De ce se adună maghiarii la Șumuleu – Ciuc: mai mult despre independență și libertate, decât despre miracole / Acum 460 de ani ungurii din Transilvania s-au ridicat împotriva propriului rege

De mai bine de patru secole, în Sâmbăta Rusaliilor, la Șumuleu Ciuc, situat pe un deal lângă Miercurea Ciuc, la impunătoarea catedrală franciscană, sute de mii de credincioși catolici din țară și din întreaga lume vin să se închine la picioarele Sfintei Fecioare Maria.

Amploarea pelerinajului este comparabilă cu cele de la Fatima, Lourdes sau Medragorje, însă puțini știu că motivul pentru care maghiarii ajung aici ține nu neapărat de un miracol, ci de ideea de libertate religioasă.

Pelerinii se îndrepta spre „Muntele Sfânt”, iar cei în putere iau pieptiș „Drumul Crucii”, care este o refacere a drumului străbătut de Iisus Cristos, pe Muntele Căpățânii.

Prima menţiune scrisă despre ”Golgota de la Şumuleu” datează din anul 1834. În locul crucilor vechi din lemn au fost aşezate cruci de piatră după 1868, din care în zilele noastre au rămas doar câteva.

Drumul este, de fapt, o scară de pietre și bolovani, pe o pantă destul de abruptă și este presărată din loc în loc cu 14 popasuri de rugăciune. Sus se află Capela „Salvator”, construcție ce îmbină stilurile gotic, al renașterii și barocului, construită în secolul al XVII-lea.

Atât cei care străbat „Drumul Crucii”, cât și cei care străbat un drum ocolitor, mai accesibil, dar ceva mai lung, se adună în Valea Șumuleului, numită și „Muntele Sfânt”, unde oficiază Liturghia Mare.

Bărbați, femei și copii, purtând în mâini crenguțe de mesteacăn, se închină Sfintei Fecioare Maria să-i ajute la păstrarea credinței.

Armata regelui, învinsă de ciucani la Șumuleu

Totul a plecat de la un eveniment din 1566, din timpul Regelui János, atunci când influențat de un medic italian, acesta a poruncit trecerea tuturor maghiarilor la unitarism, nota în 1990 Petru Eriș în Csángó Ujsag.

Regele János s-a născut catolic, apoi a fost convertit reformat, iar mai târziu a devenit unitarian și a cerut asta și poporului.

În urma hotărârii din ziua de Sfântul Andrei a anului 1566, la îndemnul lui Blandrata György (n.r. în realitate Giorgio Biandrata (medic italian stabilit la Alba Iulia, unul din inițiatorii Bisericii Unitariene din Transilvania), Regele János (cel tânăr), într-o sâmbătă a Rusaliilor, a decis ca toată secuimea din Ardeal, din punct de vedere al religiei, împreună cu toți preoții, să depindă de Blandrata, să devină unitarieni. Iar cei care se vor opune, urmau să fie pedepsiți ca „necredincioși“.

O hotărâre căreia secuimea din Ciuc n-a vrut să-i dea curs, cu toate că Regele János a încercat atât cu diferite promisiuni, cât și cu amenințări, dar și cu atacuri armate asupra populației din Ciuc. Deviza Bisericii Unitariene este: Un singur Dumnezeu – Egy az Isten – Unus est Deus – God is One, însă oamenii de aici au vrut să rămână mai departe în credința părinților lor.

Printre alții, în Joseni, de pe lângă Gheorgheni — care este o filială a Ciucului — un preot curajos pe nume István, a încurajat și mai mult poporul la perseverență, cu care era de acord și clerul. Au decis să părăsească gospodăria pentru apărarea religiei, „pentru ca astfel tot poporul, cum mic, cum mare, părăsind casele, să se adune la Șumuleu-Ciuc (Csíksomlyó). Se adunaseră din toate satele cu toată plăcerea”.

Au sosit apoi vești precum că dinspre Odorhei se apropie luptătorii Regelui, fapt pentru care au ales pe cei care se pricepeau la mânuitul armelor și s-au încolonat pe un câmp din apropiere.

Lăsând soțiile, copiii și bătrânii într-o zonă protejată, lumea înarmată s-a adus în întâmpinarea armatei Regelui János. Întâlnindu-se în pădurea dintre Ciuc și Odorhei, au recurs la arme.

În urma luptei, cei mai mulți dintre luptătorii Regelui au fost omorâți, iar ceilalți au luat-o la fugă.

Cei din Ciuc, când au ajuns înapoi la mănăstire au fost primiți cu bucurie și cu toții împreună au intrat în biserică, aducând mulțumiri lui Dumnezeu pentru victoria lor.

În amintirea acestora și acum, în fiecare sâmbătă a Rusaliilor, se adună acolo nu numai cei din Ciuc, Gheorgheni, Cașin, Odorhei, ci și cei din Moldova.

Au mai urmat și alte necazuri, dar Regele János nu s-a mai amestecat în treburile religiei, dimpotrivă, cu timpul, în anul 1591 a retras și-a amintit-o hotărâre cu următoarele cuvinte: „Mănăstirea din Ciuc cu tot teritoriul existent acolo, datorită faptului că religia Romei, de-a lungul anilor nu a putut fi nimicită, pentru liniștea cetățenilor de acolo să rămână în starea în care au fost până acum“.