G4Media.ro

Ce spun bărbații agresați de partenera de viață: Mă simțeam ca un…

Ce spun bărbații agresați de partenera de viață: Mă simțeam ca un servitor, care trebuia să-i facă pe plac. Asta conta cel mai mult, să fac pe plac

Nu doar în Germania, cam 20 la sută dintre victimele violenței domestice sunt bărbați. Până în prezent, ofertele de sprijin pentru aceștia sunt deficitare. Uneori, bărbaților nu li se recunoaște vulnerabilitatea, transmite postul de radio Deutsche Welle.

Totul a început cu un gând tipic masculin: ”Eu sunt salvatorul ei”, și-a spus Tami Weissenberg, după ce a cunoscut femeia ce avea să-i devină parteneră. Ea îi povestește despre faptul că a cunoscut pe propria piele violența, fiind bătută de fostul partener. I-a mai spus și că o apasă nefericirea. Bărbatul, atins de sinceritatea ei, dorește să-i arate că bărbații pot fi și altfel. Atenți, așa cum este el. Cei doi încep să-și ducă viața împreună. Încep deja micile dependențe de zi cu zi. La fel și primele probleme.

”A început când am plecat în vacanță la un hotel care nu îi satisfăcea așteptările”, spune Weissenberg. ”Ea pur și simplu nu a vrut să plătească. A spus că trebuie să-o ajut, să merg la managerul hotelului și să-i spun că hotelul este o budă infectă. Am refuzat să fac acest gest, fiindu-mi rușine să-l insult în felul acesta pe acest om. În schimb, m-am suit în mașină și am lăsat-o să se descurce singură. După ce s-a întors, au urmat palme și țipete. Mi-am spus: ”Nene, data viitoare nu-ți mai permiți să nu-i ții isonul”.

”Mă simțeam de parcă eram sluga ei”

Prietena ei încearcă să justifice purtarea femeii amintind de copilăria dificilă a acesteia: lipsa afecțiunii părintești, condițiile instabile. Weissenberg acceptă explicația, iar dependența crește tot mai mult de-a lungul anilor. ”Mă simțeam ca un servitor, care trebuia să-i facă pe plac. Asta conta cel mai mult: să fac pe plac. Neapărat, să fac pe plac”.

Numai că bărbatul nu face pe placul partenerei. Nu suficient. Așteptările acesteia cresc. La fel și excesele violente. Tami Weissenberg ajunge la spital cu fracturi și tăieturi. Totuși, bărbatul nu se apără, nu lovește. Alege să se retragă în el însuși.

Bărbații vulnerabili nu corespund normelor sociale

În situația lui se află anual în Germania cam 26.000 de bărbați, potrivit rapoartelor oficiale. ”Cine poate crede un bărbat care spune că ia bătaie de la soție?”. În definitiv, bărbatul vulnerabil, care nu-i făptaș, ci victimă, nu se încadrează în normele sociale.

Acest lucru este confirmat și de cercetarea savantei Elizabeth Bates de la Universitatea din Cumbria, Marea Britanie: ”La televizor și în programele de comedie, violența împotriva bărbaților este un mediu plin de umor. Putem să râdem de violența pe care o exercită femeile împotriva bărbaților, dar acest lucru are consecințe”.

Cercetările lui Bates arată că, pe fondul acestor percepții sociale, bărbații nu se consideră victime ale violenței domestice. Costurile pentru bărbații afectați sunt enorme: ”Ei descriu probleme de sănătate mentală și fizică de lungă durată ca urmare a experienței prin care au trecut”.

Pentru Tami Weissenberg, nu loviturile au fost partea cea mai nefastă a relației, ci violența psihologică, ce s-a manifestat într-un mod mult mai profund: partenera lui pur și simplu îl șantaja. Când Tami încerca să obțină ajutor, ea inversa realitatea, susținând că el este vinovatul, nicidecum victima. Bărbatul este ca paralizat: ”Nu mai puteam face niciun pas. Mi-a fost frică să nu-mi pierd respectul în societate ori locul de muncă și să fiu perceput ca făptaș, nu ca victimă.”

Violența împotriva bărbaților: fenomen global

Cifrele arată că bărbații din întreaga lume trec prin experiențe similare. Potrivit statisticilor oficiale, în jur de 25 de procente dintre victimele violenței domestice din Mexic sunt bărbați. În Nigeria sau Ghana, șomajul și sărăcia sunt cauze frecvente ale atacurilor femeilor asupra partenerilor de viață.

Ofertele de ajutor, în special pentru bărbați, apar lent. În Germania, prima linie națională de asistență telefonică destinată bărbaților agresați a fost dată în folosință abia în primăvara anului 2020. ”Bărbații caută un loc în care să poată fi ascultați și care să nu le dea senzația că sunt luați peste picior”.

Cererea este mare. La fel ca Tami Weissenberg, mulți alți apelanți se află într-o situație aparent lipsită de speranță: ”Mulți bărbați care sună se tem de schimbare. Și se gândesc: dacă plec acum, soția mea mă va face praf”. De multe ori este vorba despre bărbați care sunt tați și se tem că ar putea pierde contactul cu copiii lor dacă abandonează o relație nefastă. ”Mulți nu se consideră victime ale violenței domestice”, spune Andreas Haase, de la organizația de consiliere a bărbaților ”Man-O-Man” din Bielefeld.

