G4Media.ro

Cum au ajuns constelaţiile de sateliţi de pe orbita terestră să perturbe…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

3 comentarii

  1. Foarte multe informatii gresite si lipsa in articolul acesta, desi apreciez faptul ca G4Media incearca sa abordeze astfel de subiecte. Ar fi bine sa nu dati copy-paste la niste articole scrise de astronomi amatori, si sa incercati sa analizati intreaga situatie, nu doar o parte.

    1. Satelitii Starlink sunt vizibili cu ochiul liber doar pentru cateva luni pana cand acestea se ridica si repozitioneaza pe orbitele lor corecte si la unghiurile lor corecte. Si doar intr-un anumit moment al zilei, dupa apus si inainte de rasarit de obicei, pentru ca ele au o inclinatie gresita imediat dupa lansarea lor, ce face ca soarele sa fie reflectat cu usurinta.

    2. De asemenea, astronomii profesionisti au optiunea in soft-urile lor de tracking pentru a ignora satelitii de pe orbita, si nu numai cei Starlink. Cei care sunt intr-adevar afectati, sunt astronomii amatori, in special cei care fac fotografie cu expunere lunga.

    3. SpaceX au micsorat nivelul de reflectivitate a satelitilor de cateva ori, iar ultimele versiuni au efectiv niste „umbrele” care opresc cat de mult pot reflexia Soarelui. Intr-un articol ca acesta, e frumos sa prezentati eforturile ambelor parti, altfel implicatia e ca nu a existat niciun efort.

    4. Starlink e absolut incredibil de folositor pentru cei care traiesc in afara oraselor, unde cablurile cu internet nu prea ajung si pentru tari foarte sarace cu infrastructura inexistenta. Pentru ca alternativele sunt de foarte proasta calitate si foarte scumpe (sateliti la 35.000 km vs sateliti Starlink la 500 km). Aici intra si avioane, barci, etc.

    Din nou apreciez ca incercati sa abordati astfel de subiecte, si sper sa nu fi fost doar o slaba incercare la niste click-uri furioase pentru ca niste astronomi amatori sunt suparati.
    Personal cred ca telescoapele sunt de 1000 de ori mai folositoare cand sunt in orbita oricum, iar Starship, noua racheta in constructie de catre SpaceX, o sa deschida drumul catre mult mai multe. Nu doar proiecte incredibil de scumpe ca James Webb, care a costat 10 miliarde de dolari si a durat o vesnicie sa fie lansat.

    • Salut,

      Astronom amator aici, dar m-am intersectat un pic si cu profesionistii (observatii de stele variabile pt AAVSO + scris un pic de soft pt EURONEAR, un proiect de detectie de asteroizi care se apropie de Pamant). Din pacate, nu pe noi amatorii ne deranjeaza Starlink, ci tocmai pe profesionisti. Sa explic:

      Modul de operare si la noi si la ei este indrepti un tub optic spre tzinta, iei X imagini, faci o medie ceva mai complicata intre ele (pentru a imbunatati raportul semnal-zgomot) si obtii rezultatul. Difera, bineinteles, marimea tubului, camera utilizata si numarul de expuneri.

      Pentru un astronom amator, tubul e relativ mic, fotonii prinsi sunt putini, camera e o chestie de maxim cateva mii de euro cu sensibilitate relativ proasta si care se comporta (sau chiar este :)) ) ca un aparat foto obisnuit, dar noi raspunzandu-ne doar noua ne permitem ce X ne dorim, si deja cand X e 30-40 de cadre (cam minimul necesar pt o imagine deep-sky cu echipament de amator) devine foarte usor sa elimini chestii care se misca de la cadru la cadru. Cum ne descurcam cu avioanele, ne descurcam si cu Starlink. No problemo.

      Profesionistii, in schimb, au scule care le permit sa scoata rezultate utilizabile dintr-un X mult mai mic, 3-5. Ce nu au, in schimb, este timp de frecat menta. Pentru telescoapele obisnuite, exista de cam 5 ori mai multa cerere de timp de observatzie decat oferta. Pentru vedetele cu oglinda de 10m+, nici nu mai vorbesc. Deci X trebuie sa fie minimul posibil, ceea ce inseamna ca 1 cadru stricat de o dara de satelit e o problema serioasa. Plus ca CCD-urile astronomice ultrasensibile au un pic alt mod de functionare ca echipamentul de amator; daca noua o sursa punctiforma de lumina prea stralucitoare ne arde un punct pe imagine, lor le arde o coloana intreaga pe senzor. Imaginat efectul unei dare de satelit ramane tema pt acasa 🙂

