G4Media.ro

Care este natura juridică a decretelor Președintelui României emise pentru instituirea și…

Care este natura juridică a decretelor Președintelui României emise pentru instituirea și prelungirea stării de urgență (Op-ed)

  1. Contextul

Am scris acest articol în urma a două acțiuni instituționale care s-au desfășurat ieri, 16.04.2020.

Prima este adoptarea de către Parlamentul României a Hotărârii privind încuviințarea prelungirii stării de urgență. În mod cu totul așteptat pentru unii și neașteptat pentru alții, Parlamentul a făcut ceva mai mult decât să încuviințeze prelungirea stării de urgență. A prevăzut, printre altele, cum poate fi restrâns exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale în starea de urgență (de ex., numai pe durata stării de urgență, numai pentru motive temeinic justificate și numai prin acte normative cu putere de lege, în temeiul art. 53 din Constituția României). De asemenea, a prevăzut că modificările, abrogările sau completările actelor normative cu caracter legal, motivate de prevenirea și combaterea pandemiei de COVID-19, se pot dispune numai prin acte normative cu caracter legal.

A doua este sesizarea Curții Constituționale de către Avocatul poporului cu o excepție de neconstituționalitate asupra unor dispoziții din OUG nr. 1/1999. Lăsând la o parte o serie de argumente din această sesizare, care, într-adevăr pot fi relevante, mi-a atras atenția argumentul conform căruia anumite dispoziții din OUG nr. 1/1999 stabilesc pentru Președintele României o competență de legiferare în perioada stării de urgență și, prin urmare, ar fi neconstituționale.

Nu redactez toate argumentele care pot susține sau combate acțiunile instituționale ale Parlamentului și ale Avocatului poporului. Însă, voi încerca să explic, din punctul meu de vedere, care este natura juridică a decretelor Președintelui, emise în temeiul art. 93 alin. 1 din Constituție și al OUG nr. 1/1999 aprobată prin Legea nr. 453/2004 a Parlamentului.

Dincolo de fricțiunile și luptele politice inerente bietei noastre democrații, mereu în derivă, dacă suntem dispuși să înțelegem natura juridică a decretelor Președintelui în situații excepționale, vom putea înțelege mai bine întreaga arhitectură constituțională și legală care fundamentează regimul juridic al stării de urgență.

Or, dacă înțelegem arhitectura constituțională și legală care fundamentează regimul stării de urgență, putem să înțelegem și faptul că ceea ce a reglementat în plus Parlamentul prin hotărârea de încuviințare a prelungirii stării de urgență intră la categoria stating the obvious (precizează ceea ce oricum era evident și deja reglementat!). De asemenea, va fi mai ușor să înțelegem și faptul că argumentul Avocatului poporului cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 lit. c1 – f din OUG nr. 1/1999 denotă o confuzie gravă (voită sau nevoită) între competența de legiferare și atribuțiile legale ale unei autorități publice, atribuții care conturează o competență administrativă. Această competență (administrativă) poate fi exercitată în limitele legii sau cu exces de putere, adică prin încălcarea/depășirea scopului legii, caz în care persoanele interesate se pot adresa instanțelor de judecată, instanțe de judecată care, în general, ar fi bine să își realizeze cu entuziasm și competențele, nu doar drepturile.

2. Opinii cu privire la natura juridică a decretelor Președintelui în situații excepționale

În literatura de specialitate și în spațiul public se vehiculează trei opinii cu privire la natura juridică a decretelor Președintelui emise în situații excepționale.

Într-o opinie, aceste decrete sunt acte administrative normative, emise în temeiul Constituției și al legii cadru în materie, OUG nr. 1/1999 aprobată prin Legea nr. 453/2004. Astfel, OUG nr. 1/1999 stabilește expres procedura de emitere și ce trebuie să cuprindă decretul Președintelui, inclusiv măsurile de primă urgență care trebuie luate, dar și drepturile și libertățile al căror exercițiu se restrânge, în conformitate cu dispozițiile constituționale și ale ordonanței de urgență. Ca atare, prin conținutul său, decretele Președintelui în situații de urgență sunt acte administrative normative care cuprind măsuri prin care se organizează executarea normelor de rang legal din OUG nr. 1/1999.

Într-o altă opinie, decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 din Constituție sunt acte administrative individuale. Conform acestei opinii, prin aceste decrete doar se instituie sau se prelungește starea de urgență ori starea de asediu. Altfel spus, prin aceste decrete doar se instituie sau se prelungește un regim juridic legal, preexistent. Nu se stabilesc măsuri de punere în executare, de organizare a executării regimului jurdic legal. Mai mult, această opinie consideră că decretele Președintelui pentru instituirea sau prelungirea stării de urgență sau a stării de asediu au rolul de a face incidente Hotărârile CSAT, adoptate în temeiul art. 4 lit. b din Legea nr. 415/2002. Nu este niciun secret faptul că, în temeiul acestor prevederi, la solicitarea Președintelui României, CSAT analizează și propune măsuri pentru instituirea sau prelungirea stării de urgență sau a stării de asediu în întreaga țară ori în unele localități.

Într-o a treia opinie, decretele Președintelui privind instituirea sau prelungirea stării de urgență sunt acte juridice sui generis, care cuprind norme juridice cu forță egală cu a legii, fără a se confunda, însă, cu legea ca act al Parlamentului sau ca act al legiuitorului derivat (Guvernul). Această opinie se întemeiază pe ideea că decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 din Constituție și al OUG nr. 1/1999 cuprind dispoziții cu forță juridică egală cu a legii. Cum altfel ar putea califica unii și alții norme juridice care prevăd derogări de la prevederi legale în vigoare sau restrângeri efective ale exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale?

În opinia mea, decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 și al OUG nr. 1/1999 sunt acte administrative normative, prin care Președintelui i se cere de către legiuitor să organizeze executarea prevederilor de rang legal din OUG nr. 1/1999. Să vedem și de ce.

3. Totul începe și se sfârșește cu Legea fundamentală

Art. 93 alin. 1 din Constituție prevede că Președintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență, în întreaga țară ori în unele unități administrativ teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult cinci zile de la luarea acesteia. Instituirea stării de urgență sau de asediu se face prin decret prezidențial contrasemnat de prim-ministru, conform art. 100 alin. 2 din Constituție. De asemenea, la art. 73 alin. 3 lit. g din Constituție se prevede că regimul stării de urgență și al stării de asediu se reglementează prin lege organică.

În România, regimul stării de asediu și al stării de urgență este reglementat de OUG nr. 1/1999 aprobată prin Legea nr. 453/2004 a Parlamentului României. În ordonanța de urgență se prevede în mod expres că decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență sau a stării de asediu trebuie să cuprindă măsurile de primă urgență care trebuie luate în astfel de situații, respectiv drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale și ale ordonanței de urgență.

