G4Media.ro

Cum s-a ajuns la o propunere discutabilă referitoare la Comisia Europeană

Cum s-a ajuns la o propunere discutabilă referitoare la Comisia Europeană

Propunerea referitoare la structura pe portofolii și oameni a Comisiei Europene ce a rezultat din negocierile politice este văzută de mulți ca o abdicare de la „marile valori europene ale statului de drept și independenței justiției”. (vezi de exemplu o sinteză a acestei viziuni în Cristian Pantazi, „O Comisie Europeană ridicolă și necredibilă. Compromisurile majore ale Ursulei von der Leyen față de statul de drept și valorile europene”, G4media). Acest rezultat este văzut, cu alte cuvinte, ca o abdicare de la principiile pe care cei mai mulți oameni le consideră temelia Uniunii Europene. Cum au putut negocierile politice să conducă la acest rezultat care ridică suspiciuni referitoare la valori fundamentale?

În viziunea mea sunt doi factori de fond care au determinat acest rezultat. Primul se referă la scăderea libertății economice medii în Uniunea Europeană. Al doilea factor se referă la faptul că democrațiile pot deveni laxe față de instituirea și aplicarea principiilor generale, așa cum a arătat Hayek cu referire la diviziunea puterilor democratice, astfel că, la rândul lor, guvernele devin prizonierele grupurilor de interese. Comisia Europeană este un executiv, astfel că nu este scutit de acest efect.

Scăderea libertății economice a UE

Prin includerea unor țări cu libertate economică redusă, Uniunea Europeană și-a asumat un mare risc: o deteriorare de facto a raportului dintre libertatea economică și libertatea politică, comparativ cu nivelurile din definițiile mai restrânse ale Uniunii, de exemplu cu cele de dinainte de 2004. Evident, s-a contat pe o creștere a libertății economice în aceste țări, dar riscul ca între timp diferențele să producă deteriorări ale altor libertăți exista. Fără o libertate economică înaltă, libertatea politică însăși se deteriorează. În 2012 scriam că „fără o bază solidă în libertatea economică, în Ungaria și, foarte recent, în România, adică în interiorul Uniunii Europene, au apărut semne ale alterării libertății politice. Astfel, relația dintre llibertatea economică și libertatea politică și social devine actuală, nu numai pentru viitorul Chinei și al Lumii Arabe, dar și pentru viitorul Uniunii Europene” (Jaful vs. Dreptul de a nu minți, Curtea Veche Publishing).

Problema principală a venit de la faptul că, în medie, libertatea economică din Uniunea Europeană s-a alterat, prin extinderea Uniunii, mai ales pe ruta a trei componente: nivelul relativ scăzut de integritate a guvernelor din țările nou intrate, drepturile de proprietate mai puțin clare decât în democrațiile consolidate ale UE și eficiența relativ mai scăzută a sistemelor judiciare ale noilor veniți. Toate acestea reflectă nu numai o libertate economică mai scăzută, dar și un grad relativ mai scăzut de aplicare a domniei legii în noile democrații cu care s-a extins Uniunea. Între timp, noile democrații au mai recuperat din decalajul referitor la indicatorii menționați, astfel că cineva ar putea considera că structura pe portofolii și pe oameni propusă ieri pentru Comisia Europeană ar putea să indice încrederea că slăbiciunile noilor veniți referitoare la gradul de aplicare a domniei legii nu ar putea contamina ansamblul. Totuși, este posibil ca decalajul de libertate pe rutele menționate să fi avut nevoie de timp pentru a contamina într-un mod subtil ansamblul, astfel că structura propusă ar putea fi ea însăși primul semn care indică o slăbire a valorii pe care o reprezintă statul de drept în întreaga Uniune Europeană.

Mecanismul prin care libertatea economică mai redusă poate afecta libertatea politică în interiorul UE implică redistribuirea veniturilor. În măsura în care libertatea economică este afectată și de o redistribuire excesivă, care îi face pe prea mulți beneficiari dependenți de aceasta, voturile celor dependenți nu mai sunt libere, nu mai reflectă credințele economice, sociale și politice reale, ci dorința de a nu pierde veniturile din redistribuire. Această trăsătură se extinde și asupra celor apropiați de dependenții de redistribuire, care votează pentru menținerea sau creșterea redistribuirii. Ca să fie limpede, adaug imediat că nu orice angajat în sectorul bugetar este dependent de redistribuire. Dimpotrivă, în sectorul bugetar sunt mulți profesioniști care și-ar găsi loc de muncă în sectorul privat fără probleme.

