Cum poți evita otita externă (Swimmer’s Ear)?

Această infecție dureroasă și care provoacă mâncărime îți poate strica distracția de vară. Iată cum să o previi. Otita externă, cunoscută și sub numele de „urechea înotătorului”, este o infecție a canalului auditiv extern care poate afecta nu doar iubitorii de apă, ci și pe oricine transpiră mult, face duș frecvent sau locuiește într-un climat umed, relatează The New York Times. 

Aproape 1 din 10 persoane va experimenta această infecție la un moment dat în viață. Vara este, previzibil, sezonul de vârf pentru otita externă. Atât copiii, cât și adulții pot face otită externă, iar cei cu imunitate scăzută, diabet sau alte afecțiuni sunt expuși unui risc mai mare, inclusiv de complicații.

Nu trebuie confundată cu senzația enervantă de apă prinsă în ureche, otita externă acută îți atrage imediat atenția. „Este extrem de dureroasă”, spune Dr. Sapna Singh, medic pediatru și director medical la Texas Children’s Pediatrics din Houston. „Am văzut adolescenți venind în cabinet plângând.” Canalul auditiv poate deveni mâncărimos și umflat și poate elimina lichid sau un exudat urât mirositor.

Vestea bună: cu picături prescrise, majoritatea pacienților se simt mai bine în câteva zile. Totuși, medicii recomandă evitarea apei în urechi timp de o săptămână sau chiar mai mult, în funcție de severitatea infecției.
Dacă nu este tratată, pot apărea complicații, inclusiv otită externă cronică și, în cazuri rare, infecții care se extind dincolo de canalul auditiv.

Combinația dintre umiditatea prinsă în canalul auditiv și chiar o mică leziune poate declanșa otita externă, spune Dr. Mallory Raymond, medic ORL la Mayo Clinic, Jacksonville, Florida. O simplă zgârietură cu unghia poate fi suficientă pentru a afecta pielea delicată a canalului auditiv și a crea o poartă de intrare pentru infecție.

Bacteriile, adesea întâlnite în jacuzzi, piscine sau ape deschise sunt cauza principală în majoritatea cazurilor. În ciuda numelui, poți face otită externă și fără să înoți. Dr. Anthony Tolisano, medic ORL la Walter Reed National Military Medical Center din Bethesda, Maryland, observă frecvent cazuri la pacienții care poartă aparate auditive, acestea putând reține mici cantități de apă.

Un medic de familie poate diagnostica de obicei infecția, care se tratează cu picături antibacteriene. Dacă nu te simți mai bine într-o săptămână sau două, Dr. Tolisano recomandă să consulți un specialist pentru a exclude alte probleme.

Deși mai rar, ciupercile pot fi și ele de vină, în special în regiunile tropicale și umede, explică Dr. John Cho, medic ORL la Hawai‘i Pacific Health în Honolulu — motiv pentru care este important să îți verifici urechea pentru a primi tratamentul corect.

Pentru a evita otita externă în viitor, este esențial să previi retenția apei în canalul auditiv. Totuși, dacă urechile tale se simt umede sau te mănâncă, rezistă tentației de a folosi bețișoare de urechi, care pot provoca micro-leziuni sau pot lăsa fibre de bumbac în canal.

„Cuvântul Q-Tip este un cuvânt tabu printre medicii ORL”, spune Dr. Tolisano. „Se simte bine, nu-i așa? Dar oamenii nu își dau seama cât de delicată este de fapt pielea de acolo.”

Curățarea urechilor cu bețișoare poate, de asemenea, să distrugă protecția naturală împotriva infecțiilor: cerumenul. „Urechile se curăță singure”, explică Dr. Cho. Cerumenul apără urechea de microbi și impurități.

În schimb, pentru a-ți usca urechile în siguranță după ce ieși din apă, Dr. Raymond recomandă folosirea unui uscător de păr. Să fie setat pe o temperatură scăzută și ținut la o distanță sigură, de obicei la cel puțin 30 cm de ureche.

Pentru persoanele care petrec mult timp în apă, Dr. Raymond sugerează clătirea canalului auditiv cu un amestec de apă, oțet alb distilat și alcool sanitar după fiecare baie. Acest amestec ajută la eliminarea bacteriilor, restabilește pH-ul natural al urechii și contribuie la uscarea acesteia.

Păstrarea dispozitivelor precum căștile curate și îndepărtarea lor regulată, mai ales după un antrenament în care ai transpirat, pot reduce și ele riscul acumulării de apă și, implicit, de infecție. Există unele dovezi limitate care sugerează că persoanele care făceau pauze regulate de la utilizarea căștilor prezentau un risc mai mic de a dezvolta otită externă.

Otita externă este, de obicei, un episod izolat, spun experții. Totuși, unele persoane, inclusiv cele cu canale auditive înguste sau afecțiuni precum eczema, pot avea cazuri recurente. Mulți dintre pacienții Dr. Singh predispuși la infecții poartă dopuri de urechi, eventual combinate cu căști de înot sau benzi speciale, în timp ce sunt în apă. Pentru copii, ea recomandă consultarea unui pediatru înainte de a folosi dopuri sau picături din comerț.

Dacă disconfortul sau durerea persistă mai multe zile, în ciuda măsurilor de prevenție sau dacă ai primit picături, dar nu te simți mai bine consultă un medic.

„Durerea extremă este întotdeauna un semnal de alarmă”, spune Dr. Raymond. „Este un motiv clar pentru a merge să îți fie verificate urechile.”