Raportat la dispozițiile constituționale și legale de mai sus, ne putem întreba ce înseamnă că Președintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau de urgență? Care este semnificația constituțională a sintagmei „instituie, potrivit legii”? Se referă la faptul că Președintele are doar competența de a declara starea de urgență sau starea de asediu, sub controlul ulterior al unui Parlament care se bucură doar de competența de încuviințare a măsurii? Sau se referă la faptul că Președintele are competența de a pune în aplicare/de a executa dispozițiile legii care stabilește regimul juridic al stării de asediu sau al stării de urgență în România?

Din punctul meu de vedere, într-o interpretare textualistă, sintagma „instituie, potrivit legii” nu poate fi înțeleasă ca o simplă declarație formală din partea Președintelui a stării de urgență sau a stării de asediu. Dacă aceasta ar fi fost semnificația urmărită de legiuitorul constituant, precizarea expresă „potrivit legii” nu și-ar mai fi avut rostul.

Însă, tocmai pentru că legiuitorul constituant trimite expres la o lege care stabilește regimul juridic al stării de urgență și al stării de asediu, semnificația verbului „a institui” implică ceva mai mult decât o declarare formală a respectivelor stări. Astfel, atunci când se instituie o ordine juridică specială, conform legii, aceasta se instituie în totalitatea sa. Instituirea nu se poate rezuma doar la declararea formală. Stabilește inclusiv procedura de instituire și măsurile pentru implementarea ordinii juridice speciale, măsuri care sunt prevăzute în mod expres tocmai de ordinea juridică instituită.

De altfel, să ne aducem aminte de art. 64 alin. 4 din Constituția României. În acest articol este utilizat verbul „a institui”. Astfel,  se prevede, printre altele, că fiecare Cameră a Parlamentului poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Vă puteți imagina cât de absurdă ar fi o interpretare conform căreia legiuitorul constituant a urmărit ca prin acest text constituțional să prevadă doar instituirea/declararea formală a existenței unei comisii de anchetă, fără să îi stabilească în concret competențele și procedura de lucru prin actul de instituire?

Așadar, cel puțin în opinia mea, atât timp cât legea organică a stabilit regimul juridic al stării de urgență și al stării de asediu, instituirea acestor stări prin decret prezidențial, potrivit legii, presupune instituirea întregului regim juridic aplicabil, iar nu o simplă și formală declarare a existenței stării de urgență sau a stării de asediu prin decret prezidențial.

Ca atare, dacă legiuitorul a considerat că Președintele României trebuie să stabilească măsurile de urgență care trebuie luate și să identifice drepturile și libertățile al căror exercițiu este restrâns în stare de urgență, atunci Președintele, când instituie starea de urgență sau când o prelungește, are obligația să respecte dispozițiile legale în materie. Cum le respectă, asta este o chestiune de apreciere pe care nu o poate face altcineva decât instanța de contencios administrativ, dacă este sesizată și, evident, dacă are curajul să își exercite competențele, garantând, astfel, chiar statul de drept.

4. Competența de legiferare nu se confundă cu atribuțiile legale

Analizând conținutul celor două decrete ale Președintelui României emise pentru instituirea, respectiv prelungirea stării de urgență, am observat că acestea cuprind o serie de măsuri care organizează executarea dispozițiilor OUG nr. 1/1999 și particularizează/adaptează respectivele dispoziții la anumite domenii de activitate esențiale pentru gestionarea crizei sanitare provocate de COVID-19 (sănătate, economie, justiție, educație, achiziții publice etc.).

Chiar și măsurile urgente cu aplicabilitate graduală din Anexa 2 a celor două decrete, care vizează restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, sunt măsuri de organizare a executării dispozițiilor art. 20 din OUG nr. 1/1999, întrucât particularizează/adaptează/identifică, prin raportare la situația de fapt existentă, care sunt drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge în temeiul legii. Altfel spus, nici decretele Președintelui, nici ordonanțele militare emise în temeiul OUG nr. 1/1999 nu reglementează cu titlu primar restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale. Această restrângere a fost deja reglementată la nivel primar prin actul normativ OUG nr. 1/1999 aprobat prin Legea nr. 453/2004.

Așadar, cum se poate considera că Președintele României reglementează primar restrângerea unor drepturi și libertăți prin decretul prezidențial când legea pe care o pune în aplicare raportat la situația de fapt a reglementat deja cu titlu general și temporar (doar pe perioada stării de urgență) restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți? Dacă sunt neclare sau imprecise dispozițiile OUG nr. 1/1999 prin care s-a reglementat restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, dacă respectă sau nu condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție sunt aspecte pe care le poate verifica doar Curtea Constituțională. Însă, într-un asemenea caz, trebuie înțeles și faptul că legislația care prevede regimul juridic al stării de excepție presupune în mod invariabil un grad de generalitate mai mare decât legislația aplicabilă în perioada de normalitate, tocmai pentru că particularitățile stării de excepție sunt excepționalitatea și imprevizibilitatea pericolului care afectează atât societatea în ansamblul său, cât și fiecare individ în parte. Nu este întâmplător faptul că însăși CEDO prevede în art. 15 posibilitatea adoptării de măsuri derogatorii de la Convenție în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii.

Din aceste motive, din punctul meu de vedere, argumentul Avocatului Poporului utilizat în excepția de neconstituționalitate pe care a ridicat-o mai deunăzi cu privire la unele dispoziții din OUG nr. 1/1999 este eronat. Implică o confuzie uriașă între competența de legiferare a regimului stării de urgență și a stării de asediu, care aparține Parlamentului și atribuțiile legale ale Președintelui, care stabilesc conținutul unei competențe de rang administrativ, anume de punere în executare a dispozițiilor legale ale regimului stării de urgență sau de asediu. Cui nu îi convine acest lucru, poate să schimbe legea și să ofere altcuiva competența de organizare a executării regimului juridic al stării de urgență.

În concluzie, decretele Președintelui emise în temeiul art. 93 și al OUG nr. 1/1999 sunt acte administrative normative care stabilesc o competență de rang administrativ pentru șeful executivului, în sensul că organizează executarea prevederilor de rang legal din OUG nr. 1/1999 aprobată prin lege organică nr. 453/2004 de către Parlamentul României.

