De la comoara de la Louvre, la toaleta de aur a lui Cattelan: cele mai senzaționale 10 furturi de artă din istorie / Implicarea românilor / Un singur om a furat peste 200 de obiecte din zeci de muzee din Europa, în doar 7 ani

Paris, 19 octombrie 2025. Ca într-un film, trei bărbați cu cagule sosesc cu un sucter la Muzeul Luvru de pe malul Senei, unde se află un șantier de construcții. Profită de un lift de marfă pentru a ajunge direct la Galeria Apollo de unde, în doar șapte minute, fură nouă piese din colecția de bijuterii a Napoleon Bonaparte și Josephine de Beauharnais.

Fug apoi pe un scuter, lăsând vizitatorii și poliția într-o confuzie totală. Valoarea jafului nu a fost încă calculată. Doar colierul împărătesei Eugénie, împreună cu un alt colier neidentificat, a fost găsit la scurt timp după aceea în afara muzeului, deteriorate, relatează presa italiană.

Fapta comisă în weekend, la Paris, este cel mai recent capitol dintr-o serie de furturi îndrăznețe de-a lungul istoriei occidentale recente. Sculptura ‘America’ de Cattelan care a dispărut în 2019 și nu a mai fost găsită, bărbatul care a pătruns fără urmă în Muzeul de Artă Modernă parizian, misterul încă neelucidat al Muzeului Gardner din Boston, toate episoade reale care depășesc fantezia cinematografică și literară.

„Dresden White Diamond”, bijuteria de un miliard de euro

În zorii zilei de 25 noiembrie 2019, un grup de hoți a aruncat în aer rețeaua de electricitate din zona castelului Dresden pentru a pătrunde, trecând incredibil prin gratiile de fier care protejau o fereastră, în Grünes Gewölbe, „camera minunilor” barocă, care adăpostea cea mai mare colecție de bijuterii din Europa.

Aceștia au furat broșe, onoruri, diamante și pietre prețioase din secolul al XVII-lea, inclusiv celebrul „Dresden White Diamond”, cu o valoare actuală estimată la aproximativ un miliard de euro. Ancheta, care a urmărit cumpărarea și vânzarea pietrelor prețioase pe dark web, a dus la arestarea a patru persoane legate de o familie puternică din Berlin, clanul Remmo. Din 2022, majoritatea pieselor au fost recuperate în urma unei înțelegeri în instanță, însă unele sunt încă dispărute.

America lui Maurizio Cattelan a dispărut de la Palatul Blenheim

Cu doar câteva luni mai devreme, pe 14 septembrie 2019, vizitatorii Blenheim Palace, monumentalul conac englezesc din Oxfordshire, descoperiseră că „America”, toaleta din aur masiv de 18 carate de Maurizio Cattelan, fusese furată peste noapte.

Lucrarea era expusă ca împrumut din colecția permanentă a Guggenheim: o sculptură satirică, complet funcțională, evaluată la până la cinci milioane de stele. Hoții au intrat pe o fereastră laterală a reședinței din patrimoniul Unesco. Investigațiile au dus la trei condamnări recente, dar opera nu a fost niciodată recuperată: se crede că a fost dezasamblată și topită. Cattelan, cunoscut pentru ironia sa, a comentat la momentul respectiv: „Întotdeauna mi-au plăcut filmele cu jafuri (filme despre jafuri ndr) și, în sfârșit, sunt într-unul”.

Furtul secolului la Kunsthal

La Kunsthal din Rotterdam, pe 16 octombrie 2012, a fost stabilit un record. Doar 90 de secunde pentru a lua șapte capodopere ale picturii: ‘Tete d’Arlequin’ de Picasso, ‘La Liseuse en Blanc et Jaune’ de Matisse, ‘Waterloo Bridge in London’ și ‘Charing Cross Bridge, London’ de Monet, ‘Femme Devant une Fenetre Ouverte, dite La Fiancee’ de Gauguin, ‘Autoportrait’ de Meyer de Haan și ‘Woman with Eyes Closed’ de Lucian Freud.

Hoții, de origine română, au dezactivat sistemele de securitate și au fugit cu o pradă – estimată între 100 și 200 de milioane de euro – de tablouri care sunt căutate și astăzi.

La momentul anchetei poliției olandeze, mama unuia dintre cei arestați a mărturisit că a ars două pânze pentru a ascunde probele, versiune care nu a fost niciodată confirmată pe deplin. Chiar și astăzi, atunci când se vorbește despre securitatea și vulnerabilitatea sistemelor muzeale, „Jaful de la Kunsthal” este folosit ca exemplu. Negativ, evident.

„Spider-Man” la Muzeul de Artă Modernă din Paris

Vjeran Tomic, în noaptea de 19 spre 20 mai 2010, a reușit să pătrundă în Musée d’Art Moderne din Paris, să fure cinci tablouri de Picasso, Matisse, Modigliani, Léger și Braque – în valoare de peste 100 de milioane de euro – și să plece fără urmă.