      Ai spus ca profesionistii stiu totusi unde-s satelitii si pot sa ii evite. Yup, de acord. Inainte de Starlink, erau cateva mii. Starlink si OneWeb vin cu cateva zeci de mii fiecare, ce-o sa mai urmeze dupa astea, naiba stie, si de aia se incearca obtinerea unor reglementari inainte sa scapam de tot iepurele cum am scapat-o cu LED-urile. Pentru ca devine de sute de ori mai greu de evitat, ba chiar imposibil pt telescoapele de survey gen ASAS-SN sau viitorul Vera Rubin, probabil cele mai afectate de puzderia de sateliti. Astea sunt setupuri de camp larg, care baleiaza tot cerul o data la cateva noptzi. Pe baza lor descoperim comete, monitorizam orbite de asteroizi (inclusiv cei potential periculosi), urmarim stele variabile si detectam evenimente interesante in suficient timp util ca sa tintim tunurile mari pe ele. Sunt santinelele noastre, si deja la nivelul curent de fiare in orbita au dificultati in a-si face treaba, daramite cand acesta va creste de sute de ori.

      Ai spus ca viitorul e in spatiu. Intr-adevar, spatiul ajuta, mai ales in afara spectrului vizibil (atmosfera noastra e relativ opaca la aproape orice nu vedem cu ochiul liber). Exista totusi niste probleme. In primul rand, cum ziceam mai sus, n-avem nici o cincime din cata sticla spre cer ne-ar trebui, deci nu putem renunta la ce avem acum pe pamant pt ce poate va fi candva in spatiu. In al doilea rand, noi oricum suntem la limita capacitatii tehnologice cand construim ce construim pe pamant, daca le construiesti pentru spatiu. James Webb nu a fost un proiect atat de scump si de lent pentru ca nu eram, ca specie, in stare sa punem 7 tone de material pe o racheta heavy-lift inainte sa ne arate Musk Calea. Hai sa zicem ca astea or sa mearga mai ieftin pe Starship, dar oricum costul de lansare e 1% din costul proiectului. James Webb e scump pentru ca e foarte dificil sa faci un telescop care sa functioneze in spatiu. 10 miliarde pentru un telescop de dimensiune medie (are oglinda de 6.5m, adica ce construiam pe pamant la mijlocul secolului trecut) are sens doar daca incerci sa faci observatii intr-o zona a spectrului blocata de atmosfera (in cazul JWST, https://en.wikipedia.org/wiki/Infrared_window). Cu o oglinda de 40m, ELT costa cam 1.5 miliarde de dolari, pe asta pur si simplu nu ai cum sa-l faci in spatiu la nivelul tehnologic actual, si, din nou, problema principala nu e cum ajunge acolo. Hai sa zicem ca mutam doar treburile de survey acolo ca astea oricum is mai mici, dar Vera Rubin tot are 8m nu 6, si a costat 3 tigari si-o guma Orbit in comparatie cu cat a costat JWST fara pretzul lansarii.

      Din nou, problema nu e cu Starlink in particular. Sunt de acord ca e un proiect megautil, desi mai degraba pentru zonele departe de civilizatie ale tarilor bogate decat pentru tarile foarte sarace (vazusem o analiza de costuri si beneficii acum ceva vreme, si, chiar cu subventiile majore practicate pt echipamentul Starlink acuma, nu iesea mai ieftin decat construitul de infrastructura traditionala in zonele mai populate din lumea a treia), plus ca personal recunosc ca ma apuca un pic de patriotism-la-nivel-de-specie cand vad cate un sirag de margaritare din astea indreptandu-se spre orbita. Problema e cu un cadru legal care permite oricui sa puna in orbita ce si cat vrea in orice conditii, si daca cu Musk ne-am mai inteles oarecum (vezi eforturile de mitigare pe care le-ai discutat – nu rezolva problema dar deja m-am lungit prea mult si daca e sa explic de ce fac in alt post daca e cineva interesat, dar e de apreciat deschiderea si efortul). Gen, daca vrea cineva sa puna 500 milioane de sateliti desenand reclame Coca Cola deasupra telescoapelor din Chile, pe moment nu-i opreste decat costul, si costul tot scade. Si aici ar fi bine sa existe cadrul ala legal, prioritizarea etc de care discuta AAS-ul, inainte ca costul sa scada suficient 😉

  2. Ruxandra Valcu, scrieti foarte bine. Unde putem sa va mai citim?