Ce prevede proiectul privind căutarea persoanelor dispărute: Unități specializate, bază online cu voluntari, acces în imobile și fără acordul proprietarilor dacă sunt persoane în primejdie, interzis la percheziții noaptea, sancțiuni pentru false dispariții

Proiectul elaborat de Ministerul Afacerilor Interne pentru căutarea persoanelor dispărute prevede înființarea unor unități specializate, la nivelul inspectoratelor județene de poliție, crearea unei baze online cu voluntari care să ajute la operațiunile de căutare și de difuzare a informațiilor, prioritizarea cazurilor astfel încât căutarea în primele 48 de ore devine cea mai importantă, iar orice sesizare privind dispariția unei persoane este preluată „de îndată”. De asemenea, polițiștii pot intra în imobile și fără acordul proprietarilor dacă sunt persoane în primejdie, însă percheziția nu se poate face noaptea. Proiectul prevede și sancțiuni, de până la 5 ani de închisoare, pentru sesizarea cu bună știință a unor cazuri false de dispariție.

Conform proiectului, la nivelul inspectoratelor județene de poliție, respectiv al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, se constituie structuri specializate pentru căutarea persoanelor dispărute, denumite unități teritoriale pentru persoane dispărute, unitatea centrală fiind constituită la nivelul Poliției Române. Aceste unități vor gestiona dosarele de dispariție și procedurile de căutare în aceste cazuri.

„Activitatea curentă a unităților de poliție se organizează astfel încât orice sesizare privind dispariția unei persoane să fie preluată, de îndată, cu prioritate”, prevede proiectul de act normativ.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Totodată, „dispariția unei persoane poate fi sesizată de către orice persoană, prin orice mod de comunicare”.

Unitățile de poliție au obligația de a primi sesizări privind dispariția unor persoane, indiferent de competența teritorială sau materială și se sesizează din oficiu atunci când din datele și informațiile obținute în activitatea curentă rezultă că o persoană este dispărută.

Orice persoană fizică sau juridică, denumită „persoană parteneră”, poate adera, în mod voluntar și gratuit, la efortul autorităților în găsirea persoanelor dispărute. Persoanele partenere pot desfășura activități, precum:
a) mediatizarea cazului, prin intermediul resurselor disponibile;
b) elaborarea unor postere, pliante, clipuri audio-video sau alte asemenea materiale de informare privind persoane dispărute;
c) participarea în teren la căutarea persoanei dispărute sau la distribuirea unor materiale de informare;
d) punerea la dispoziția autorităților competente a unor mijloace tehnice sau logistice.

Aderarea persoanelor partenere se face printr-un mecanism de înregistrare online pus la dispoziție de Poliția Română.

În ceea ce privește prioritatea cazurilor de dispariție, proiectul stabilește că „activitățile desfășurate pentru căutarea unei persoane în primele 48 de ore de la momentul sesizării dispariției acesteia au prioritate în raport cu activitățile desfășurate pentru căutarea persoanelor a căror dispariție a fost sesizată în urmă cu mai mult de 48 de ore”.

În cazul în care persoana nu a fost găsită, șeful unității teritoriale competente are obligația de a evalua periodic, cel puțin o dată la 3 luni începând cu momentul sesizării dispariției, datele și informațiile din dosarul dispariției și de a stabili activitățile ce urmează a fi desfășurate în continuare, precum și de a informa membrii familiei cu privire la stadiul căutărilor.

Dacă persoana dispărută nu a fost găsită într-un termen de 7 ani, iar metodele specifice activității de căutare au fost epuizate, dosarul dispariției se trece în evidența pasivă. În cazul în care persoana dispărută este minor, trecerea în evidența pasivă se face doar după un termen de 7 ani de la împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani. În situația trecerii dosarului dispariției în evidența pasivă, semnalările din bazele de date create în scopul găsirii persoanei dispărute rămân active. Dosarul se clasează după 20 de ani de la trecerea în evidența pasivă.

Polițiștii au dreptul de a solicita oricărei persoane fizice sau juridice să prezinte sau să predea un obiect sau înscris ori să comunice date informatice, atunci când sunt indicii că acestea pot servi la găsirea persoanei dispărute. Cu excepția cazurilor în care le este interzis prin lege, persoanele solicitate sunt obligate să permită examinarea sau să predea obiectele sau înscrisurile ori să comunice datele informatice solicitate, se arată în proiect.

Polițiștii pot solicita date informatice precum înregistrări audio/video, date referitoare la abonații furnizorilor de comunicații sau despre pasagerii companiilor aeriene.

Personalul de căutare în teren are dreptul de a efectua verificări în imobile, spații închise sau deschise, vehicule ori alte asemenea locuri în care s-ar putea afla persoana dispărută. Potrivit proiectului, nu este necesar acordul atunci când există indicii că accesul în spațiul folosit ca locuință sau ca sediu ar permite personalului de căutare în teren să înlăture o primejdie privind viața sau integritatea fizică a persoanelor aflate în acel spațiu. Personalul de căutare în teren poate folosi forța și mijloacele din dotare, „în mod adecvat și proporțional”, pentru a pătrunde în spațiile acestea.

Proiectul stabilește și „metodele speciale de căutare a unei persoane dispărute”, între care localizarea mijloacelor de comunicații electronice, obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane, interceptarea comunicațiilor, percheziția locuinței sau sediului. Pentru acestea este necesară autorizația emisă de un judecător, în maximum 24 de ore de la formularea cererii.

„Percheziția locuinței sau sediului unor persoane nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepția situației când urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră”, prevede proiectul.

Declanșarea mecanismului „Alertă dispariție copil”, care presupune căutarea în regim de urgență și cu forțe sporite, se dispune de către unitatea teritorială competentă, dacă există indicii că minorul dispărut se află într-o situație de pericol în ceea ce privește viața, sănătatea sau integritatea corporală, respectiv: circumstanțele particulare ale minorului dispărut, în special de vârsta acestuia, starea sa de sănătate ori comportamentul său obișnuit; de contextul dispariției minorului, în special de locul sau momentul dispariției, ori de persoanele în compania cărora se poate afla.

Sesizarea unităților de poliție cu privire la dispariția unei persoane, cunoscând că această situație este nereală, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Producerea sau ticluirea de dovezi nereale, în scopul de a dovedi dispariția unei persoane sau pentru a determina utilizarea unor metode speciale de căutare a unei persoane dispărute, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Nu se pedepsește persoana care a săvârșit acesta fapte, dacă declară, înainte de declanșarea procedurilor de căutare a persoanei dispărute, că sesizarea sau dovezile sunt nereale.

Ministrul de Interne, Marcel Vela, a anunțat, joi, într-o conferință de presă de bilanț a primei luni de mandat, elaborarea unui proiect de lege pentru căutarea persoanelor dispărute și constituirea unor unități specializate în acest sens. Proiectul a fost pus în dezbatere publică și poate fi consultat aici.

Foto: Inquam Photos / Cornel Putan