Desigur, așa cum am mai spus, tocmai pentru că este un act administrativ normativ, decretul Președintelui poate fi și el supus unui control de legalitate în fața instanței de contencios administrativ în temeiul art. 5 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ. Instanța va putea verifica dacă Președintele a depășit competența stabilită de legiuitor și a acționat cu exces de putere, depășind scopul normei. Dacă este acceptat orice alt control cu privire la conținutul acestui decret, înseamnă că decretul nu mai are natura juridică a unui act administrativ normativ și devine altceva. Ce devine, nu ne pot spune decât cei care îl controlează, fiecare după judecata proprie.

5. Dincolo de lege este întotdeauna capul de Gorgonă al politicului (de la Hans Kelsen citire)

Toată această degringoladă constituțională, legală și administrativă care vine la pachet cu raporturile conflictuale dintre executiv și legislativ creează o agitație mare și inutilă în spațiul public. Însă, este o agitație justificată pentru cei care o fac pentru promovarea intereselor grupului politic pe care îl simpatizează.

Din perspectiva unui constituționalist, lucrurile nu par chiar atât de grave. Tărăboiul acesta constituțional arată că incipienta democrație constituțională autohtonă este încă vie, chiar dacă înceată la minte. Există, iată, un control politic reciproc între cele două puteri politice ale statului. Ca urmare a situației de coabitare în care ne aflăm, nu este posibilă (acum cel puțin) nici concentrarea întregii puteri de stat în mâinile executivului (ceea ce este foarte ușor în stare de excepție), nici concentrarea întregii puteri de stat în mâinile legislativului (ceea ce este foarte ineficient în stare de excepție). Prin „mișcarea necesară a lucrurilor” (le mouvement nécessaire des choses), cum zicea pe vremuri Montesquieu, grupurile politice sunt nevoite să negocieze și să ajungă la un compromis util pentru eliminarea pericolului care afectează viața membrilor colectivității. Din păcate, însă, pe tărâmurile românești nu am înțeles decât pe jumătate semnificația principiului separației puterilor în stat: separația prin conflict, nu și echilibrul prin negocierea compromisului util.

Din perspectiva unui cetățean, acțiunea autorităților statului în stare de urgență trebuie să fie unitară, coordonată și să exprime încredere. În mod normal într-o democrație consolidată, în astfel de situații excepționale, executivul decide, parlamentul controlează decizia executivului, iar autoritatea judecătorească veghează ca măsurile executivului să fie proporționale cu situația de fapt care le-a determinat. Dar, cum să faci acest lucru când, de fiecare dată, liderii politici își pun unii altora bețe în roate, deși niciunul n-a știut niciodată prea bine cum se merge pe bicicletă…

*Bogdan Dima este lect. univ. dr. și predă Drept administrativ si Institutii Politice. Este președinte al Asociației Centrul pentru Analize Strategice și autor al cartii ”Conflictul dintre Palate. Raporturile de putere dintre Parlament, Președinte și Guvern în România postcomunistă”.

Citește și:

Cât durează starea de urgență? (Op-ed)

Starea de urgență va fi constituțională sau nu va fi deloc (Op-ed)

Cât de militară este ordonanța militară? Este posibil să stabilești printr-un astfel de act normativ măsuri care prevăd restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale prevăzute în Constituție? (Op-ed)

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

66 comentarii

  1. Trebuie facut de la bun inceput diferenta legislativa ce determina instituirea starii de urgenta ca act unic – numit decret prezidential – si care nu este supus controlului parlamentar decit in masura votului de acceptare sau nu a acestuia . (cele doua cazuri, cele doua decrete unul initial si unul de prelungire ). Ca urmare parlamentul nu are capacitatea decizionala de a modifica decretul ci doar de al respinge . Motivatia emiterii acestui decret se regaseste in insasi denumirea lui – STARE DE URGENTA-. Trebuie iesit din logica normalitatii prin care parlamentul este unicul organ legiuitor in acest unic caz . Starea de urgenta are tocmai acest atribut legal -de urgenta- referitoare la masurile luate de catre presedinte (nu de altcineva , daca se doreste altfel se poate modifica legea ) in astfel de cazuri clar stipulate de constitutie . Parlamentul ca for decizional legislativ are in componenta exercitarii functiei legiuitore multi pasi de urmat si nu are competente legiuitoare ce elimina acesti pasi in caz de urgenta . Parlamentul trebuie in primul rind reunit , trebuie sa asigure cvorum , trebuie sa prezinte in comisii divesele proceduri legale , trebuie sa poarte discutii pe toate legile ce ii sunt supuse aprobarii diferentiat pe camere si multe altele . Starea de urgenta este instituita tocmai in acest scop de a elimina procedurile greoaie si de a permite statului in cazurile stric stipulate de constituie o reactie rapida . Deci totul este in aceste cazuri la indemina decretului prezidential ce are prioritate in fata unor acte emise de oricare alta putere in stat . Doar ca un exemplu : in caz de razboi suntem ocupati de mult de dusman daca asteptam ca parlamentul sa se pronunte .

    • Acolo unde s-a apreciat ca un om nu poate hotari singur (fie el si Presedintele Statului s-a prevazut in Constitutie competenta Parlamentului de a aproba in prealabil hotararea luata de presedinte privind mobilizarea partiala sau totala . Altfel, Parlamentul ia act de masurile univoce ale Presedintelui DUPA ce acesta le-a luat (in situatii exceptionale, cum este si cazul situatiilor de urgenta) iar Presedintele a si actionat chiar mai inainte de a primi acordul (aprobarea)Parlamentului !
      Adeptii teoriei ca Presedintele este incorsetat de obligatia de a actiona in acord cu conditionarile Parlamentului nu gandesc in litera legii si deloc in spiritul ei. Practic ei transforma o situatie exceptionala, extraordinara intr-una obisnuita, ordinara !
      Se spune ca Presedintele nu trebuie sa creeze legi ci sa se supuna legislatiei primare. Ori exact asta a facut pana acum Iohannis si la fel a procedat si guvernul Orban. Iohannis a declarat stare de urgenta respectand intocmai legea 453/2004 care reglementeaza starea de urgenta iar guvernul Orban, tot in concordanta cu aceasta lege a emis ordonante militare. Poate ca termenul de „militare” nu este a decvat in contextul unei stari de pace, dar forma chiar si inadecvata nu inadecveaza si continutul cata vreme acesta este in limitele legii !
      Dati-i inainte, domnilor iar hipsterii care se simt nedreptatiti sa observe ca tocmai categoria lor de varsta este fruncea la exitus datorat noului coronavirus ! Cu alte cuvinte ei ar trebui sa fie mai domoli cu restrangerea TEMPORARA si PARTIALA a dreptului la libera circulatie !

