Cercetătorul Virgil Iordache: Impresii despre știința popularizării științei și posibile avantaje ale modelului Cristian Presura

Analiză semnată de cercetătorul Virgil Iordache, de la Universitatea din București – Facultatea de Biologie; este licențiat în biologie specializarea biochimie, doctor în ecologie pe probleme de ecotoxicologie și licențiat și în filosofie pe probleme de evoluția instituțiilor:

“Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi,
Și cu cel ales, ales vei fi, și cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici.”
(Ps. 17, 28-29)

Modul de raportare a publicului și a politicienilor la cunoașterea științifică în perioada pandemiei a fost dominat de extreme: fie încredere exagerată, necritică, fie lipsă totală de încredere. Este această situația inevitabilă? Depinde ea de cunoașterea de către publicul larg a științei prin popularizare, de educația din școală și de formarea continuă ulterioară prin lecturi permanente? Intuiția noastră că răspunsul este negativ la prima întrebare și pozitiv la cea de-a doua are vreo bază științifică sau mai degrabă e rezultatul faptului că trăim într-o cultură în care idealul iluminist este prezent în mințile multor oameni în urma eforturilor și investițiilor publice anterioare în educație? Dacă am afla că răspunsul la a doua întrebare este negativ, ce am putea face?

Astfel de întrebări și problema răspunsului la ele par să fie specifice unui domeniu al științei, și anume știința popularizării sau comunicării științei. O clarificare a lor printr-un efort social comun ar putea fi de folos pentru mai buna dezvoltare a popularizării științei în România și evoluția mentalității publice către o atitudine rezonabilă față de știință, bazată pe cunoaștere meritelor, dar și a limitelor. În acest text vom explora puțin domeniul și vom încerca să vedem cam ce am putea câștiga dintr-o aprofundare a lui.

Amploarea literaturii științifice despre popularizarea științei, conturarea domeniului

O căutare pe Google academic pentru sintagma “vulgarisation scientifique” duce la 12000 ocurențe (dacă se adaugă AND Roumanie 594 ocurențe, AND Europe 6880 ocurențe, AND Chine 2150 ocurențe). Pentru echivalentul în limba engleză “science popularization” avem 10500 de ocurențe (AND Romania 256 ocurențe, AND Europe 3480 ocurențe, AND China 6330 ocurențe), pentru “popularization of science” 9690 ocurențe (AND Romania 311 ocurențe, AND Europe 5190 ocurențe, AND China 2880 ocurențe). Putem estima că există câteva zeci de mii de titluri în domeniu. E limpede că a-ți face o imagine serioasă despre știința popularizării științei e un job în sine.

Câteva reviste dedicate domeniului par a fi (cu hiperlink-uri spre paginile lor): Public understanding of science, Social studies of science, Science in Context, Science Communication, Journal of Science Communication, Science, Technology & Society, Journal of Scientific Temper (JST), Cultures of Science. La acestea se adaugă alte reviste în care apar articole de specialitate din acest domeniu, cum sunt: Social epistemology, Journal of communication, Discourse studies.

Un mic eșantion de 24 de titluri extrase la întâmplare din această literatură poate fi grupat pe următoarele teme:

Sinteze conceptuale și metodologice într-o abordare cu păstrarea autorității epistemice a științei, identitatea domeniului științific al comunicării științei [1-4]
Abordări cu destructurarea autorității epistemice a științei – relativiste, constructivist sociale, critice [5-6]
Fundamentarea metodologiilor domeniului disciplinar [7-8]
Interpretări ale semnificației popularizării științei [9-10]
Instrumentalizarea popularizării științei pentru ideologii [11-17]
Politici publice pentru comunicarea științei [18-22]
Sociologia comunicării științei [23-25]

Impresia care se conturează este că avem de-a face cu un domeniu științific inter-disciplinar care apelează la științe sociale și umane și tinde să aibă nuanțe transdisciplinare când apar mize ideologice. Un exemplu de rezultat al unei sinteze metodologice care păstrează obiectivitatea produselor științei este în figura 1, iar unul care tinde să anuleze granițele clare dintre produsele științifice și produse culturale care popularizează știința este în figura 2. S-ar părea, de asemenea, că în acest domeniu a existat o evoluție de la o paradigmă științifică la alta de-a lungul ultimilor 60 de ani (tabelul 1).

Figura 1 Reprezentare grafică a relației dintre nucleu dur științific (în limbaj “ezoteric”) și zona accesibilă publicului și altor utilizatori (PUS = public understanding of science). Preluat din Bauer (2009). Spre centru crește legitimitatea epistemică, spre margine crește siguranța de sine în atitudini și afirmații. Zona periferică e influențată puternic de procese economice și politice.

