o diminuare a angajamentului față de valorile care au stat la baza coeziunii comunității internaționale. Pilonii securității colective, democrației, economiei de piață, drepturilor omului și statului de drept sunt tot mai frecvent supuși unor provocări majore.

În același timp, tehnologiile avansate, inegalitatea economică și nevoile urgente ale populației contribuie la accelerarea acestei transformări, punând presiune pe sistemele existente și cerând o reconfigurare a paradigmelor globale.

A.N.: Cum credeți că este influențată stabilitatea globală de rivalitatea dintre marile puteri (SUA vs. China)?

A.S.: China și Statele Unite se află într-un război economic pentru hegemonie, o competiție în care fiecare actor urmărește să-și extindă controlul asupra sferelor de influență.

Stabilitatea globală presupune menținerea păcii și a predictibilității în relațiile internaționale, însă rivalitatea dintre marile puteri erodează această stabilitate prin amplificarea tensiunilor geopolitice și reconfigurarea alianțelor.

În Europa, anexarea Crimeei și invazia Ucrainei de către Rusia demonstrează cum competiția dintre marile puteri poate încuraja acțiuni agresive. În Asia, India și Pakistan își ajustează strategiile militare în funcție de echilibrul regional, iar alte state se apropie de China pentru sprijin economic și strategic.

Rivalitatea dintre marile puteri tensionează instituțiile internaționale, polarizează forumurile globale și amplifică riscul de conflict, în special în zone sensibile precum Taiwan și Marea Chinei de Sud. Totodată, ea oferă statelor mijlocii oportunitatea de a promova cooperarea și multilateralismul. În cele din urmă, direcția acestei competiții – fie spre confruntare, fie spre coexistență – va modela profund viitorul ordinii internaționale.

A.N.: Care sunt cele mai probabile scenarii de risc pentru securitatea Europei în următorii 5–10 ani: un nou conflict în Est, destabilizare internă, atacuri hibride?

A.S.: Marile puteri sunt angrenate într-un război economic intens, cu sancțiuni, restricții comerciale și competiție pentru tehnologie, care reconfigurează alianțele și afectează stabilitatea globală.

Securitatea europeană este amenințată de multe riscuri. Războiul din Ucraina ar putea afecta regiunea balcanică unde tensiunile nerezolvate rămân surse de instabilitate. Naționalismul și populismul slăbesc democrațiile fragile, iar atacurile hibride – dezinformarea și atacurile cibernetice – exploatează vulnerabilitățile nationale si instituționale.

Destabilizarea internă poate fi amplificată de integrarea deficitară a refugiaților, de diviziunile istorice și de scăderea încrederii în instituțiile democratice. Lipsa de cunoaștere a rolului Uniunii Europene în menținerea păcii, coroborată cu absența unor măsuri adecvate pentru combaterea dezinformării și a propagandei promovate de actori statali precum Federația Rusă, creează un teren fertil pentru manipulare și divizare, în special în țările din fostul bloc sovietic.

Europa trebuie să investească în educația civică, în dezvoltarea abilităților de gândire critică asupra mass-media și în implicarea activă a cetățenilor. Țările baltice oferă un exemplu relevant prin strategiile lor de informare și conștientizare a populației.

Este esențial să fie prevenită fragmentarea Uniunii, deoarece orice proces de dezintegrare ar slăbi securitatea regională. Uniunea Europeană trebuie să își consolideze unitatea internă, să vorbească cu o singura voce în politica externă și să răspundă mai eficient nevoilor de securitate și bunăstare ale cetățenilor. Pentru a recâștiga încrederea publică, Bruxelles trebuie să devină un actor vizibil și credibil pe scena globală.

A.N.: Războiul din Ucraina, Trump, diviziunile interne dintre statele membre. Cum vi se pare că răspunde Europa la aceste riscuri?