Imagine caducă despre masculinitate

Unii cercetători și terapeuți de sex masculin consideră că bărbații trebuie eliberați din ”închisoarea” imaginii tradiționale a masculinității și să învețe că nu sunt singuri. Linia telefonică de asistență de la Bielefed își propune să îi facă pe apelanți să își conștientizeze statutul de victime. De obicei, aceasta înseamnă o enormă ușurare. Obiectivul lui Andreas Haase este ”ca bărbații să intre într-un proces care să le ofere mai mult spațiu de manevră. Și să își poată înțelege sentimentele”.

Convingerea că lucrurile nu pot continua ca până acum a apărut din senin în mintea lui Tami Weissenberg. Până la urmă, el și-a părăsit iubita peste noapte. Pur și simplu nu s-a dus acasă după serviciu.

Contactul nu este rupt niciodată

Numele său, Tami, este un pseudonim. Angajat al unei companii mijlocii, Tami nu dorește să-și regleze conturile cu fosta sa iubită. Nu vrea să o tragă la răspundere, să o acuze. ”A suferit într-adevăr o mulțime de pierderi și de momente dezolante. Iar visul ei a fost să compenseze toate acestea cu bunuri materiale. Trebuia întotdeauna să primească admirație. Și acest lucru a devenit o dependență. În consecință, s-a temut grozav de mult să nu piardă aceste lucruri”.

Pentru Weissenberg, esența dezbaterii despre violența domestică nu rezidă în opoziția dintre bărbați și femei. Atât el, cât și numeroasele centre de consiliere pentru bărbați subliniază în mod repetat că, în cele din urmă, femeile sunt mult mai susceptibile de a fi victime ale violenței domestice și că urmările sunt adesea mult mai dramatice pentru acestea.

Acesta mai crede că mișcarea femeilor și lupta lor pentru egalitate au făcut posibilă și conștientizarea violenței împotriva bărbaților. Pentru că femeile au început să pună la îndoială rolurile celor două sexe cu mult înainte de bărbați. Pentru Weissenberg această luptă nu s-a terminat încă.


Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

22 comentarii

  1. I am THE LION – in my family, AND i’ll be that, ever! Yeah!
    (But my wife’s the Tamer..)

  2. Alina M, cu totii o asteptam sa expuna cateva idei.

  3. Mi se rupe sufletul când citesc astfel de atrocități. Domnilor, tineri sau mai puțin tineri, toți avem dreptul la fericire și la respect. Nu e vina voastră că ați devenit victime, deci nu ascundeți toate suferințele de rușine că ce zice lumea.

    Sunt oameni care vă pot ajuta cu o vorbă bună sau cu un umăr pe care să vă lesați necazul, un prieten sau un necunoscut de la call center. Și cine știe, poate chiar veți deveni o inspirație pentru alți oameni (femei sau bărbați) prinși într-o relație toxică și care nu găsesc puterea să vorbească despre asta. Știu că e greu, dar pentru a reuși trebuie mai întâi să încercați. Am încredere în voi.

    • Zau ca esti chiar simpatica, Alina :))
      Din punctul meu de vedere, unui tip ii faci rau daca il compatimesti. Masurile de sustinere psihologica care probabil functioneaza in terapia femeilor, nu merg aplicate si la noi: cel mai bun lucru posibil ar fi un prieten sa il scuture bine, poate chiar sa ii un pumn in falca si sa-i urle ca e cel mai mare dobitoc. Pe noi ne monteaza competitia, jignirea, furia si nu compatimirea si taraganarea la psiholog.
      In alta ordine de idei, nu intri in relatie cu o femeie conflictuala, cu bagaj emotional, cu probleme nerezolvate sau plina de drame. Daca ai fscut-o in schimb, e numai vina ta si meriti sa fii calcat in picioare pana te trezesti. Oricum altceva nu t putea trezi daca ai ajuns in halul asta de nevolnic incat sa te agreseze o femeiesi sa te frece cu santaj emotional. N-am simpatie pt asemenea oameni.

    • Vlad, cu siguranță ai dreptate în majoritatea cazurilor, dar uite că la 26.000 de bărbați în Germania și 25% din Mexic (nu știu câți în cifre absolute) nu merge această abordare. Odată ce un om rabdă abuz după abuz, mai ales psihologic, se obișnuiește cu răul și se învinovățește pe el, și atunci nu mai are curaj să spună nimănui, și nici nu-l mai scutură nimeni.

      Acești oameni au și ei tot dreptul la o viață în care să fie împăcați cu ei înșiși, iar primul pas e să spună cuiva prin ce trec, cineva care să-i creadă, cineva care să nu-i considere nebuni. Nu toți oamenii sunt la fel, deci nu mă aștept să funcționeze soluțiile universale.