  2. Toate instituțiile statului, care au conduceri numite politic, își arată adevăratele interese (de partid) atunci când gașca dorește răsplata supusului; adică trafic de influență și abuz în serviciu.
    Onorabilii parlamentari, disperați că nu participă direct la investițiile din vrea pandemiei, uită cum apărau condamnatul penal care fusese cocoțat în vârful statului, fără ca avocățelul poporului (roșu) să intervină în mod legal.
    În ceea ce privește articolul, cred că explicațiile sunt logice și de bun-simț, chiar și în ceea ce privește zbaterile lipsite de sens ale rănitei, mă rog, renatei…
    În cazul în care eu am solicitat, legal, intervenția acestei instituții, funcționarii publici au fost deosebit de înceți, dar și foarte dependenți de partidulețul atotcuprinzător – în mintea lor.

  3. Declararea starii de urgenta este in fapt punerea in aplicare a unor norme deja stabilite de lege si nu este un act formal ce arata sau prezinta o stare , este mult mai mult si intreaga executie este pusa in mina presedintelui tarii . Mai degraba notiunea de formal poate fi atasata cuvintelor din constitutie ce spun referitor la – starea de urgenta – ca este ceruta- incuviintarea – si in nici un caz nu altceva . Parlamentul nu are cum dispune alte masuri ce sunt puse deja in mina presedintelui care emite decretul si anexele ce cuprind toate masurile acceptate deja de lege .

  4. Interesul Romaniei este in acest moment , ca cetatenii sai sa scape cu viata din acesta pandemie severa. Si voua va arde de constitutionalitatea decretelor emise de Presedinte in scopul precizat. Orice este constitutional cand este vorba de a se lua orice masura pentru salvareae vietilor, Prioritatea nr. 1 a Romaniei. Restul este vorbarie inutila. Av. poporului ,adica a hotilor , CCR-ul ,PSD-ul , poate se vor infecta si sa vezi atunciConstitutie. Ati innebunit toti . Criminalilor.

    • Stimate domn! Pentru ca dumneavoastra sa aveti libertatea de a viziona continutul acestui site sau libertatea de a exprima ceea ce ganditi, oameni precum autorul articolului analizeaza daca Constitutia a fost sau nu respectata intr-un anumit moment. Sper ca acum intelegeti cat de necesara este aceasta analiza.

  5. „… caz în care persoanele interesate se pot adresa instanțelor de judecată, instanțe de judecată care, în general, ar fi bine să își realizeze cu entuziasm și competențele, NU DOAR DREPTURI”.

    Inteleg ca dl Dima asociaza ENTUZIASMUL instantelor cu numarul DREPTURILOR de care se bucura acesta (cu referire clara la judecatori)…
    Cu alte cuvinte, nu va exista entuziasm daca nu sunt drepturi suficient recunoscute, entuziasmul va fi de un anumit nivel daca drepturile recunoscute sunt intr-o anumita cantitate, iar entuziasmul va fi manifest daca si drepturile sunt substantiale…

    In asemenea situatie, cred ca dl. Dima ar trebui sa dezvolte un pic mai mult pentru noi, necunoscatorii, cam care ar fi drepturile pe care instantele le-au pretins si le-au obtinut ca sa aiba „entuziasmul” la care s-a referit dumnealui.

  6. Bogdan Dima – lect. univ . dr. si preda Drept Administrativ ! La ce universitate ? Faceti o prezentare completa !

  7. Totul mi se pare normal în situația data cu o exceptie: timpul acordat persoanelor de peste 65 de ani pentru a ieși la cumpărături, doua ore este prea scurt. Un interval orar de trei ore ar fi în mare suficient. Un om în vârstă se mișcă greu, cară greu etc plus catrebuie sa stea la cozi. Doua ore nu ajung!

  8. Ce zice autorul , nu este decât o încercare de manipulare , a opiniei publice.
    În mare el zice că parlamentul, organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare , poate fi ocolită de prin răstălmăcirea legii, într-un caz excepțional când se restrâng drepturile și libertățile poporului pe care parlamentul îl reprezintă la cel mai înalt nivel. Pe de o parte susține că instituirea stării de urgență presupune un cadru mai larg pentru a se putea acționa rapid(cadru dat de președinte), dar când constituția prevede că președintele trebuie să ceară aprobarea în maximul de 5 zile pentru acestă măsură, tace chitic și nu mai aplică aceiași logică. Constituția prevede ca startul în cazul stării de urgență să-l dea președenția , deoarece e un organ mai suplu și poate reacționa mai rapid în prima fază prin darea decretului și prin publicarea acestuia în monitorul oficial , acesta devine aplicabil. Dar constituția îl obligă pe președinte ca în maximum de 5 zile să ceară aprobarea parlamentului deoarece acesta este organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare. Ori acestă aprobare se referă la întregul decret și nu doar la un articol al decretului. Și parlamentul ca organ suprem are prerogativa să modifice acest decret , în limitele legii , dacă consideră că aceste modificări sunt necesare pentru binele poporului, pe care- l reprezintă la cel mai înalt nivel. Nu se poate concepe , ca parlamentul care este organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare să fie ocolit în cazul excepțional, când sunt limitate drepturile și libertățile poporului , pe care-l reprezintă la cel mai înalt nivel.

    • Tot ti-am scris unde te incurci , dar o tii langa balanga cu fakeurile . E curios ca nu poti sa te opresti din minciuna . iti explica atita lume si tot o tii una si buna .Nu poti deosebi si face diferenta intre normalitate si procedurile legale in starea de urgenta .

    • Daca legiuitorul dorea , introducea intreaga procedura ce determina starea de urgenta ca actiune parlamentara ( convocare plen , citire plen , comisii specializate , vot in plen si promulgare presedinte ) nu avea nevoie sa numeasca un alt executant al procedurilor deja aprobate prin lege . Nu poti sa nu intelegi ca starea de urgenta este diferita, ca procedura ,de adoptarea unei legi ordinare . Decretul este emis de presedinte nu de parlament si nu este supus controlului parlamentar decit in masura aprobarii sa nu dupa un interval de 5 zile . Iesi din gaura neagra de unde esti .

    • Lasa bramburerile cu exprimari relativiste de felul – nu se concepe – sau limitateza drepturile poporului . Starea de urgenta asta face , nu este o actiune de normalitate- mai tata –

  9. @paranormalul,
    Cea ce nu înțelegi tu este că starea de urgență nu abrogă constituția, și nici rolul parlamentului de organ suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare. Nu poți ocoli organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare a țării , pe motiv de stare de urgență, ba ca atât mai mul când e vorba de restrângerea drepturilor și libertăților poporului , organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare , au o importanță mult mai mare, și constituția prevede în mod expres că parlamentul trebui să funcționeze pe toată durata stării de urgență , exact pentru a interveni în legislație cu măsurile necesare momentului.Și se pare cum ți-am scris ești ca procurorii și polițiștii care stăteau la poarta lui Dincă și așteptau să se facă 6 dimineața pentru a salva copila răpită din ghiarele fiarei.Tu nu poți pricepe că președenția are rolul de a da startul pentru că e un organ mai suplu, și poate reacționa mai rapid , prin emiterea decretului , care intră în vigoare prin publicarea acestuia în monitorul oficial , dar pe urmă trebuie să intervină parlamentul, care este organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare pentru a aproba sau nu decretul , sau pentru a-i aduce modificările pe care le consideră necesare în cazul de față. Ceea ce susții tu , este ca și cum ai spune că în situații de urgență maiorul preia controlul armatei de la general.