Poliția l-a arestat un an mai târziu doar datorită unui pont, iar în 2017 a fost condamnat la opt ani de închisoare.

Corespondența sa ulterioară cu un jurnalist de la New Yorker a dat naștere unui articol în care acesta își povestea „pregătirea profesională” de hoț și marea sa pasiune pentru artă, unul dintre motoarele afacerii sale. Agilitatea cu care a reușit furtul i-a adus mai multe porecle, printre care Spiderman și Lupin.

Nicio urmă a operei sale nu a mai apărut de atunci.

Drama lui Munch s-a încheiat cu bine

Pe 22 august 2004, doi bărbați înarmați au intrat în Muzeul Munch din Oslo, care era plin de vizitatori, au țintit „Țipătul” și „Madonna”, au luat tablourile și au fugit. Imaginile evadării au făcut înconjurul lumii, arătând impotența sistemelor de securitate și determinându-i pe managerii muzeelor scandinave să își revizuiască radical procedurile. A fost nevoie de doi ani de investigații pentru a recupera operele ușor deteriorate. Trei persoane au fost condamnate pentru acest jaf.

Van Gogh din Amsterdam reapare în Napoli

Furtul din 2002 de la Muzeul Van Gogh din Amsterdam a fost o adevărată spargere de modă veche: cei doi hoți au coborât de pe acoperiș pentru a pătrunde în clădire, luând „Plaja din Scheveningen în timpul unei furtuni” și „O congregație părăsește biserica reformată din Nuenen”, estimate la o valoare de 100 de milioane de dolari. Și mai incredibil este faptul că cele două opere au fost găsite de Guardia di Finanza italiană în 2016, într-o cabană din Castellammare di Stabia, în timpul unei operațiuni antimafia. Cum au ajuns ele din Olanda în casa lui Raffaele Imperiale, arestat pentru trafic de droguri, nu a fost încă explicat.

Cariera incredibilă a lui Stéphane Breitwieser

Peste 200 de opere de artă furate din zeci de muzee din întreaga Europă între 1994 și 2001: acesta este CV-ul original al francezului Stéphane Breitwieser, acum în vârstă de 54 de ani, care s-a descris drept un „colecționar neortodox” în cartea „The Art Thief” a jurnalistului american Michael Finkel.

Ghidat de instinct și de o formă de pasiune patologică pentru artă, el a reușit să fure în cât mai multe moduri diferite, în funcție de situația în care se afla, fără să folosească arme sau unelte speciale și fără să aibă o preferință anume: o vioară din secolul al XVII-lea de la Muzeul Muzicii din Basel, desenul lui Antoine Watteau „Doi bărbați în picioare” de la Muzeul din Montpellier, tabloul lui Lucas Cranach „Sibila de Cleves” de la Muzeul din Baden-Baden. Apoi, el a păstrat totul în camera sa.

Multe lucrări au fost astfel recuperate, altele au fost distruse din cauza complicității mamei care, în momentul arestării fiului său, a încercat să curețe dovezile.

Misterul Muzeului Isabella Stewart Gardner

În noaptea de 18 martie 1990, doi falși polițiști au pătruns în Gardner Museum din Boston și au făcut să dispară nu mai puțin de 13 opere, printre care schițe de Degas și Manet, trei tablouri de Rembrandt și „Concertul în trei” de Vermeer, pentru o pradă record de peste 500 de milioane de dolari, conform estimărilor de acum 35 de ani.

Niciuna dintre lucrări nu a fost găsită vreodată, în ciuda eforturilor depuse de FBI.

Până în prezent, ramele goale sunt expuse pentru a reaminti ce s-a întâmplat, în speranța că tablourile se vor întoarce într-o zi acasă și pentru a onora dorința testamentară a Isabellei Stewart Gardner (1840-1924), moștenitoare și fondatoare a muzeului, care a decretat că operele nu trebuie să fie inalienabile.

Furtul lui Caravaggio în Palermo

Cel mai grav furt de artă din istoria Italiei s-a petrecut în noaptea de 17 octombrie 1969: persoane necunoscute au furat pânza de mari dimensiuni a lui Caravaggio păstrată în oratoriul San Lorenzo din Palermo, „Nașterea cu Sfinții Lawrence și Francisc de Assisi”.

Lucrarea, evaluată astăzi la peste 20 de milioane de euro, nu a fost găsită niciodată. Cazul, încă deschis, a căpătat de-a lungul anilor trăsături din ce în ce mai incredibile, atât de mult încât l-a inspirat chiar pe Sciascia pentru romanul său „Una storia semplice”.