      Și pentru că am uitat ceva important când am scris primul comentariu: Rușine femeilor care n-au înțeles nimic din viața asta, și care din victime au devenit călăi! Asta e mentalitate de ev mediu. E perpetuarea unui mod de viață în care în orice moment, cineva taie libertatea altcuiva, o viață de competiție non-stop, când am putea să mai și colaborăm din când în când în pauzele de competiție.

    • Un barbat se confrunta cu nenumarate deceptii si ele sunt importante. Cand eram mai tanar si mai naiv, in mod natural se tot intampla ca partenerele mele sa profite de intelegerea mea si de faptul ca nu stiam sa impun niste limite. In timp, inveti sa faci asta si totul se indreapta. Pana atunci esti ca un miel la taiere. Si vei fi masacrat emotional fara nicio indoiala. Nu este vorba deapre 26%, ci despre 96%. E in regula asa.

    • Fiecare persoană are momente când este mai sensibilă decât de obicei, indiferent de personalitatea de bază. Spre exemplu, mie Alina mi s-a părut o persoană foarte puternică și sarcastică, azi aparent este foarte sensibilă. Și este ok, în definitiv viața nimănui nu este roz, indiferent ce fericire falsă sau tărie de caracter proiectează în exterior.

      Ca principu de baza este mai „safe” să nu fii rău pentru că nu știi prin ce trec alții în sinea lor. Criticile sunt benefice doar atunci când sunt îndemânatic învelite în umor, însă câți credeți că sunt maeștrii în arta asta? Ti-l imaginezi pe un bărbat ca fiind puternic și glumeț, dar el trece prin câteva momente dramatice în viața lui, iar tu-i administrezi jigniri dure – picătura care umple paharul – si el se sinucide a doua zi. Câți credeți ca știu să ofere feedback sandwich și să condimenteze criticile astfel încât să fie digerabile? Prea puțini…

      Cât despre potențialele soluții, Vlad spune un adevăr foarte important într-un mod foarte simplu: bărbații abuzați au nevoie în primul rând de amici bărbați care să-i încurajeze și să-i ghideze în luarea deciziilor corecte.

    • As aprecia ca Alina e mai placuta asa decat sarcastica si pornita :))
      Consilierea psihologica pt tipi cred ca ar trebui sa se desfasoare pe undeva la munte, cu o sarcina clara si care sa ofere satisfactie, cum ar fi repararea unui motor de tractor :))) sa vezi acolo psihologul plasand terapeutic un „Bă ce dracu’ ti-am zis sa scurgi uleiul inainte sa desfaci capacul ala.” Sau „Monteaza chinga aia ca o sa cada diferentialul si facem un rahat dupa aia”. Plimbari, munca, 2 pahare de vin, alimentatie buna si o sarcina de rezolvat.
      Intr-adevar, solutia de a urla unuia in ureche si-al scutura ca e dobitoc nu merge intotdeuna.
      E foarte important sa ai prieteni.

  4. Dacă stau în astfel de relații toxice înseamnă că sunt fie submisivi , fie fraieri. In general, femeile cu calități de „leadership” se cuplează cu bărbații alpha care știu cum sa le dea peste bot cu replici bărbătești, exceptând evident cazurile psihopatelor care adoră să subjuge emoțional fraierii slabi de înger și să-i exploateze. Violența verbală îi excită pe unii, cea fizică însă nu are nicio scuză, indiferent de cine este practicată.

    • Abuzul psihologic este practicat atat de bărbați cat si de femei. Singurul lucru care funcționează este sa iesi din relatie. Orice altceva e pierdere de timp si o forma de masochism.

  5. asta este ca violul de la Braila :))

  6. Asa e cand lasi femeile sa ia deciziile majore intr-o casnicie, sa conduca masina sau sa voteze. Feminismul e un fel de cancer pentru familie.

  7. Femeia sa fie sotie si mama. Si sa mearga la 5 m in spatele barbatului.

    • ia priviti aici exponentul minoritatii :__-

    • Ion, sarcasmul ăsta nu mai este tolerat nici (măcar) în majoritatea țărilor arabe.

  8. eu nu găsesc pe nimeni. mi-ar plăcea și o astfel de femeie

  9. Potoliti-va cu lacrimile de crocodil. Un barbat care se plange ca este abuzat, o face pentru a cuceri o alta femeie, una cu nivelul de prolactina marit. Pupix.

  10. ”Statistica” experientei de zi cu zi ne arata ca 80-90% din abuzurile fizice sunt comise de barbati asupra femeilor si copiilor. Cu pumnul si prin intimidarea fizica.

    80-90% din abuzurile psihologice si emotionale sunt comise de femei asupra barbatilor si copiilor prin bullying emotional, blaming/shaming si blackmail *in cazul barbatilor* prin pussy embargo.

    Din pacate ambele situatii toxice sunt acceptate din cauza nesigurantei de sine si a incapacitatii de a sta independent psihologic sau material pe propriile picioare.
    Respectul de sine e esential!

  11. Isteț, dar descrii doar una din variantele posibile. Nu toți bărbații abuzați mint că sunt abuzați ca să atragă mila femeii drăgăstoase, așa cum nici toate femeile cu hiperprolactinemie nu cad în plasa bărbaților manipulatori.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.