Citește analiza integrală pe Edupedu.ro

5 comentarii

mafalda

16.9.2020 la ora 1:24 pm

Stiinta – popularizarii -stintei pusa – fata in fata- cu nevoia de pastrare a intelegerii cutumelor religioase, ne poate pune intr-o lumina noua si ne poate aduce in fata un prezumtiv adevar ce ar putea cuprinde viitorul Romaniei . Mimetismul, de care se presupune ca ar putea face parte din intelegerea viitoare a natiei , ne aduce in fata o controversa de substanta . Nici stiinta si nici religia nu ne pot argumenta existenta unui adevar (fiecare cuprinde o alta parte a nevoilor umane de a intelege lumea ,dar si parti ce se pot suprapune la un moment dat ) de nezdruncinat . Nedumerirea provine tocmai din acesta imposibila alegere , ce nu poate fi facuta ca un tot unitar , fie ca ne raportam la stiinta fie ca ne raportam la religie . Si una si cealalta nu acopera in intregime nevoia de adevar, nevoie ce sta la baza trairilor noastre omenesti . Daca ne intorcem in lumea noastra , cea romaneasca, nu putem face o predictie globala , diferentele de abordare sunt evidente si ele tin tocmai de natura umana a componentei cetatenesti . Nu ne aflam cu totii pe aceiasi treapta a dezvoltarii istorice , ca etapa in modalitatea de functionare a cetateanului si nu ne aflam nici in aceiasi etapa de dezvoltare a gindirii (unii dintre noi au ramas cumva opriti la o anumita virsta de unde nimic nu a mai fi putut acumulat ).Ideea , ce se doreste indusa, ca parte a progresului societatii umane si care ar putea fi inlocuitorul declinului cultural religios si evidentierea unui anume Marxism cultural ca forma benefica de bunastare , poate fi acceptata in viitor . Defazarea fata de occident a existat si va exista mereu , dar a face din popularizarea stiintei o noua forma de religie ce ar fi capabila sa isi ataseze adepti ,uneori fanatici , nu cred ca poate fi acceptata .Pe termen foarte lung ideea de PRESURA poate fi benefenica , dar cum va evolua viata pe planeta inca nu stim si nu vom sti cu exactitate . In spatiul nostru european ,unde occidentul s-a decuplat deja de la intelegerea religiosa a vietii , chiar daca nu stim cu exactitate ce este in adincul sufeletului fiecaruia dintre noi , se incearca crearea unei noi societati ,ce nu refuza acceptarea a unor parti din teoriile ce sustineau marxismul cultural sau social si care incearca crearea unei bunastarii culturale si economice ca drept cistigat de toti oamenii de pe planeta (daca aceasta abordare va avea succes pe planeta vom vedea ) . Eu unul cred ca ideea este acceptabila si poate creea bunastare mai peste tot in lume atunci cind totul poate fi privit ca un intreg , dar mai este drum lung pina acolo .
Vali

16.9.2020 la ora 1:26 pm

Asta cu „popularizarea stiintei” e o marota sovietica (cred eu). Pastrand proportiile, alfabetizarea fortata a dus la analfabetism functional intr-o pondere similara, asa incat nu s-a rezolvat aproape nimic. Asa-i cu cu popularizarea stiintei, zic eu.
Oamenii care au o idee vaga despre un fenomen (au vazut un serial, au citit pe FB sau prin presa) sunt mult mai predispui la manipulare decat cei care habar n-au despre subiect. Ala care n-are habar e inclinat sa fie neincrezator, asta care „a auzit undeva” e manipulabil ca un baton de plastilina. Popularizarea stiintei si retelele sociale au dus direct la politizarea stiintei. Nu mai conteaza ca un experiment nu poate fi repetat sau da rezultate diferite de cate ori e repetat, conteaza cata lume voteaza una dintre concluziile stiintifice, de parca am putea adopta legile fizicii (de exemplu) prin vot.
In ceea ce priveste pandemia: nu a tras nimeni nicio concluzie deocamdata. Cei care trag concluzii stiind atat de putin nu sunt oameni de stiinta, cunt clarvazatori sau au capacitati din sfera pregonitiei, spiritismului sau domenii asemanatoare.
In Italia au murit 17% dintre bolnavi, in India 1,7%. Sunt studii facute in US care spun ca mortalitatea reala e intre 0,01% si 1%. Cine sa traga o concluzie si din ce informatii?
- paranormalul
  
  16.9.2020 la ora 4:36 pm
  
  Asta cu marota sovietica , imi aduce aminte de reclamele ce erau rulate pe ecranele cinematografelor romanesti , de obicei reclame la produse sovietice , ce aratau exceptionalismul acestora in comparatie cu cele capitaliste – imperialiste de forma : blenoragia va fi erdadicata total in ciitiva ani cu ajutorul medicamentelor sovietice . CE TIMPURI.
bit

16.9.2020 la ora 1:47 pm

Domnule autor, folositi „rezultate” nu „ocurențe”. Ocurente are alt sens.
Sintagma “vulgarisation scientifique” are mult mai mult decat 12.000 de ocurențe in textele de pe Google Academic. De exemplu, in primul rezultat, sunt 7 ocurențe ale sintagmei respective.

(https://www.google.com/books?hl=ro&lr=&id=QmAEKvbcH1UC&oi=fnd&pg=PA9&dq=“vulgarisation+scientifique”+&ots=G_cd1i4boG&sig=izjvPnNVRkxYHbs9HQE_KqL5SWY)
Avram Iancu

16.9.2020 la ora 11:13 pm

Cristian Presura este un propagandist sovietic de moda noua.Sunt uluit ca are si adepti.Chiar atat de naivi sunt romanii nostri de sa uita in gura astuia?