A.S.: Europa rămâne un aliat de încredere pentru Statele Unite și răspunde ca atare. Războiul din Ucraina arată eșecul European de a acționa preventiv pentru a opri escaladarea. Politica externă a Bruxelles-ului se bazează pe puterea blândă și valorile umanitare, însă conflictele din Orientul Mijlociu și Ucraina arată că vocea Europei este slabă si fragmentată. Strategia Europei trebuie orientată spre spre acțiuni concrete.

UE are un mare potențial economic și de securitate, dar este adesea blocată de interesele naționale diferite, experiențele istorice și nivelurile variate de democrație și dezvoltare economică din Uniune. Construirea unei identități și a unui scop comuneste un proces în curs. UE trebuie să-și întărească capacitatea de răspuns la crize și să arate o conducere centralizată eficientă. Trebuie să demonstreze hotărâre în gestionarea conflictelor înghețate din Europa care afectează stabilitatea regiunii. Eforturile susținute de rezolvare a acestor conflicte vechi pot ajuta UE să vorbească cu o singura voce.

O voce comună este mai eficientă decât abordările fragmentate ale statelor naționale. După identificarea riscurilor interne și externe, Europa trebuie să acționeze decisiv pentru a preveni escaladarea. O politica reactiva nu este doar costisitoare, ci oferă adversarilor oportunitatea de a exploata alte vulnerabilități interne. O analiză atentă a succeselor și eșecurilor Europei în aceste provocări este esențială pentru creșterea rezilienței și coeziunii sale pe viitor.

A.N.: Cum vedeți dinamica actuală dintre Administrația Trump și Uniunea Europeană, în contextul retoricii frecvente anti-Bruxelles și al politicii “America First”?

A.S.: Această relație dintre SUA și UE trebuie privită ca o oportunitate de a regândi cooperarea și de a întări angajamentul față de securitatea și valorile comune. “America First” reflectă o realitate comună: toate țările își prioritizează propriile interese, fie că este vorba de SUA, sau statele membre UE. “America First” reprezintă o oportunitate de reflecție și ajustare. Statele Unite se confruntă cu multe provocări globale, precum o Rusie mai agresivă, o China în creștere, instabilitate în Orientul Mijlociu și tensiuni la granițele Europei. În acest context, Administrația Americana și-a exprimat frustrarea față de ceea ce consideră o împărțire inegală a responsabilităților între aliați.

“America First” subliniază că leadershipul global implică o responsabilitate comună, dar și că partenerii trebuie să aibă încrederea că se pot apăra singuri înainte de a se angaja într-un sistem de securitate colectivă.

A.N.: Există riscul ca Administrația Trump să încurajeze diviziunile interne din Uniunea Europeană în favoarea unor alianțe bilaterale mai avantajoase economic și strategic?

A.S.: Desigur, uneori este mai avantajos să închei relații bilaterale decât să negociezi cu un conglomerat. Fiecare țară urmărește propriile interese prin asocieri, negocieri, și colaborare. Când Germania, una dintre cele mai mari economii din UE, cere ca fondurile de coeziune să depindă de rezultate și reforme, acest lucru nu trebuie văzut ca o încurajare a diviziunilor, ci ca un semnal că unele regiuni din UE nu progresează suficient. Fiecare stat european trebuie să-și reamintească drumul parcurs, momentul aderării și motivele care au stat la baza integrării. Europa trebuie să înțeleagă mai bine ce o unește și ce o separa. Europa trebuie să învețe să se protejeze ca o entitate unitară cu securitate comună.

Presiunile externe pot scoate la iveală tensiuni existente, dar unitatea și reformele interne rămân esențiale pentru reziliența și influența Uniunii.

A.N.: Cum răspunde UE la provocările lansate de China și Rusia pe teritoriul său? Este blocul european capabil să răspundă amenințărilor venite dinspre Moscova și Beijing?