Potrivit unor piste, în furt ar fi fost implicată și Cosa Nostra. Cel mai recent a vorbit despre aceasta Gaetano Grado, în 2017, potrivit căruia pânza a fost ascunsă în străinătate după un trafic al patronului Gaetano Badalamenti datând din anii ’70, ipoteză aprofundată în cărțile ‘La tela dei bosses’ de Riccardo Lo Verso și ‘Caravaggio. Nașterea la Palermo. Nascita e scomparsa di un capolavoro’ de Michele Cuppone.

Jaful de la Brukenthal

În 28 mai se împlinesc 57 de ani de la cel mai mare jaf pe care l-a suferit vreodată vreun muzeu din România.  Au dispărut atunci  8 tablouri de la Muzeul Brukenthal, valoarea lor aproximată atunci depășea câteva zeci de milioane de euro.

Lipseau din muzeu opt opere din cele 36 de lucrări expuse: Anton van Dyck – „Moartea Cleopatrei”, Frans van Mieris cel Bătrân – „Bărbat cu pipă la fereastră”, Jorg Breu – „Portret de bărbat”, anonim german – „Bărbat cu haină de blană”, Christoph Amberger – „Portret de bărbat”, Tiziano Vecellio da Cadore – „Ecce homo”, Rosalba Carriera – „Portretul unei tinere femei” (o miniatură pictată pe fildeș), și, cel mai valoros tablou, evaluat la 25 de milioane de dolari, „Bărbat cu craniu în mână”.

Tablourile dispărute de la Muzeul Brukenthal

Cel care a alertat autoritățile, Theodor Ionescu, a devenit și principalul suspect al milițienilor, urmând apoi să fie condamnate pentru alte fapte, scrie Turnul Sfatului.

Omul fusese o perioadă muzeograf principal al Colecției Zambaccian din București, apoi s-a mutat la Constanța, unde s-a angajat ca profesor de sport la o școală de cartier. Câțiva ani mai târziu s-a stabilit la Sibiu, împreună cu soția, unde a început să predea ore de educație fizică la două școli. După un an i s-a oferit ocazia să ocupe postul vacant de muzeograf al Galeriei de artă de la Brukenthal.

Ionescu a descoperit, la începutul anilor ’60, tablouri ale lui Tizian, Anton van Dyck, Amberger, Giorgione, Jordaens, Andrea Celesti, lucrări despre care nu se știa că se află în Muzeul Brukenthal. Este „găsit” chiar celebrul tablou al lui Jan van Eyck „Omul cu tichia albastră” – un autoportret al autorului.

După doi ani, în 1971, profesorul și muzeograful Theodor Ionescu este arestat. Pentru că nu existau probe care să arate clar că Ionescu este autorul furtului, autoritățile comuniste i-au înscenat un proces de luare de mită, în baza declarațiilor date de colaboratori ai muzeografului și colecționari. Aceștia din urmă au spus că au vândut muzeului tablouri și i-au dat lui Ionescu mită ca să încheie tranzacția.

Theodor Ionescu a fost condamnat la 6 ani de închisoare.

Tezaurul dacic de la Muzeul Drents din Olanda

Mult mai actual este însă celebrul furt al brățărilor dacice și a Coifului de la Coţofeneşti de la Muzeul Drents din Țările de Jos.

România a fost deja despăgubită de către societatea de asigurare, iar hoții nu au fost deocamdată depistați.

Recent în ancheta polițiștilor olandez a intrat un român. Cu cinci zile înainte de furtul mediatizat al Coifului de la Coţofeneşti şi al brăţărilor de aur dacice din Muzeul Drents, un român s-a furişat în muzeu. Acest lucru reiese din dosarul penal consultat de RTL Nieuws. Acest bărbat, Andrei B., ar avea legături cu o bandă care fură obiecte de artă la comandă.

Nu este clar dacă Andrei B., în vârstă de 38 de ani, a avut vreo legătură cu furtul Coifului şi al brăţărilor româneşti unice. Parchetul l-a desemnat în ianuarie ca suspect în furtul de artă, potrivit dosarului penal: „Echipa de anchetă a suspectat că bărbatul ar fi efectuat o investigaţie preliminară înainte de spargerea propriu-zisă”.

Surse spun că ancheta asupra lui B. nu a avut succes. B. nu se află în arest şi nu este unul dintre cei trei suspecţi în furtul de opere de artă, care urmează să compară joi în faţa instanţei din Assen pentru o audiere preliminară.

Informaţiile poliţiei internaţionale au revelat că românul „vizita regulat” proprietarul a două restaurante italiene din sudul Germaniei. Potrivit autorităţilor române, acest proprietar de restaurant era coordonatorul „unei echipe de hoţi care furau obiecte de artă pe bază de comision”. Poliţia l-a suspectat ulterior de implicare în furtul de opere de artă din Assen. Detectivii cred că Andrei B. a efectuat investigaţii preliminare.