Deoarece pentru cei dependenți de redistribuire sau pentru cei foarte apropiați lor libertatea votului se alterează prin mecanismul menționat, mulți pot vota persoane ale căror valori diferă total de ale lor. Pe această rută, în parlamente pot ajunge persoane ale căror declarații sau acțiuni dovedesc adversitatea față de statul de drept sau față de independența justiției, sau asupra cărora au planat sau planează suspiciuni referitoare la integritate etc. Un votant dependent de redistribuire poate trece cu vederea aceste diferențe referitoare la valori dacă cei care candidează fac parte din partidele care promit continuarea redistribuirilor excesive. Dacă acest proces apare, libertatea politică nu este una de facto, chiar dacă, de jure, ea nu este îngrădită.

În consecință, în țările în care redistribuirea a reușit să diminueze libertatea economică și majoritățile parlamentare au reușit să reducă sau să împiedice creșterea altor libertăți, adică în țările „iliberale”, ca să mă exprim ca unii lideri europeni, în parlamente și guverne au ajuns și oameni ale căror acțiuni sau declarații sunt în conflict cu principiul separației puterilor în stat. Când predomină, acești oameni nu numai că pot, dar chiar doresc să susțină pe unul dintre ei sau pe unii care au aceleași viziuni cu ei.

Laxitatea față de principiile generale

Totuși, oamenii percepuți sau dovediți ca adversari ai statului de drept sau ai justiției nu ar fi putut fi propuși pentru a fi comisari ai Comisiei Europene dacă nu ar exista percepția că principiile care i-au unit pe fondatorii Uniunii Europene s-au erodat sau au devenit mai laxe. În timp ce explicația deteriorării libertății economice funcționează mai ales pe ruta democrațiilor tinere din UE, explicația referitoare la laxitatea democrațiilor față de principiile generale se aplică deopotrivă democrațiilor mature și celor tinere. Abia la votul din Parlametul European asupra Comisiei vom ști dacă această percepție reflectă realitatea și dacă principiiile generale s-au erodat.

Totuși, presiunea pentru relaxarea acestor principii generale este mare. Dacă vorbim despre partide, oricât de mult ar fi principiile prezente în inimile fondatorilor, ele sunt abandonate treptat din necesitatea de a câștiga votanți. În practică, grupurile de interese din societate se organizează pentru a cere guvernelor anumite favoruri/beneficii. Dacă le stă în putere, atunci guvernele vor acorda beneficiile pentru a  câștiga voturile grupurilor respective.

În procesul de negociere a formulei Comisiei Europene acționează același principiu, numai că rolul grupurilor de interese se translatează în special către partidele aflate la guvernare în țările membre ale UE, iar în procesul de negociere, rolul guvernului îl joacă președintele desemnat al Comisiei Europene. Președintele desemnat nu poate refuza un candidat care ar intra în conflict cu un principiu general fără a pierde voturi necesare pentru investitură.

Nu există decât o soluție pentru ca un președinte desemnat al Comisiei să nu devină prizonier al partidelor de la guvernare în țările membre: instituirea de principii generale pe care niciun candidat să nu le poată încălca. Pentru asta ar fi nevoie de votul în Parlamentul European referitor la aceste principii. Dacă ele nu vor fi puternic ancorate, atunci am putea avea surpriza să vedem că, dacă nu cu această ocazie, atunci undeva în viitorul nu foarte îndepărtat, nevoia de voturi să fi erodat semnificativ principiile generale care reflectă valorile noastre cele mai înalte. În democrație, fără ancorarea corespunzătoare a principiilor generale, politicienii sunt loiali voturilor, nu promisiunii de a apăra valorile înalte ale societății, în schimbul căreia au primit puterea.

Op-ed semnat de Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR. Articolul a fost publicat și pe blogul său și nu reprezintă poziția BNR

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

7 comentarii

  1. „Valorile inalte ale Europei” nu pot fi acceptarea imigranților ilegali, suprareglementarea economică, azilul si toleranta de orice fel. Este inacceptabil, iar europenii nu se mai regăsesc în aceste valori. Este prea mult! Acestea nu sunt „valori” ci niste interese obscure. De aici si haosul din prezent. Liderii estici tocmai incearca sa salveze valorile europene. Toate astea vin pe fondul inegalitatilor economice dintre state si diferentelor culturale.