A.S.: Ca o forță colectivă, UE are o influență importantă în relațiile internaționale. Deși a pierdut din avânt în abordarea Rusiei după conflictele recente, există încă spațiu pentru găsirea unei soluții europene. UE este capabilă să facă față amenințărilor venite atât de la Moscova, cât și de la Beijing, însă strategia trebuie calibrată cu atenție.

În relația cu China, UE se află într-un moment decisiv. Deși China este o putere globală în ascensiune și membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, influența sa asupra acțiunilor Rusiei în Ucraina este limitată. UE se confruntă cu un deficit comercial semnificativ față de China, dar controlează accesul Chinei pe piața Europeana, ceea ce îi oferă un avantaj important pentru a corecta dezechilibrele comerciale și a influența comportamentul Chinei.

Ca putere în ascensiune, China exploatează porturile, piața europeană și slăbiciunile economice și politice ale statelor membre. Ca putere regională, UE trebuie să se impună, deoarece relația devine complexa atunci cand China urmărește autosuficiența, iar UE vrea acces la piețele chineze, generând tensiuni, mai ales în industriile strategice precum tehnologia, energia și infrastructura critică.

În ceea ce privește Rusia, UE a reacționat prin reducerea dependenței energetice, diversificarea furnizorilor și aplicarea de sancțiuni. Totuși, Rusia rămâne un actor-cheie în Europa. Securitatea durabilă a Europei nu poate fi asigurată fără un dialog constructiv cu Rusia. UE trebuie să recunoască propriile limite și neajunsuri din trecut și să caute reconstruirea relațiilor pe baza intereselor comune de securitate și a unor premise clare de coexistență. În ambele cazuri, construirea încrederii și stabilirea unor așteptări realiste și transparente sunt esențiale. Asemenea relațiilor personale, parteneriatele internaționale necesită effort și înțelegere reciprocă. Capacitatea UE de a gestiona aceste provocări va determina rolul său pe scena globală.

A.N.: În ce măsură ONU, OSCE sau alte structuri internaționale își mai păstrează relevanța într-un context marcat de conflicte nereglementate și agresiuni teritoriale?

A.S.: Deși concepute pentru a preveni escaladarea tensiunilor, aceste instituții sunt tot mai mult puse la încercare de schimbările din sistemul internațional. Organizațiile internaționale inca oferă un cadru de dialog între state, dar lipsa unui mecanism de constrângere le limitează eficiența. Politizarea le slăbește legitimitatea și capacitatea de a gestiona conflicte. Spre exemplu, criticile la adresa statelor rebele au adesea un impact minim în societăți în care normele sunt erodate. Apartenența la aceste organizații conferă statelor prestigiu și acces la informații privind guvernanța conflictelor și canale de comunicare diplomatică. Noi reforme de modernizare sunt necesare pentru ca aceste instituții să reflecte dinamica actuală a conflictelor globale si sa recastige increderea statelor si a populatiei.

A.N: Mai poate fi pacea considerată un dat în Europa? Trebuie continentul să fie gata de un conflict cu Rusia?

A.S.: Europa se confruntă în prezent cu o instabilitate geopolitică accentuată, marcată de conflicte active și zone de tensiune care pot afecta atât moralul, cât și securitatea regiunii. Pacea nu mai poate fi considerată un dat – ea depinde de o multitudine de factori, inclusiv de interesele și acțiunile marilor puteri. In mod firesc, Europa trebuie să fie pregătită în orice moment pentru un posibil conflict, chiar dacă nu se știe sigur dacă acesta va implica Rusia sau alt actor. Din păcate, incertitudinea – ceea ce Clausewitz numea “ceața războiului” – devine tot mai profundă, iar prevenirea unui astfel de conflict devine esențială.

Implicarea recenta a Statelor Unite în medierea conflictului dintre Rusia și Ucraina este de apreciat nu doar prin prisma leadershipului, ci și a strategiei și sensibilității cu care America caută să-si sprijine aliații, și să încurajeze securitatea si stabilitatea regională.

