G4Media.ro

Europa mea: Dezamăgirea de după revoluțiile din 1989

Europa mea: Dezamăgirea de după revoluțiile din 1989

„Revoluțiile de catifea” din estul Europei au dat naștere multor vise, dar a urmat un anevoios proces de transformare. Dezamăgirile cetățenilor se regăsesc și în atitudinea față de UE, crede Ivailo Dicev, într-o analiză publicată pe portalul Deutsche Welle.

După 30 de ani, mulți oameni sunt mai degrabă dezamăgiți de așa numitele „revoluții de catifea” din Europa de Est. După un început dificil, puterea de cumpărare în aceste țări s-a dublat, în Polonia înregistrându-se chiar o triplare. Pentru simpatizanții stângii însă procesul de transformare a mers prea departe și a distrus, pe lângă dictatură, și echitatea, morala și statul însuși. Pentru  cei cu vederi de dreapta, procesul de transformare a fost doar de fațadă, dirijat fiind de foștii comuniști, în scopul schmbării capitalului politic în bunuri economice. Nemulțumirea generală a permis noilor populiști în multe societăți post-socialiste să preia controlul, respingând valorile europene, punând la încercare democrația liberală, sprijinind practici de tip mafiot, cochetând cu fundamentalismul religios. Ceea ce i-a dezamăgit pe de altă parte pe occidentali, fiindcă mulți dintre ei regretă astăzi extinderea Uniunii Europene spre est.

Există diverse motive pentru ilogica apreciere negativă a unui proces, care, istoric vorbind, a fost un succes. Pentru unii primează inechitatea crescândă care însoțește creșterea economică sau, mai degrabă, vizualizarea diferențelor, care în trecut însoțeau privilegiile ascunse. Alții se simt mai nesiguri după dura intrare pe piața concurenței internaționale. Sau sunt frustrați pentru că globalizarea afectează statutul național al țărilor lor. Mulți observatori constatau că mobilizarea împotriva imigrației este justificabilă prin teama față de emigrație. După dispariția granițelor ermetice din comunism, partea activă a populației din estul Europei a plecat în lume. Din ţări precum Bulgaria sau Letonia au plecat până la 20 la sută din oamenii în putere.

Dictatură politică, anarhie socio-economică

Dezamăgirea generală ar putea izvorî însă și din neînțelegerea dominației comuniste. Aceasta era gândită ca sistem al controlului absolut, implicând și termenul de „totalitarism”. De fapt, metodele dictatoriale reprezentau și o compensație pentru haosul total sub o fațadă ideologică. Dictatura politică contrabalansa anarhia socio-economică. Celor care au uitat cât de ineficient era sistemul le recomand să urmărească pe HBO serialul „Chernobâl”, unde pot constata cum, în plină catastrofă nucleară, nimeni nu era în stare să preia controlul și să reacționeze. De vină nu sunt caracteristicile psihologice ale unor persoane, ci o greșeală structurală din sistem. După ce se eliminaseră proprietățile private și dreptul de a alege după criterii legitime, societatea devenise practic neguvernabilă. Imaginați-vă că economiile moderne i-ar încarcera pe așa numiții „sabotori” pentru că nu și-au îndeplinit norma, că sistemul depindea de ajutorul elevilor şi studenților pentru strângerea recoltei și că a preferat să sacrifice multe vieți umane pentru a limita efectele catastrofei de la o centrală atomică.

Sună paradoxal, dar într-o oarecare măsură, societățile comuniste erau mai libere decât cele occidentale. Muncitorul era liber să ia ceva acasă din fabrică, șeful era liber să își promoveze rudele. Angajații erau liberi să se răzbune pe colegi, turnându-i în secret. Cum a putut supraviețui un asemenea sistem? Oamenii s-au adaptat. Una din devizele preferate ale vremurilor era : „Eu mă fac că muncesc, ei se fac că mă plătesc.”

„Comuniștii din Bruxelles!”

Să analizăm acum „Revoluțiile de catifea” din perspectiva caracteristicilor sistemului comunist: haotic, voluntar, neguvernabil. Ele au fost motivate de pasiunea pentru libertate dar s-au dovedit a fi o cale spre un mai mare control asupra societăților în cauză. Un paradox, pe care Hegel l-ar fi numit „lista rațiunii”. Imaginați-vă că greviștilor din Gdansk li s-ar fi spus că fabrica va fi privatizată, după căderea comunismului și că 90 la sută dintre ei vor fi concediați. Totuşi, este de preferat să trăiești într-o societate organizată și chiar și acei muncitori trăiesc mai bine astăzi decât atunci. Dar elanul revoluționar ar fi fost umbrit de dezamăgire, dacă s-ar fi bănuit care vor fi urmările revoluțiilor.

