Ce înseamnă Tratatul de Pace de la Trianon pentru Ungaria

Analiză publicată de agenția oficială Hirado despre Tratatul de la Trianon din 1920, care a dus la dispariția Monarhiei Austro-Ungare, perdantă în Primul Război Mondial (via Rador):

Pe 31 mai 2010, Parlamentul ungar a declarat ziua de 4 iunie, ziua semnării Tratatului de Pace de la Trianon care a pus capăt Primului Război Mondial, drept Ziua Coeziunii Naționale. Legea XLV din 2010 prevede: „Toți membrii și comunitățile maghiare, care au ajuns sub autoritatea mai multor state, fac parte din națiunea maghiară unificată, a cărei unitate dincolo de granițele statale este o realitate și, în același timp, un element determinant al identității personale și comunitare a maghiarilor”.

Clauzele Păcii de la Trianon au fost stabilite fără participarea maghiarilor la Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920, la care puterile învingătoare au decis noua ordine a Europei.

Şeful delegației maghiare, Albert Apponyi, a putut explica poziția maghiară doar pe 16 ianuarie 1920, prezentând situația demografică cu ajutorul documentelor și hărților și exprimând, totodată, argumente istorice și juridice – absolut ineficient.

Condițiile de pace au fost înmânate delegației maghiare în mai 1920, care, după ce le-a citit, a demisionat.

Dictatul a fost apoi semnat de Ágost Benárd, ministrul bunăstării publice și al muncii, și Alfréd Drasche-Lázár, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, în după-amiaza zilei de 4 iunie 1920, la Palatul Marele Trianon din Versailles; în semn de protest, Benárd a semnat în picioare. La ora 10 dimineața – la ora stabilită pentru semnare – clopotele au sunat în Ungaria, sirenele fabricilor au sunat, școlile și birourile au declarat o pauză de doliu, steagurile au fost coborâte în bernă, traficul s-a oprit timp de zece minute, iar magazinele s-au închis.

Prima parte a tratatului, formată din 14 părți, 364 de articole și mai multe anexe, conținea Pactul Ligii Națiunilor, care era inclusă în toate tratatele de pace. Tratatul de pace a declarat independența țării, i-a definit granițele și i-a interzis să formeze o alianță cu oricine fără acordul Ligii Națiunilor.

Numărul efectivelor armatei maghiare a fost limitat la 35.000, recrutarea generală și deținerea de arme grele au fost interzise, iar producția de arme a fost restricționată.

Țara a trebuit să plătească despăgubiri pentru daunele de război, cauzate timp de 30 de ani, începând cu 1 mai 1921 (suma a fost stabilită ulterior), iar toate activele și veniturile statului au fost puse garanţie. În comerțul internațional Ungaria a trebuit să le acorde cele mai mari concesii puterilor învingătoare. Respectarea Tratatului de pace a fost monitorizată de o comisie internațională de inspecție militară.

Tratatul prevedea dizolvarea Monarhiei Austro-Ungare, în urma căreia suprafața Ungariei (excluzând Croația) a fost diminuată de la 283.000 de kilometri pătrați la 93.000, iar populația sa de la 18,2 milioane la 7,6 milioane. Regiunile nordice ale Regatului Ungariei (azi teritoriul Slovaciei), jumătatea nordică a Micii Câmpii a Ungariei și Subcarpatia au revenit Cehoslovaciei, Transilvania, marginea estică a Marii Câmpii și Banatul de Est au revenit României, Croația, Bacica, Banatul de Vest, marginea vestică a comitatului Zala, regiunea Međimurje și triunghiul Baranya au revenit Regatului Sârbo-Croato-Sloven, o fâșie din Ungaria de Vest a revenit Austriei, iar Polonia a primit teritorii din comitatele Spiš și Orava din nord.