A.N.: Care sunt cele mai probabile scenarii de criză care ar putea afecta România în următorii ani: conflict extins, migrație, criză energetică, haos informațional?

A.S.: Toate scenariile menționate sunt posibile și se pot manifesta în forme diferite. De exemplu, instabilitatea politică internă si lipsa unei viziuni strategice, pot pune România pe un drum dificil de corectat.

Un conflict prelungit din regiune s-ar putea extinde în România. Migrația poate pune presiune pe sistemele sociale și accentua diviziunile din societate. Criza energetică afectează deja economia, nivelul de trai și dezvoltarea umană. Haosul informațional poate genera confuzie și poate determina retragerea investițiilor străine de pe Bursa de Valori București, poziționând România ca un stat cu un grad ridicat de risc. Acesti factori pot întârzia reacțiile și pot reduce atenția acordată de marile puteri statelor aflate în dificultate.

Corupția este cancerul statului. O corupție îndelungată poate slăbi sever eficiența, legitimitatea și securitatea statului, conducând la un eșec sistemic, precum prăbușirea instituțiilor statului.

Este momentul ca România să-și consolideze statul și să continue modernizarea. Relația dintre stat și societate trebuie recâștigată prin încredere – o încredere construită prin transparență, responsabilitate și implicare reală. Românii trebuie sa fie uniți în jurul unui scop comun: dezvoltarea unei Românii transparente, echitabile și stabile din punct de vedere economic și politic. România poate merge înainte, dar este nevoie de loialitate, asumare și efort colectiv pentru a deveni mai flexibilă, autonomă și rezistentă.

A.N.: Ce reforme sunt urgente în sistemul românesc de apărare pentru a face față provocărilor moderne – inclusiv cele de tip hibrid sau informațional?

A.S.: În primul rând, România trebuie să-și cunoască clar mediul de securitate, identificând amenințările și resursele disponibile pentru a le contracara. Securizarea granițelor, controlul transferului bunurilor și monitorizarea persoanelor de pe teritoriul țării reprezintă pași esențiali. De asemenea, este important să se stabilească nevoile de securitate și să se asigure că acestea sunt gestionate eficient de sistemul de apărare și ordine publică, de companii private, precum și de sistemele de sănătate și educație.

Având în vedere creșterea frecvenței dezastrelor naturale, România trebuie să asigure o pregătire adecvată prin investiții în infrastructură medicală și echipe specializate de intervenție rapidă. Într-o competiție globală, păstrarea capitalului uman în țară este la fel de importantă ca securitatea frontierelor.

Este necesar să se definească clar securitatea și amenințările pentru a elabora strategii și politici țintite. Aceasta va ajuta la identificarea situațiilor în care soluția militară este justificată. Sistemul de apărare trebuie să evalueze amenințările interne și externe și să investească în capabilitati corespunzătoare.

Reintroducerea serviciului militar obligatoriu nu ar trebui privită doar ca un mijloc de recrutare, ci ca o datorie morală de a apăra țara și valorile naționale. Ca pe o formă de instruire a personalului, de consolidare a apărării colective și de menținere a legăturii dintre armată și societate.

Cea mai urgentă este reforma sistemului educațional, prin investiția și formarea unor valori care să inspire și să ajute cetățeanul să își îndeplinească atribuțiile și obligațiile față de țară. Exemple de astfel de competențe includ gândirea critică, identificarea formelor de dezinformare și propagandă, capacitatea de lucru în echipă și responsabilitatea civică.

A.N.: Propaganda antioccidentală și teoriile conspiraționiste câștigă teren în România. Cum ar trebui răspuns acestor riscuri non-militare?