În mod normal, regimurile autoritare (dacă ne plac sau nu), impun ordinea în societate, precum în Singapore, de exemplu sau în cazul juntei militare din Chile. Bulgarii își amintesc poate de textul dizidentului și primului președinte democrat Jeliu Jelev, în care acesta justifica rolul „dictaturii militare”, care asigură un proces pașnic, ordonat de transformare, oglindit în Europa de Est de UE. Nu știu cât de în serios luăm această idee, dar ne oferă cel puțin senzația ambivalenței noastre față de Uniunea Europeană, care ne-a promis libertate și ne-a impus reguli. „Comuniștii din Bruxelles”, strigă tot mai mulţi în Europa de Est. Da, mulți și-au imaginat eliberarea ca fiind rapidă și ireversibilă, animați de vise și pasiuni. Dar normalizarea societății după haosul comunist nu poate fi decât lentă, anostă și anevoioasă.

Ivailo Dicev este antropolog şi, în prezent, profesor asociat la Universitatea din Regensburg.

Sursa foto: Radio Europa Libera

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

6 comentarii

  1. N-am ieşit din comunism doar pentru că în loc de PCRişti avem preoţi la începutul anului şcolar.

    Uite câţi comunişti avem încă în stat, tot MAI-ul, CCR-ul, judecătorii, parlamentarii non-USR, profesorii de la stat, personalul medical de la stat etc.

  2. Cea mai mare deziluzie pentru mine e sa vad ca cei care conduceau tara in comunism erau parca mai patrioti. Astia de acum ar vinde-o si pe masa pentru bani. Plus ca aveau o politica ‘ de cadre’ mai in regula. Era pilaraie, sigur, dar pana la un punct. Acum vezi niste pitipoance sau analfabeti in toate pozitiile din stat.
    Totusi e mai bine ca inainte, de ce sa nu recunoastem asta.

    • Comunistii (aia declarati, de pe vremuri) nu erau mai patrioti, pur si simplu nu-si puteau vinde mamele pentru ca stateau cu ochii unii pe altii. Ca si in cazul grupurilor infractionale organizate (incluzind PSD) cel mai mare dusman al membrului PCR era colegul sau, care voia sa-i ia locul.

  3. Nu fiți dezamăgiți, pe harta suntem (încă) tot in locul ăla. Nimic nu s a schimbat în ăștia 30 de ani. Tot la coada Europei, cu capul plecat. Tot in zona de influență a Rusiei stam.
    Că avem noi orientare euroatlantică e fix pix. Adică nu prea tine de foame. Decât pentru unii politicieni care mai încasează un comision, o atenție.
    Omul de rand trebuie sa meargă la vot și să se întrebe. Dar eu cu cine votez.
    E drept toți se trag din Adam și Eva așa că votam tot cu ei.

    • Cum dracu sa nu fi dezamagit cand stii ca, dupa debarcarea lui Ceausescu, ai avut prima sansa (singura tara comunista fara datorie externa, imensa simpatie internationala pentru filmul „Revolutiei”, etc.) si dupa 30 de ani esti cel mai prost stat european?! A trebuit sa puna unii la cale mineriadele din 1990 pentru a schimba sansele in riscuri si a pune mana pe putere si pe tara! Sper ca astea de acum sa fie ultimele luni in care au putut sa tina tara capturata si in sfarsit sa se evapore pentru totdeauna duhoarea fesenista-securista! Apropo de securisti: politicienii astia ai nostri curajosi si bataiosi n-au nicio problema cu dreptul legal al SRI de a infiinta si detine firme?! Nu se gandesc sa schimbe odata legea SRI?! Nu vorbeste nimeni despre asta?! Despre ce fel de concurenta vorbim in Romania?!

  4. Cea mai mare dezamagire pentru romani, a fost si este ca nu s-a facut o lustratie a fostilor securisti si comunisti.Aici se invarte absolut toti!.
    Romania, altfel ca alte state precum Polonia sau Cehia, nu a avut intelectuali si o societate civila (si inca tot nu exista cu adevarat), asa incat
    societatea romaneasca sa faca progrese.
    Romania a intrat in UE pe kriterii strategice, ignorand de fapt din partea elitelor occidentale, starkes de fapt al societatii romanesti.Asa a putut nomenclatura postcomunista si securista sa domine si sa controleze Romania 30 de ani.Da, Europa a ajuns o dezamagire, dar pentru noi Romanii este, cu toate defectele ei, singura alternative posibila in configuratia internationala.Generatiile viitoare trebuie sa reformeze Europa, altfel risca sa devina un model esuat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.