Cum a schimbat Margaret Thatcher Regatul Unit pentru totdeauna / 100 de ani de la nașterea ”Doamnei de fier”/ Cine i-a pus acest nume

Margaret Thatcher (1925-2013) purta mereu în geantă un ziar vechi cu cuvintele lui Abraham Lincoln pe el: „Nu îl poți întări pe cel slab slăbindu-i pe cei puternici. Nu poți crea prosperitate descurajând economisirea. Nu poți ajuta salariatul dărâmându-l pe cel ce plăteşte”. „Acest ziar merge acolo unde merg și eu”, i-a spus ea consilierului ei în timp ce se pregătea să țină primul său discurs ca lider la conferința Partidului Conservator din 1975. Patru ani mai târziu, a devenit prima femeie aleasă să conducă o mare putere occidentală, schimbând pentru totdeauna relația Marii Britanii cu statul, cu munca și cu însăși ideea de merit, potrivit Rador Radio România.

Lunea aceasta este aniversat centenarul nașterii sale, iar figura sa continuă să servească drept o oglindă incomodă pentru un Regat Unit care încă nu a găsit un model pentru țara sa după „thatcherism”.

Nigel Lawson, ministru al Trezoreriei în timpul primului său guvern, a recunoscut într-un interviu din 2009 acordat publicației LA RAZÓN că el era responsabil pentru acest termen. „Probabil poate fi descris ca o constelație de valori și credințe, un amestec de stat de drept, monedă solidă, piețe libere, disciplină financiară, control ferm al cheltuielilor publice, rate de impozitare mai mici, patriotism sau naționalism (distincția este în mare măsură în ochii privitorului), puțin populism și privatizare”, clarifică el. Ultimul cuvânt fusese rar folosit înainte în insule.

Sub conducerea „Doamnei de Fier” — un termen folosit de ruși pentru a o critica, fără să știe că era încântată — Regatul Unit s-a transformat dintr-o putere industrială în declin într-un laborator al pieței libere. Privatizarea, dereglementarea, confruntarea cu sindicatele și o nouă cultură a proprietății individuale au schimbat mentalitatea britanicilor. Dar prețul a fost mare: comunități întregi au fost abandonate, structura socială s-a erodat, iar decalajul dintre Londra și regiunile nordice s-a adâncit.

„Totuși, de la căderea sa în 1990, niciun guvern, de stânga sau de dreapta, nu a pus cu adevărat la îndoială fundamentele așezării economice și sociale pe care a impus-o”, rezumă politologul și biograful Iain Dale, autorul cărții despre Margaret Thatcher, publicată cu ocazia centenarului naşterii sale. „Thatcherismul a încetat să mai fie o ideologie și a devenit bunul simț britanic”, notează el.

Chiar și astăzi, când Partidul Laburist este din nou la putere, numele ei reapare ca referință. Actualul prim-ministru, Keir Starmer, a surprins pe toată lumea citând-o acum doar o săptămână pentru a-și justifica planul de dereglementare financiară: „În anii 1980, guvernul Thatcher a eliberat capitalul financiar. Aceasta este versiunea noastră”, a scris el în „The Times”.

Paradoxul este că, în timp ce stânga își permite acum să o admire, Partidul Conservator pe care l-a condus timp de aproape două decenii se dezintegrează între facțiuni incapabile să se pună de acord asupra a ceea ce să facă cu memoria ei. Actuala lideră conservatoare, Kemi Badenoch, caută inspirație în exemplul ei pentru a reînvia o conducere puternică, dar alții, precum fostul ministru Kwasi Kwarteng, avertizează împotriva „imitării grotești a unei Thatcher idealizate care nu a existat niciodată”. Războiul civil este doar încă un simptom al unui partid acum retrogradat la indiferență absolută, așa cum este și populistul Nigel Farage, de la Reform UK, care apare acum ca fața dreptei.

Convingerea lui Thatcher că „nu este de ajuns creierul; ai nevoie de personalitate și impact” a ilustrat o viziune asupra conducerii care combina pragmatismul cu determinarea ideologică. După cum își amintește biograful autorizat Charles Moore, Thatcher a fost meticuloasă și răbdătoare: și-a pregătit reformele și le-a testat înainte de a le implementa. Faimoasa sa expresie, „Economia este metoda; scopul este de a schimba inima și sufletul”, surprinde tensiunea dintre radicalismul său economic și conservatorismul său social.

Totuși, vremurile s-au schimbat. Istoricul Catherine Haddon subliniază că „ne aflăm în era lichidă a politicii”. „Thatcher putea impune autoritatea într-un context industrial și mediatic mult mai centralizat. Astăzi, puterea a devenit fragmentată: presa nu mai stabilește agenda, rețelele sociale devorează liderii, iar nostalgia nu câștigă alegerile”. Întrebarea pe care mulți și-o pun astăzi este dacă Regatul Unit are nevoie de o nouă Thatcher sau dacă a venit momentul să lase în urmă un stil și niște idei care au apărut în circumstanțe istorice irepetabile.

Iubită și detestată, puține figuri evocă sentimente atât de amestecate. Totuși, în ciuda a tot, centenarul nașterii sale este sărbătorit printr-o gamă largă de activități. Grantham, orașul în care s-a născut, va găzdui Thatcher Fest, care include deschiderea Școlii de Fete Kesteven și Grantham, unde Thatcher a studiat cu o bursă și a fost șefă de studii, și o proiecție a filmului „Doamna de Fier”.

Vor exista, de asemenea, discuții academice despre relația sa cu Reagan și Gorbaciov, tururi ghidate ale orașului și evenimente culturale, inclusiv punk, poezie și comedie, ca răspuns critic din partea sectoarelor locale care pun la îndoială moștenirea sa. Statuia de bronz, inaugurată în 2022, subiect de dezbateri și controverse, va fi, de asemenea, în centrul atenției și discuțiilor publice.

James Fuller, directorul școlii unde a studiat Thatcher, subliniază că „succesul ei i-a învățat pe elevii noștri că pot realiza orice își propun”, subliniind valoarea ei ca model feminin dincolo de politica partizană. Thatcher rămâne o oglindă în care se reflectă politica britanică. Dar întrebarea este dacă Regatul Unit trebuie să-i reînvie spiritul sau, dimpotrivă, dacă a venit momentul să caute noi răspunsuri la provocările actuale.

Sursa: LA RAZON / Rador Radio România / Traducerea: Rodezia Costea