    • Deja ai trecut la faza imaginativa ce nu are nici un corespondent in legalitate , este zadarnica orisice discutie , scuze ma opresc aici .

  10. @paranormalul,
    Articolele din constituție care reglementează starea de urgență ți le-am scris în celălalt articol, și nu mai are sens să le reiau.Ce am scris acum aici reprezintă spiritul acelor articole, adică de ce au fost ele concepute așa , ce a avut în vedere legiuitor când le-a dat forma din constituție și care trebuie să se integreze în spiritul general al constituției. Dacă n-ai priceput acest lucru, n-ai cum să înțelegi nici spiritul constituției.Vorva ceea: noi citim, nu cugetăm să înțelegem, ci cugetăm cum să strâmbăm legile se se potrivească scopului nostru, că doar avem spate asigurat . Și cât de mulți sunt cei care nu pot înțelege nici litera legii ; ce pretenții să ai de la aceștia să înțeleagă motivația legi, ce a urmărit legiuitorul prin textul dat. Acest e prea mul, pentru mulți care nici măcar nu intenție să respecte legea.

  11. @Interpretarea,
    ai interpretat la fel cum au interpretat legea procurorii și polițiștii din Caracal care stăteau noaptea la poarta lui Dincă și așteptau să se facă 6 dimineața pentru a salva copila răpită de fiara acesta. Constituția a prevăzut ca președenția să dea startul, deoarece este un organ mai suplu și care poate reacționa mai rapid, prin emiterea decretului , care devine valid prin publicarea în monitorul oficial, deci se pune în aplicare . Însă în termen de maximum 5 zile , președintele trebuie să prezinte parlamentului decretul pentru aprobare. Ori parlamentul, ca organ suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare , are prerogativa să aprobe , să respingă sau să modifice decretul , în limitele legii. Ce susții tu că organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare , nu are dreptul să modifice decretul unui organ mai mic de reprezentare al poporului(președintele în cazul acesta), pe motiv de situație de urgență, exact atunci când se fac limitări ale libertăților și drepturilor poporului, este în afara spiritului constituțional. Exact pentru ca parlamentul , ca organ suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare , să exercite funcția de control asupra decretului președintelui a prevăzut constituția , obligația președintelui să solicite în termen de maximum 5 zile , aprobarea parlamentului, nu ca parlamentul să semneze de conformitate, ci să poată să facă orice modificare și completare necesară cazului de față, desigur în limitele legii. Tot pentru ca parlamentul ca organ suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare a stipulat constituția ca în caz de urgență parlamentul să funcționeze pe toată durata stării de urgentă, pentru a putea intervenii în acest caz de urgență prin modificarea de legi , sau adoptarea de legi necesare în situația de urgență ivită, pentru prevenirea sau limitarea dezastrului.Constituția nu prevede că în situație de urgență președintele să aibă autoritate legiuitoare, ci că și în situații de urgență parlamentul rămâne singura autoritate legiuitoare.

    • Nu intelegi ce inseamna a solicita aprobarea ? Adicatelea poti zice da sau nu si atit. Una este aprobarea si alta este modificarea . Un decret in situatii de urgenta are alt statut decit o lege ordinara . Ce e greu sa intelegi ? Legea exista deja , daca nu iti convine nu ai decit sa faci alta si sa scoti presedintele din modalitatea de punere in practica care si ea exista .

    • Decretul este o modalitate de asumare unica si constitutia prevede clar , din acest motiv el este decret prezidential si nu parlamentar . Singura obligatie a presedintelui este sa ceara incuviintarea nu altceva . Un decret este un act de forta emis doar de presedinte (nu de parlament )si este prevazut legal ca actiune unica prezidentiala , cu respectarea tuturor legilor in viguare ,fapt ce s-a si intimplat ,si presedintele si guvernul nu au iesit din cadrul legal si constitutional . Parlamentul a zis deja DA .

  12. Poti face diferenta dintre legi date de parlament si procedurile parlamentare ce au ca final promulgarea lor si hotariri ale parlamentul ?Poti face diferenta intre o lege deja existenta si modalitatile de aplicare ale acesteia , in cazul nostru decretul prezidential si anexele . Daca parlamentul nu doreste aceasta procedura, poate schimba legea , o poate modifica prin vot in parlament si poate urma toti pasii legali pe care presupun ca ii cunosti . Sau crezi ca parlamentul intrunit poate face orisice fara a respecta pasii legali constitutionali . Adica mai pe romaneste ,parlamentul nu poate face ce iti trece tie prin cap , altfel miine ar putea spune : noi am hotarit ,de miine numai este presedinte Iohannis ci altul .

  13. Decretul nu poate fi modificat el este un act de vointa unica al presedintelui .

  14. @ de la valeeeeu,
    decretul nu este lege ci făcut după lege, și dacă constituția a prevăzut că trebuie aprobat de parlament , ca organ suprem de reprezentare al poporului și unică autoritate legiuitoare, nu s-a referit la a spune da sau ba, ci la toate prerogativele pe care le are organul suprem de reprezentare al poporului , inclusiv să modifice sau să adauge , în limitele legii la acest decret , care nu este lege, ci făcut în conformitate cu legea. Sau ce vrei să spui că vine maistrul la directorul executiv al întreprinderii și-i zice: mă nene iată am aci o cerere cu un schimbări pe care să le fac în procesul de producție și tu să spui da sau ba. Nu are autoritate directorul executiv să facă modificări sau completările pe care le consideră necesare la acel plan?Ba da! Tot la fel și parlamentul ca organ suprem de reprezentare al poporului și unică autoritate legiuitoare , are autoritatea să facă modificări și completările pe care le consideră necesare, în limita legii. Parlamentul nu este un simplu executant ,cum ar dori unii, al unui reprezentant mai mic de reprezentare al poporului , decât el.