A.S. : Propaganda anti-occidentală și teoriile conspirației sunt instrumente folosite pentru a testa capacitatea unui stat și a unei societati de a reacționa, procesa informații și acționa eficient. In viziunea mea, riscurile non-militare trebuie abordate prin parteneriate, comunicare, transparență și responsabilitate. Calitatea dialogului dintre stat și populatie pe astfel de subiecte este esențială și nu trebuie subestimată.

Statul trebuie să explice clar natura amenințării și să construiască un parteneriat cu societatea si media pentru a combate împreună dezinformarea și a proteja interesele comune.

Creșterea extremismului în țările ex-sovietice trebuie să fie considerată o amenințare existențială, deoarece acest fenomen compromite sistemul electoral și se îndreaptă spre obținerea puterii absolute la următoarele alegeri. Atât statul, cât și societatea civilă trebuie să înțeleagă cine răspunde pentru ce, de ce, cum acționează, care sunt efectele și ce rezultate se urmăresc.

Jurnalismul independent trebuie încurajat și protejat, iar investiția în educație – în special în educația civică, gândirea critică și raționamentul abstract este vitală și nu trebuie neglijată.

A.N.: Reușește România să-și valorifice poziția geostrategică într-un mod coerent, în beneficiul propriei securități și influențe regionale?

A.S.: Da, există potențial prin investițiile în infrastructura de transport – căi rutiere și feroviare – care, în contextul unui conflict, pot servi drept rute principale de aprovizionare pe flancul estic al alianței. România beneficiază de un avantaj energetic prin Neptun Deep. Accesul la Marea Neagră trebuie valorificat mai eficient din perspectiva geostrategică. Stabilitatea regională poate fi consolidată prin reconstrucția Ucrainei, stat riveran important pentru coridorul Dunăre–Marea Neagră. De asemenea, investițiile în industria apărării, prin companii producătoare de armament și echipamente militare, sunt esențiale pentru securitatea națională și regională.

Dacă viitorul se va decide în Pacific, România trebuie să se pregătească și să își adapteze strategia în consecință. Pentru a sprijini partenerii in toate spectrele militare, este necesară investiția într-o flotă credibilă, o forță aeriană moderna si bine echipata și o forță terestră bine pregătită.

Pe lângă aceasta, România trebuie să investească în securitatea cibernetică, sisteme avansate de informații și supraveghere, precum și în apărarea antiaeriană și antirachetă. Aici ma refer la sateliti si drone, pentru a asigura o monitorizare eficientă și avertizare timpurie. Forțele speciale bine pregătite și logistică eficientă sunt esențiale pentru mobilitate și răspuns rapid.

De asemenea, este importantă susținerea cercetării și dezvoltării în domeniul apărării, precum și consolidarea capacităților de război electronic și reziliența societății civile față de amenințările hibride.

În opinia mea, oportunități există; România trebuie, mai întâi, să-și înțeleagă pe deplin potențialul – unde se află în prezent și ce își propune să realizeze. Este esențial să-și definească clar interesele naționale în raport cu poziția sa geostrategică și să adopte politici care să le protejeze securitatea și influența regională.

Trăim într-o lume imprevizibilă, în care amenințările se schimbă, iar noi poli de puteri și interese se contureaza. România nu trebuie să considere drept garantate avantajele strategice de altădată. Statele cu capacitate de anticipare strategică și mentalitate antreprenorială folosesc diverse metode pentru a investi în prezent și în viitor, construindu-și puterea soft. România are un potențial important în acest sens.

Un exemplu este posibilitatea de a deveni un actor politic relevant în regiunile polare – Arctică și Antarctică. România ar trebui să acorde mai multă atenție și să investească în proiecte precum programul de cercetare Law-Racoviță-Negoiță, în timp ce își conturează clar tipul de putere pe care aspiră să îl reprezinte.

Declinarea Responsabilitatii: Opiniile exprimate în cadrul acestui interviu sunt exclusiv ale intervievatului și nu reflectă în nici un fel poziția oficială a Bellevue University, a guvernului Statelor Unite sau a oricărei alte organizații.