Cristina, o italiancă de 40 de ani, cu master în comunicare, strânge gunoiul în Bari / „Mă trezesc la 4 dimineața, dar nu aș mai pleca de aici. Am mai mult timp pentru mine” / ”În comparație cu slujbele mele anterioare, acum sunt mai liniștită”

„Nu regret alegerea mea de a fi gunoier. Aș face-o din nou”. Cristina Anemone, de 40 de ani, și-a schimbat viața acum un an și jumătate. Și locul de muncă. După o diplomă în științele comunicării la Bari și un interludiu milanez cu un masterat în publicitate la Ied (Institutul European de Design), a ales să părăsească „locurile de muncă precare care mă făceau să lucrez 12 ore pe zi, fără garanții, cu salarii mici și fără ore regulate”, relatează Curierul Italiei, care citează Corriere della Sera.

Conform raportului mondial al Organizației Internaționale a Muncii, salariile reale în Italia sunt cu 8,7 puncte mai mici decât în 2008. Cea mai proastă cifră înregistrată în rândul țărilor G20. La aceasta, în cazul Cristinei, s-a adăugat precaritatea locului de muncă, lipsa de ore și de garanții. Astfel, femeia de 40 de ani s-a gândit să-și schimbe zilele, pornind de la stabilitatea oferită de un loc de muncă care i-ar putea oferi mai multe ore libere, pe care să le dedice altor activități. În decembrie 2023, ea a semnat contractul pe durată nedeterminată la compania municipală de deșeuri Amiu, din Bari.

„Au trecut aproape doi ani, timp în care am reușit să mă obișnuiesc cu ceasul deșteptător de la 4 dimineața”, spune Cristina cu un zâmbet. Același cu care înfruntă ziua: „La 5 dimineața îmi încep tura: mă ocup de colectarea gunoiului din ușă în ușă în Torre a Mare, la periferia orașului Bari”, continuă ea.

„De aproximativ o lună am trecut de la part time la full time și sunt foarte fericită. Lucrez o zi în plus și câștig mai mult. Îmi termin tura la 11.30, de luni până sâmbătă. Iar când închid, am toată ziua la dispoziție pentru hobby-urile mele și pentru familia mea. Este o muncă umilă, dar demnă. Și obositoare. Dar am și timp să mă odihnesc, iar apoi plec din nou, petrecând timp cu fiica mea de cinci ani”, relatează femeia.

Înainte de a face această alegere, Cristina a lucrat în diferite sectoare: după trei ani într-o agenție de comunicare din Milano, s-a întors în Puglia, unde a fost angajată într-o companie, iar apoi a renunțat la job și a decis să deschidă o mică afacere de familie, care și-a închis porțile în 2020 din cauza pandemiei.

„Ultima soluție a fost un loc de muncă la stat”, s-a gândit Cristina.

Nu a pierdut timpul, luând un concurs a cărui cerință minimă este un certificat de absolvire a liceului. „Calitatea vieții mele s-a schimbat”, explică ea.

„Acum am mai mult timp liber. Desigur, mi-ar plăcea să am un salariu mai mare. Dar în comparație cu slujbele mele anterioare, acum sunt mai liniștită. Vreau să-mi petrec după-amiaza cu fiica mea sau să planific o călătorie? Acum pot face asta. Și apoi, aceasta este o companie în care poți face pași în carieră, care sper că vor exista în curând, prin participarea la concursuri interne. În plus, în decembrie anul trecut am fost aleasă în organismul sindical Rsu Din cei cincisprezece aleși, sunt singura femeie. Sunt foarte fericită”, relatează femeia.