  15. @ quo,
    În orice ierarhie , vârful ierarhiei are ultimul cuvânt, că altfel nu mai putem vorbi de ierarhie. Parlamentul este organul suprem de reprezentare al poporului , deci nu este alt organ de reprezentare al poporului mai mare decât el, președintele fiind, prim urmare un organ mai mic de reprezentare al poporului. Prin urmare nu poate organul cel mai mic de reprezentare al poporului , să-i ordone organului suprem de reprezentare al poporului , să nu-i modifice sau să nu-i completeze decretul lui! Înțelegi?

    • Evident că starea de urgență nu abrogă constituția, întrucât chiar constituția prevede pașii de urmat în cazul instituirii stării de urgență(așa cum spun răspunsurile la comentariile tale).Dacă nici după o noapte de somn nu înțelegi ceea ce citești,poate ar trebui să mai dormi un pic.

  16. @Interpretarea,
    Decretul prezidențial nu este lege, după cum se poate constata din cuprinsul lui unde sunt enumerate legile în conformitate cu care este făcut.
    Prin urmare când decretul ajunge la parlament pentru aprobare, parlamentul ca organ suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare, deci cel care a făcut legea după care s-a alcătuit decretul, are autoritatea de a aproba sau nu ,de a modifica sau de a aduce completările pe care le consideră necesare , în cazul de față, desigur în limitele legi , decretului care-i este prezentat spre aprobare de un organ mai mic de reprezentare al poporului. Nefiind lege , nu are nevoie de promulgarea președintelui.

  17. @ curios,

    starea de urgență nu numai că nu abrogă constituția , dar nici nu schimbă ierarhia organelor de reprezentare ale poporului și nici nu instituie o altă autoritate legiuitoare. Parlamentul rămâne și în acest caz organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare. Prin urmare când decretul președintelui , care este un organ mai mic de reprezentare al poporului și în acest caz, ajunge spre aprobare la parlament , care este organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare, care a adoptat legile după care a fost făcut decretul, parlamentul are autoritatea de a aproba sau nu, de a modifica sau de a aduce completările pe care le consideră necesare , desigur în limitele legii, decretului președintelui care președinte se situează supt parlament în ierarhia de reprezentare a poporului.Și tu, trezește-te din somnul rațiunii.

  18. Siral intri intr-o situatie imposibila pt normaliate , ce dracu chiar nu poti intelege ce inseamna un Decret si repet decret – prezidential .

  19. SIRAL si incapatinarea are limitele ei Opreste -te neica .

  20. SIRAL, pina si prostul satului a inteles

  21. @albina,
    decretul președintelui, nu este lege ci este făcut după legile adoptate de parlament, care este organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare.În ierarhia organelor de reprezentare ale poporului , parlamentul este organul suprem , deci se situează în vârful ierarhiei , adică nu este un alt organ de reprezentare al poporului mai mare decât el.Președintele, prin urmare, este un organ mai mic de reprezentare al poporului. În orice ierarhie vârful ierarhie are ultimul cuvânt , căci altfel , ierarhia nu mai este ierarhie. Prin urmare când decretul președintelui care este un organ mai mic de reprezentare al poporului, ajunge spre aprobare la parlament, care este organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare, care a adoptat legile după care s-a alcătuit decretul, parlamentul are autoritatea de a aproba sau nu, de a face modificări, sau de a face completările pe care le consideră necesare, în cazul de față, pentru prevenirea dezastrului sau limitarea lui, desigur în limitele legii. Decretul, nefiind o lege , nu are nevoie să fie promulgat de președinte.

  22. @ quo,

    Și ce , dacă est decret prezidențial? Este tot decret făcut în conformitate cu legea, și nu este lege, este decretul unui organ mai mic de reprezentare al poporului. Și când decretul organului mai mic de reprezentare al poporului , ajunge spre aprobare la organul suprem de reprezentare al poporului,m care este parlamentul și care parlament este și unica autoritate legiuitoare, carea a adoptat legile după care s-a făcut decretul, parlamentul are autoritate de a aproba sau nu , de a modifica, sau de a face completările pe care le consideră necesare prevenirii sau limitării dezastrului ,desigur în limitele legii. Sau ce vrei să zici că organul suprem de reprezentare al poporului, nu poate acționa în felul acesta, că nu-i permite acesta, autoritatea organului mai mic de reprezentare al poporului, respectiv autoritatea președintelui , în cazul dat?

    • Coronavirusul cica afecteaza creierul dar nici chiar asa , e doar o simpla raceala ce se trateaza cu paracetamol

  23. @m,
    ai și vere un argument privitor la cazul de față, sau dor ne aflăm în vorbă?

  24. @ albina,
    gata, ți-ai terminat argumentele și începi cu jignirea!

    • Te jicnesti singur, cind niste oameni iti zic ca esti neintelegator te duci si te culci , nu intelegi ce inseamna separarea puterilor in stat si multe altele ,nani nani –

    • @albina Când de-ai ca tine și plavanu îmi dau meditații și indicații da-mi voie să le pun pe un sul și să le duc la baie, constituția e legea fundamentală, restu e vrăjeală

    • Momtotol esti frate , uite ,daca vrei sa pricepi realitatea :Asa cum am scris deja, Biserica ,nu religia va iesi grav afectata de efectele coronavirusului ca si parte din politica romaneasca . Singurul supravietuitor este presedintele Iohannis , ce in momentul relaxarii starii de urgenta va avea la degetul mic pe toata lumea , daca pandemia nu capata alta turnura de infectare majora a omenirii , atunci cu totii suntem pierduti .

    • Mototol de-a binelea , Asa cum am scris deja, Biserica ,nu religia va iesi grav afectata de efectele coronavirusului ca si parte din politica romaneasca . Singurul supravietuitor este presedintele Iohannis , ce in momentul relaxarii starii de urgenta va avea la degetul mic pe toata lumea , daca pandemia nu capata alta turnura de infectare majora a omenirii , atunci cu totii suntem pierduti .

  25. @ NAE DE LA IMPINS VAGOANE,
    ține-te mai bine de meseria ta!