    • Valorile la care se referă Croitoru sunt: drepturile de proprietate, libertatea individuală, separație puterilor in stat, libertatea politica, statul de drept etc. In niciun caz nu este, din ce am citit prin articolele sale , adept al suprareglementarii care încalcă libertatea economică, pe care o menționează in articol. Din câte îmi dau seama este adeptul democrației liberale. Liderii estici la care te referi nu au, din câte văd eu, înclinația spre democrație liberală, după cum nici țările dezvoltate din UE, cu excepția UK, nu Iubesc prea mult libertatea piețelor, cât mai ales suprareglementarea.

    • @Ion Augustus De acord, insa nu vi se pare ca Europa tinde sa devina un fel de azil mondial in numele „tolerantei”, valoare mentionata chiar de Ursula acum doua zile? Este o problema si o spun ca unul care traieste de cativa ani buni in Belgia si cunosc fenomenul.
      „drepturile de proprietate, libertatea individuală, separație puterilor in stat, libertatea politica, statul de drept” exista si in SUA si sunt valorile pe care s-a cladit Occidentul dintotdeuna, nu doar UE. Insa, in ultima vreme nu mai simt ca aceste lucruri mai sunt garantate de UE.

    • Ai dreptate. Textul la asta se referă, la faptul că valorile mari și principiile generale care derivă din ele slăbesc în democrațiile moderne.

  2. Ai dreptate. Textul la asta se referă, la faptul că valorile mari și principiile generale care derivă din ele slăbesc în democrațiile moderne.

  3. În stilul său mai criptic, autorul pune degetul pe răni ale uniunii care nu de azi, de ieri s-au deschis. Este consistentă enumerarea cauzelor care au dus la apariția structurii actuale de portofolii. Erodarea libertății economice și aplicarea mai laxă a principiilor generale constituie cauze nu numai ale structurii de portofolii, dar au dus, în timp, la apariția unor narative politice, care, pe teritoriu autohton, constituie pur și simplu tehnici de păstrare a puterii. Doar două exemple :
    Mă refer aici, în primul rând la pericoul imigrației și un corolar al său, apărarea valorilor creștine. Aș vrea să subliniez imediat că din câte știu nimeni, nicăieri în Europa nu este adeptul ”imigrației ilegale”, darmite ca aceasta să formeze o valoare înaltă. Migrația în general este un fenomen, care – datorită nu numai conflictelor și războaielor locale, dar mai ales schimbărilor climaterice – va persista și va crește în amploare și va constitui probabil una dintre marile probleme ale omenirii. Evident că la aceasta Uniunea trebuie să aibă o politică consistentă, complexă și unitară. În treacăt fie zis, este caracteristic că tocmai acele țări care folosesc pericolul imigrației în scop plebiscitar, subapreciază sau neagă chiar contribuția factorilor climatici în dezvoltarea viitoare a migrației. De asemenea, este evident caracterul demagog al argumentului politic ( mai ales din gura unor politicieni care brusc s-au descoperit creștini, după ce au beneficiat de sinecurile ”socialismului viu” ) în condițiile în care de ceva ani buni și din cauze independente de ”pericolul alogen”, creștinismul și instituțiile sale, bisericile – mai ales din Europa ociidentală – pierd enoriași și influență.

    De altfel, falsele convingeri, conform căreia țările din fosta ”tabără socialistă” vor parcurge același drum, fără ocolișuri și poticneli, spre economia de piață, spre statul de drept, spre domnia legii și separarea puterilor în stat, sunt contrazise nu numai în practică, dar formează obiectul studiului unor autori recunoscuți ( Robert Dahl, Fareed Zakaria ) și apariția unor lucrări de bază ( Steven Levitsky – Daniel Ziblatt : How democracies die )

    Marele semn de intrebare este dacă Uniunea va mai fi în stare cândva să elaboreze principiile generale necesare în procesul electiv de care Președintele Comisiei să se folosească, în condițiile în care, chiar desemnarea lui s-a petrecut cu ochii la voturi și cu o pretenție mai laxă față de principii. Sunt sceptic.

  4. Cred ca articolul e bun.
    Dar numai ca teorie.
    In practica vedem ca Macron susține acolo in France pe Presedintele de camera inf a Parlamentului acuzat de coruptie.
    O mare parte din comisarii propus i au probleme cu justiția si nu numai.
    Export de corupție!
    In UE.
    Iar Macron este la butoane!
    Sunt mari compromisuri legate de moralitatea parlamwntarilor europeni, valul imigrationist care va transforma Europa intr-un ținut musulman.
    Cu atentate!
    Musulmani care vor distruge crestinismul.
    Mwrkel si Macron vor distruge Europa si valorile sale!
    Acesti nebuni care conduc Europa.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.