Generalul SRI (r) Dumitru Dumbravă: Nu am filat magistrați. De ani de zile, profitând de o frază rostită de mine despre activitatea SRI, scoasă din context, sunt supus unei campanii continue de demonizare

Generalul SRI în rezervă, Dumitru Dumbravă, acuză într-un comunicat că ”s-a depășit o linie roșie în tot acest război propagandistic declanșat împotriva sa și a altor colegi”, subliniind că în ceea ce-l privește n-a filat niciodată magistrați, așa cum s-a scris în presă, și că din pricina unei fraze despre activitatea SRI – pe care a rostit-o în urmă cu mai mulți ani – este în prezent supus unei ”campanii continue de demonizare”.

Reamintim, generalul (r) Dumitru Dumbravă este parte dintr-o anchetă a procurorilor DNA, împreună cu fostul general SRI Florian Coldea și avocatul Doru Trăilă. Aceștia sunt acuzați de constituirea unui grup infracțional organizat. Scopul constituirii acestui grup ar fi fost, potrivit rechizitoriului DNA consultat de G4Media, “săvârșirea unor infracțiuni de corupție, exercitarea fără drept a unei profesii sau activități și spălarea banilor”. Coldea și Dumbravă au respins în trecut acuzațiile DNA și au acuzat-o pe Mihaela Iorga Moraru, procurorul de caz, de lipsă de imparțialitate și de administrare de probe în afara cadrului legal.

Mai jos, comunicatul transmis de Dumitru Dumbravă:

„De ani de zile, profitând de o frază rostită de mine despre activitatea SRI, scoasă din context, sunt supus unei campanii continue de demonizare. Datorită statutului meu profesional și formării în spiritul decenței și disciplinei militare, am tăcut toți acești ani. Am ales să mă apăr în forurile interne ale instituției în care am depus jurământul de credință și, când a fost cazul, în fața Comisiei parlamentare de control al activității SRI.

Nici Comisia parlamentară, nici vreun for intern al serviciului și nici vreo instanță nu au identificat vreo abatere imputabilă mie de la lege sau de la regulamentele interne. Niciodată.

Acest fapt a contribuit la raportarea mea discretă la valul de acuzații nefondate care mi‑au fost aduse, în calitate de așa‑zis „stăpân al câmpului tactic” din justiție. Nu mai este un secret că fac obiectul unui dosar penal instrumentat de DNA.

Las la o parte faptul că, pe tot parcursul fazei secrete a urmăririi penale, autori necunoscuți din cadrul DNA au extras și diseminat către persoane din afara instituției documente și informații confidențiale.

Jurnaliștii, presa, publicul larg au avut privilegiul de a urmări, practic în direct, desfășurarea anchetei, având acces – în afara cadrului legal și de multe ori anticipativ – la modul de instrumentare a dosarului.

A fost, practic, o anchetă penală proiectată public prin filtrul aparatului propagandistic despre care vorbeam.

La începutul lunii iulie s‑a depășit însă o linie roșie în acest război propagandistic îndreptat împotriva mea și a altor colegi, astfel că mă văd nevoit să intervin.

Pe 4 iulie am constatat că s‑a pierdut orice urmă de decență. Activitatea infracțională a autorilor necunoscuți din cadrul DNA a culminat cu diseminarea publică a rechizitoriului integral. Evident, CNP‑ul meu, adresa, datele din cartea de identitate și alte date cu caracter personal nu au fost nici măcar anonimizate, ci au rămas exact așa cum au fost consemnate în anchetă – probabil în semn de „respect” pentru drepturile omului.

Scurs „pe surse”, rechizitoriul a circulat din redacție în redacție, cu metadatele „în coadă de maimuță” și numeroase „șopârle” înghesuite discret între virgule.

Pe ritmuri de cazacioc, acestea au fost disecate ritualic prin studiouri de televiziune de diverși „specialiști în vivisecții”, lăsate apoi așa, „cu organele la vedere”, spre deliciul poporului suveran, avid de sânge și execuții publice.

De departe, cea mai odioasă minciună rostogolită obsesiv a fost aceea că aș fi filat magistrați.

Pe scurt: o minciună ticăloasă.

Scopul evident al acestei teze este antagonizarea mea față de o categorie socio‑profesională din care și eu am făcut parte, pe care o cunosc și o apreciez, alături de care m‑am împlinit profesional și care mi‑a câștigat respectul în toți acești ani de colaborare.

La dosarul cauzei am depus, integral, toate cele 43 de proiecte investigative coordonate și gestionate de mine în perioada de referință.

Pentru a asigura trasabilitatea și evitarea unor interpretări într‑un domeniu plin de sensibilități, toate documentele aferente evidențiau foarte clar obiectivul investigației, inclusiv calitatea acestuia, pentru a verifica și exclude eventuale incompatibilități derivate din legislația specifică, foarte strictă, care reglementează domeniul.

În niciunul dintre proiectele în cauză, direct sau indirect, nu a fost vizat vreun magistrat. O astfel de preocupare ar fi nu doar ilegală, ci și în coliziune directă cu standardul moral sub impperativul caruia care mi‑am desfășurat întreaga carieră, atât în cadrul SRI, cât și după trecerea în rezervă.

În acest context îi rog pe autorii necunoscuți din cadrul DNA să mai facă un ultim efort și să scurgă „pe surse”, în buna tradiție instituită, numele magistraților care ar fi făcut obiectul interesului meu profesional.

De altfel, la unul dintre termenele de prelungire a măsurii controlului judiciar, față de invocarea de către reprezentantul DNA a aceleiași teze mincinoase, am cerut același lucru: să se dea un singur exemplu de magistrat. Nici atunci, procurorul nu a putut trece dincolo de această acuzație formulată în termeni vagi.

De ce?
E simplu: justiție de propagandă, după dictonul „nu lăsa adevărul să strice o minciună bună, care face audiență și ne slujește cauza”.

DNA a avut, de la înființare, o evoluție constantă de consolidare a reputației de unitate de succes în cadrul Ministerului Public. Performanțele sale au fost recunoscute, succesul fiind confirmat de numeroasele condamnări obținute, de‑a lungul anilor, în dosare instrumentate procedural corect și pe probe solide.

Din păcate, există și cazuri în care se încearcă compensarea unui probatoriu modest cu acțiuni mediatice agresive, susținute cu date din interior, de persoane pentru care ideea de dreptate, adevăr, drepturile omului sunt simple abstractizări.

În final, o precizare: în eventualitatea în care documentul scurs „pe surse” nu este rechizitoriul din dosarul în cauză, ci doar – vorba unui celebru publicist – o mostră de proză literară sub antetul DNA, considerați intervenția mea un pamflet, o butaforie, vorba unui celebru influencer /tiktoker, Cătălin – „viclean copil de casă” al DNA. Voi reveni.”