  26. @albina,
    Atunci când constituția prevede că decretul trebuie să fie aprobat de parlament , nu mai primează separarea puterilor. Cel mai mic, cere aprobare de la cel mai mare . În acest caz funcționează ierarhia de care vorbește constituția când spune că parlamentul este organul suprem de reprezentare al poporului și unica autoritate legiuitoare.Că nu parlamentul cere aprobare de la președinte, ci președintele de la parlament. Ce verei să spui că nu are autoritate parlamentul să modifice sau să completeze decretul prezidențial , cu masurile pe care le consideră necesare pentru a preveni sau limita dezastru, bine înțeles în limitele legii? Dacă ai autoritatea să aprobi , atunci ai și autoritatea să îl aprobi cu modificările pe care le consideri necesare , sau cu complectările necesare. Sau că parlamentul trebuia să respingă decretul, în totalitatea lui , ca să vină iarăși cu alt decret de 5 zile președintele ,și tot așa până ieșim undeva nu știm unde?Parlamentul , cărui i se cere aprobare unui decret , trebuie să analizeze toate articolele și să-i facă fiecăruia o evaluare , să-l mențină sau să-l scoată, să-l modifice , sau să adauge alte articole. Altfel toată această procedură nu este decât o joacă de-a șoarecele și pisica, din care nu are de pierdut decât poporul pe care ei zic că-l reprezintă. Nu, puterile statului trebuie să conlucreze , și în acest caz, parlamentul are autoritate să modifice sau că completeze cu măsurile pe care le consideră necesare pentru prevenirea sau limitarea dezastrului, că nu degeaba stipulează constituția că parlamentul este organul suprem de reprezentare al poporului și de aceia i se solicită aprobarea.

    • Se pare ca nu poti intelege valoarea actelor normative si distinytiilor clare existente in constitutie , a legilor, a atributiilor parlamentului, a separatiei puterilor in stat , a existentei modalitatilor de promulgare a legilor , a diferentei intre procedurile legislative referitoare la legi hotariri , ordonante de urgenta , decrete , a atributiilor presedintelui , a CCR a CSCJ , a CSAT a instantelor de judecata si a multor alte institutii cu puteri si obligatii separate in statul Roman , ca sa nu mai spun de existenta C.S.J Europene a CEDO si altele . O tii una si buna ca parlamentul este dumnezeu pe paminit si face ce ii trece prin cap sau ce visezi tu noaptea ,uneori si ziua . Foarte bine ramai sanatos (daca poti)cu gindurile tale . E o brambureala in mintea ta de ma mir ca nu te doare capul sau ?

    • BAI zavza nu intelegi sensul cuvintelor . A incuviinta nu inseamna a modifica ,altfel se numea decret parlamentar si nu decret prezidential , nici ce inseamna decret nu stii ,daramite altele .

  27. A cere incuvintarea nu inseamna a cere parerea cuiva ,decit la modul – da sau nu- incuvintezi sau nu incuvintezi – nu se cere nici o aprobare , asta daca intelegi termenii , daca nu inventeaza la greu fel de fel de interpretari . In acest caz cuvintul incuvinteaza nu inseamna aprobare (in alte situatii poate insemna ) nu are conotatia de a cere aprobarea asa cum gresit te exprimi folosind cuvinte inventate . si nu mai folosi termenul ce nu exista in textul constitutiei – APROBARE – . Desigur constructia ta este bazata pe acest cuvint APROBA si il repeti mereu gresit , el nexistind in textul constitutional . Schimba cuvintul aproba(iti faci un bine ) si inlocuieste cu incuvintare si ai raspunsul .

  28. Constitutia spune foarte clar – se cere incuviintarea decretului (in intregime ) incuviintare ce are simpla intelegere -Da sau NU. Decretul are in spate deja legi ce consfiintesc modalitati si actiuni obligatorii toate indeplinite de presedinte si de guvern . Singura solutie daca dorim sa schimbam ceva ,este o noua lege ce este supusa tuturor cailor constitutionale ce trebuiesc parcurse pina la aparitia ei .

    • Nu te supara frate – era un joc in copilaria mea -. Limba romana este o imensa necunoscuta pentru multi .

  29. @m,

    „ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, vb. I. Intranz. A aproba; a fi de acord. Dă-le drumul să intre! încuviința nașul. PAS, Z. I 176. Atunci e bine, încuviință franțuzul. SADOVEANU, Z. C. 8. Adevărat, încuviință vecinul din dreapta. C. PETRESCU, C. V. 115. ♦ Tranz. (Construit cu dativul) A îngădui, a permite; a-și da consimțămîntul. Au încuviințat fetei sale celei mai mari să se primble cu el. SBIERA, P. 89. ”
    Deci a încuviința este sinonim cu a aproba, sau nu mai suntem de acord nici cu dicționarul? Ne împiedicăm în tot felul de chichițe.
    A încuviința decretul însemnă să încuviințezi toate articolele lui. Dara dacă nu poți încuviința decât anumite articole , ce face autoritatea decidentă? Respinge tot decretul, și comunică solicitantului de ce nu poate încuviința , ce trebuie să modifice și ce trebuie să adauge? Parlamentul este în poziția de autoritate față de președinte cum de fapt prevede și constituția când spune că parlamentul este organul suprem de reprezentare al poporului.Este clar ca lumina zilei, că sensul și interpretarea articolului din constituție el cel pe care l-am susținut și anume că parlamentul are în cazul de față autoritatea ca organ suprem de reprezentare al poporului și unică autoritate legislativă, să modifice, sau să adauge la decret măsurile care le consideră necesare pentru prevenirea dezastrului sau limitarea lui, pentru că altfel nu ajungem, nicăieri , ne învârtim în cerc, parlamentul va respinge decretul din cauza unor articole, președintele va veni cu alt decret, care va fi respins din nou și nu se atinge ținta dorită, de a se putea lua măsurile care sunt necesare din cauză că președintele în cazul nostru nu ar vrea să accepte autoritate stabilită de constituție în cazul de față. De aceia în cazul de față parlamentul care dă încuviințarea se află în poziție de autoritate, și este clar că trebuie să aibă și posibilitatea să intervină în decret, pentru a-l aduce la forma considerată acceptabilă, căci până la urmă el este organul suprem de reprezentare al poporului.

  30. Iar interpretezi din burta si adaugi pareri personale carora le dai , in mintea ta, calitate de adevar. De data ma bucur ca ai inteles( nu multi o pot face ) dar iti inteleg nevoia de interpretare ,evident eronata . Notiunea de aprobare ,cuvintul aprobare contine in subsidiar dezbaterea , forma care nu se ragaseste in cuvintul incuviintare ce are nevoia imediata de un raspuns prin da sa nu si din acest motiv legiuitorul a folosit incuviintare si nu aprobare (chiar daca ele par a avea acelasi inteles ). In cazul nostru diferenta de abordare este evidenta . Ceea ce gresit ai adaugat dincolo de faptul ca ai inteles , nu are valoare juridica ci poate pentru tine valoare emotionala . Fa bine si incearca sa nu mai folosesti cuvinte de felul daca nu poti , clar ca lumina zilei , este clar sa intervina si altele ce te arunca in situatia de relativizare a propriei intelegeri si iti creaza pe moment o fericire falsa . Intelege omule si nu mai incerca sa te joci cu cuvintele ,iti produce insatisfactie .