Drept urmare, Ungaria a pierdut aproximativ două treimi din teritoriu și populație: dintr-o țară cu o suprafață de 320.000 de kilometri pătrați și o populație de douăzeci de milioane, a devenit un stat cu o suprafață de 90.000 de kilometri pătrați și o populație de șapte milioane. 61% din terenurile agricole ale Regatului Ungariei, 88% din pădurea sa, 62% din rețeaua sa feroviară, 64% din drumurile sale construite, 55% din zonele sale industriale și 67% din instituțiile sale de credit și bancare au intrat în posesia țărilor vecine.

Tratatul de la Trianon nu a ținut cont nici de condițiile etnice sau de datele recensământului din 1910, astfel încât aproximativ 3,2 milioane de maghiari, o treime din populația maghiară, au fost strămutați dincolo de noile granițe, jumătate dintre ei într-un bloc contiguu de-a lungul granițelor. Tratatul de pace conținea și prevederi privind drepturile minorităților: potrivit acestora, locuitorii țării au drepturi egale, indiferent de naționalitatea, rasa sau religia lor; trebuie să fie tratați în mod egal în fața legii și trebuie să li se asigure continuitatea la viața culturală și religioasă.

Adunarea Națională a Ungariei l-a ratificat la 15 noiembrie 1920, iar la 26 iulie 1921, prin articolul XXXIII, a proclamat Tratatul de pace. Primul paragraf al legii începea astfel:

„Având în vedere de situația forţată creată pentru Ungaria din cauza rezultatului nefericit al celui de-al Doilea Război Mondial…”

În urma referendumului din 14-16 decembrie 1921, Sopronul și împrejurimile sale au rămas parte a țării, în timp ce Somoskő și împrejurimile sale din nord (cu excepția castelului din Somoskőújfalu) au revenit în 1923. Decizia de la Trianon a șocat societatea maghiară, iar în anii dintre cele două războaie mondiale, revizuirea Trianonului a devenit obiectivul definitoriu al politicii externe. Prin Primul Arbitraj de la Viena din 1938, Ungaria a recâștigat partea de sud a Slovaciei, locuită aproape exclusiv de maghiari, în 1939 Transcarpatia, în 1940 Transilvania de Nord și Ținutul Secuiesc prin al Doilea Dictat de la Viena, iar după ocupația germană a Iugoslaviei în 1941, a recâştigat Regiunea de Sud. Marea majoritate a maghiarilor din Bazinul Carpatic au fost incluse din nou în granițele Ungariei, dar prețul pentru aceasta a fost participarea la război de partea Germaniei naziste.

După cel de-al Doilea Război Mondial, noul Tratat de Pace de la Paris, semnat la 10 februarie 1947, a restabilit în esență granițele de la Trianon, anulând schimbările teritoriale dintre cele două războaie mondiale, ba mai mult, Cehoslovacia a primit încă trei sate lângă Bratislava, pe malul drept al Dunării.

Pe 31 mai 2010, Parlamentul Ungariei a declarat ziua de 4 iunie drept Ziua Coeziunii Naționale. Prevederea referitoare la aceasta stabileşte: „Fiecare membru și comunitate maghiară, aflate sub autoritatea mai multor state, face parte din națiunea maghiară unificată, a cărei unitate peste granițele statale este o realitate și, în același timp, un element definitoriu al identității personale și comunitare a maghiarilor”.

Memorialul Național al Coeziunii, amplasat în Piața Kossuth din Budapesta cu ocazia centenarului Tratatului de Pace de la Trianon, a fost inaugurat pe 20 august 2020 din cauza pandemiei de coronavirus.

Monumentul, creat prin folosirea unor instrumente contemporane de arhitectură și design peisagistic, este o promenadă lungă de o sută de metri și lată de patru metri, care pornește din Piața Kossuth, pe doi pereți laterali ai cărei sunt gravate numele celor 12.485 de așezări ale Regatului istoric al Ungariei, conform recensământului din 1913.

Traducere Rador: Rozália Gănciulescu