G4Media.ro

Foreign Policy: Războiul ideologic unilateral cu China

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

5 comentarii

  1. Muricanii se încăpățânează să mai creadă că sunt cei mai ce. Nu mai, gata, trebuie să lase locul altora mai buni și mai puțin corupți.

  2. Cred că puterile mondiale care se angajează în competiția globală pe baze ideologice au în mod repetat soarta perdantului. Aceste puteri trebuie să se confrunte în primul rând cu modul în care China abordează rolul său în lume. Într-adevăr, obiectivul acesteia nu este exportul de ideologie ci prezența economică, care se bazează pe un avantaj singular : populația**. Prețul forței de muncă și condițiile în care sunt în stare să lucreze chinezii sunt avantaje imposibil de depășit. Un efect foarte important al globalismului este deplasarea capitalului transnațional acolo unde forța de muncă și cheltuielile aferente sunt minime. Dacă la toate acestea mai există și infrastructură și logistică corespunzătoare – așa cum este în cazul Chinei – ai în față un competitor economic formidabil. Lumea s-a schimbat radical după perioada războiului rece. Pe atunci luptele ideologice aveau teren, miză și căutare. Imediat după destrămarea blocului comunist, experții în științe politice erau convinși că progresul social în lume are o singură direcție, în sensul democrației evoluate și economiei de piață. S-a dovedit că nu este așa, procesul este de durată și cu multe meandre ideologice ( exemplele abundă ). Un proiect politic care să impună o Americă ca model ideal al democrației are de luptat în primul rând cu rata de creștere incomparabil mai mare a populațiilor tinere din lume ( îndeobșete rămase în urmă sub aspectul progresului social ), cu timpul necesar pentru implementarea unui regim democratic funcțional și cu procesele de degradare interne care au loc ( vezi recenta clasificare Freedom House ). Dar și prezența și expansiunea economică chineză în toate domeniile poate aduce altceva : o dependență economică poate și mai periculoasă. Ideile naționaliste și etniciste din unele țări par a avea la origine frustrările produse de aceste tendințe globale.

    **Țările din Asia posedă aproape 60 % din populația lumii, dintre care China ( 1, 4 miliarde ) și India ( 1,2 miliarde ) sunt primele. Africa este al doilea continent ca pondere în populația lumii, cu peste 17 %

  3. Exact ideologiile si filozofiile sociale fac diferenta intre o putere si o super putere pe termen lung.
    Oamenii din vremea imperiului roman isi doreau sa devina cetateni ai imperiului pentru un statul si un stil de viata diferit.
    Oamenii in zilele noastre incearca sa traiasca in viata de zi cu zi dupa reperele anglo saxone: isi fac casele, mobileaza, muzica, hainele, mancare, mall-urile etc. Nimeni nu vrea sa se imbrace ca un chinez sau ca un palestinian.
    Nu se gandeste nimeni cum ar fi sa primeasca cetatenie chineza ci americana. Nu am auzit pe nimeni ca visul lui e sa emigreze in China si sa isi faca o familie.
    Cat timp nu exista o un stil de viata, o filozofie morala si niste valori va fi fix un imperiu de carton cum a fost imperiul lui Gingis Han: nu e suficient doar sa dai cu pumnul, pe termen lung oamenii trebuie sa ravneasca la valorile si stilul tau de viata.

    • Romanii au inteles ca razboiul (a da cu pumnul) e usor, insa pacea e grea. Au inventat Pax Romana care exact pe ce spuneti se baza – dorinta celor cuceriti sa participe la cultura si dezvoltarea oferita de imperiu. Romanii au dat imediat tarilor cucerite cetatenia romana.

      Pax Romana si-a facut efectele pana in ziua de azi. Spaniolii cuceritori au neglijat acest aspect (al cetateniei), au o cultura puternica, frumoasa care s-a extins in America hispanica, insa tot a cedat nationalismului lumii noi dupa cateva generatii. La fel si englezii si francezii in America de nord. Englezii au aplicat cu succes politica de Commonwelth, francezii in fostele colonii mult mai putin (cam inganfati si dau si ei cu pumnul cand nu trebuie, dar macar au o cultura care invita la o apartenenta).

      Ce sa vrei de la chinezi? mancare chinezeasca? Nici limba nu e accesibila, cultura ramane la nivel de ceva exotic, insa nu sa te identifici prea mult cu ea. Nu prea vrei sa devii cetatean chinez, mergi acolo sa faci afaceri, insa nu te indeamna inima sa si vrei sa ramai „chinez”. democratia de tip chinez nu face cu ochiul nimanui (asa niste troli pe net mai dau din gura, insa nici ei nu fac pasul asta, e din vorbe).

      La fel si rusii, nu prea am auzit pe cineva din afara URSS-ului sa vrea sa devina rus. Depardieu poate, insa nu din inima ci din interese de taxe, dar si el si-a pastrat cetatenia franceza, ca de, nu se stie niciodata, prefera Coasta de Azur in locul Siberiei.

      Deci pe termen mediu si lung, aceste tari (China, Rusia) nu au snase de castig, pot da cu pumnul, insa limitat. Rusia stia ca pe polonezi nu ii poti tine in frau, au tot incercat ba cu forta ba cu fratia slava, pe la noi cu fratia ortodoxa, etc. Dar nu merge.

  4. „Dacă URSS, la fel ca SUA, credea într-un țel moral al istoriei – urmând a fi atins, în cazul ei, prin intermediul principiilor marxiste -, China are puține tendințe utopice de acest fel, dincolo de granițele ei legale.”–> Daca nu vrem ca modelul chinez sa stapaneasca lumea occidentala, va trebui sa oprim ascensiunea Chinei ana nu este prea tarziu. „Insula-Lume” se va intinde peste intreaga Eurasie si apoi va cuprinde si Europa, iar regulile vor fi facute de chinezi care isi vor exporta odata cu ele si ideologiile. Nu este adevarat, chinezii doresc sa-si implementeze ideologiile in Occident, chiar daca momentan unii nu vad in China decat afaceri si bani. Picatura chinezeasca sapa in timp in roca dura, astfel incat la un moment dat in viitor, valorile noastre occidentale vor disparea si vor fi inlocuite de altele. Wang Huning, acest ideolog personal al guvernului chinez de decenii intregi creeaza si perfectioneaza un sistem de control si constrangeri pe care l-ar dori „exportat” si in afara Chinei. Asadar, cred ca pericolul chinez este mai mare decat ne-am putea imagina si nu consta doar in acapararea pietelor economice, financiare si tehnologice. Dorinta de hegemonie globala este tipica regimurilor marxiste si comuniste.