  31. @ NAE DE LA IMPINS VAGOANE,

    măi nae, ideiile se mișcă cu rațiunea , nu cu brațul. Tu rămâi cum ți-am mai zis, la meseria ta , că acolo te pricepi!

    • Unde este ratiunea la tine ,in buzunarul de la spate sau incape intr-o nuca mica , mica, mititica ….?

  32. Nu va mai jucati cu cuvintele . In acest caz parlamentul are o singura abordare si anume cea ce deriva din intelegerea cuvintului incuviintare . Presedintele cere incuviintarea nu dezbaterea , nu modificarea , nu parerea parlamentului atasata textului ce cuprinde un singur cuvint numit DECRET . Raspunsul este simplu DA sau NU si deriva din insasi urgenta actului prezidential .

    • are aceeasi urgenta ca decretu prin care si-a decorat inaltul normal fotografu’ ? da sau nu ?

  33. @ m,
    ne încurcăm în cuvinte. Ca să poți încuviința (aproba) ceva , trebuie mai întâi să analizei dacă acel lucru e bun sau rău , dacă e corect sau nu, dacă are efecte nedorite , în ce măsură va produce rezultatele scontate, ce impact va avea, gradul de suportabilitate a măsurii, costurile , personalul necesar, spațiile de cazare, și așa mai departe. Ori pentru acesta este nevoie de dezbatere , și din acest motiv este adus în parlament , ca mai mulți oameni să analizeze articolele decretului din toate punctele de vedere și să se poată lua măsura cea mai bună . Fără acesta nu se poate face o încuviințare (aprobare) în cunoștință de cauză, că dacă e vorba numai de spune da sau nu la tot decretul, nu e nevoie de parlament , putem întreba și pe badea Gheorghe, sau să dăm cu banul. Încuviințarea (aprobarea) decretului presupune, deci analizarea fiecărui articol în parte și încuviințarea(aprobarea) sau respingerea fiecărui articol. Sigur că la o astfel de analiză vor ieși și articole care vor fi respinse , se poate constata că altele trebuiesc modificate ,și că mai trebuiesc adăugate altele. Atunci , problema care se pune nu este aceia de a pune și grâul cu paiele împreună , ci de a le separa pleava și de adăuga ingredientele care lipsesc. Problema care se cere e să dai un aliment sănătos și hrănitor poporului și nu așa ceva pe ce ai încropit la grabă. Gustarea nu ține decât 5 zile , după care trebuie să vii cu alimentul sănătos și hrănitor pe care să-l dai poporului, pe care-l reprezinți la cel mai înalt nivel. Ideea vostră că parlamentul nu poate da alimentul sănătos și hrănitor poporului , și că poporul trebuie să se mulțumească cu gustarea cât ține starea de urgență , nu poate fi decât pornirea unor oameni care urăsc poporul acesta.

    • Mai vorbim la anul pe vremea asta, la o alta stare de urgenta . Iti urez succes sa dezbati cit de mult vrei si sa alegi si griul de neghina si sa stergi si praful de pe toba, asta daca ai vreo urgenta ,daca nu ai, o putem face si peste doi ani ,poate intre timp ne mai vine oleaca minte la cap , ca nu e graba , doar graba strica treaba . Cit despre cit ne-am tot caznit sa facem legii si sa ne punem de acord cu condiitiile lor de aplicare , le putem da uitarii , doar au fost facute de altii . Noi astia de azi nu mai acceptam trecutul vrem doar sa dezbatem pina ne-or cadea dintii din gura si se vor limpezi apele de ploaie prin ciurul intelepciunii noastre . Dar ce sa vezi ,oare cit de mare trebuie sa fie gaura ciurului ? Hai , fiti blinzi ,doar putem cerne inca vreo trei ani malaiul . Coronavirusul are oare rabdare cu noi ? Ca un facut , intre timp ne-a crescut barba si nemernicul de virus s-a incolocit prin ea dar voiosi nevoie mare o sa zicem in final cu totii : uite asa o barba avea , uite asa o mingiia .

  34. @ quovadis,
    „ Presedintele cere incuviintarea nu dezbaterea ” iar ne încurcăm în cuvinte. Și încuviințarea pe ce se bazează ? Pe datul cu banul? Nu în urma dezbaterii fiecărui articol al decretului se poate ajunge la concluzii corecte și se poate vedea dacă acel articol se poate încuviința (aproba) sau nu , sau dacă e nevoie să fie modificat sau adăugat și alt articol? Făcând analiza articol cu articol se va ajunge și la respingere unora, la necesitatea adăugării altora , sau la necesitatea modificării unora. În parlament trebuie să se facă separarea grâului de pleavă , și adăugarea ingredientelor necesare unui aliment sănătos ți hrănitor pentru poporul, pe care parlamentul îl reprezintă la cel mai înalt nivel . Sau nu poate organul suprem de reprezentare al poporului să dea alimentul sănătos și hrănitor poporului, că nu vreți voi?Că voi vreți ca poporul să fie hrănit cu grâul amestecat cu pleavă? În acest caz , voi nu faceți parte din poporul acesta!

    „ Raspunsul este simplu DA sau NU si deriva din insasi urgenta actului prezidential .”

    Ți-am arătat mai sus de ce răspunsul nu poate fi simplu da sau nu. Iar ce zici tu că derivă acesta din urgența actului prezidențial, uite că greșești. Nu este nici o urgență, decretul intră în vigoare din momentul publicării lui în monitorul oficial și își face efectele. Deci nu este nici o urgență pentru răspunsul parlamentului, în afară de aceia ca parlamentul să corecteze cât mai repede decretul, pentru a da un aliment mai bun și mai hrănitor poporului pe care-l reprezintă la cel mai înalt nivel.

    • Chiar ai primit raspunsul de atitea ori la intrebarea ta , totul se bazeaza pe lege ,daca se dorea dezbaterea , ea era anterioara decretului , dar elimina urgenta . Urgenta inseamna sa tragi cu tunul azi , nu dupa dezbatere, peste vreo una mie ani .

    • Dezbaterea se face pe un proiect de lege , nu pe un decret ce este prevazut de lege ca atribut prezidential si care are in spate deja alte legi ce au tot fost dezbatute si in final aprobate . ,au statut diferit

  35. Un PASTI pe cit posibil de fericit sa avem cu totii , dincolo de unele opinii diferite

  36. @ quovadis,

    Ai dreptate! Dincolo de polemici, iată că putem găsi și lucruri care ne unesc.Mulțumesc de conversație, știind că acesta poate duce la limpezirea cugetului, când se face civilizat și fără patimă, și omul este bine intenționat și poate asculta și argumentele celuilalt.

    Cristos a înviat! Și cu El să înviem și noi la o viață nouă!
    Vă doresc tuturor sărbători fericite!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.