Campionatele Mondiale de Atletism de la Tokyo – Care sunt cele mai vechi recorduri ce pot fi doborâte în Japonia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dacă „Mondo” Duplantis nu încetează să bată recordul mondial la săritura cu prăjina, centimetru după centimetru, unele performanțe istorice rezistă de foarte mulți ani. În disciplinele incluse în programul Campionatelor Mondiale de la Tokyo, din 13 până în 21 septembrie, șaptesprezece recorduri datează de dinainte de anii 2000. Cele mai multe se regăsesc la probele feminine și, mai ales, cel mai vechi dintre toate, potrivit L’Equipe.

Din iulie 1983, cehoaica Jarmila Kratochvílová deține recordul mondial la 800 metri cu timpul de 1’53”28. Nicio atletă nu a reușit să coboare sub pragul de 1’54”00 de atunci. În același an, ea reușise și cea mai bună performanță la 400 m, record preluat în 1985 de Marita Koch (47”60 la Canberra). Regină a probei în Germania de Est între 1978 și 1985, recordul ei nu a fost niciodată doborât. Gabriele Reinsch, tot din Germania de Est, deține recordul mondial la aruncarea discului din 1988. Sportiva născută în 1963 nu a câștigat, totuși, niciun titlu european sau internațional.

În această listă a recordurilor care rezistă, americanca Florence Griffith-Joyner este singura care mai deține încă două cele mai bune performanțe din toate timpurile: controversatul 10”49 la 100 m, stabilit la Indianapolis în iulie 1988 în timpul selecțiilor americane pentru JO de la Seul, și 21”34 la 200 m, realizat în timpul titlului cucerit în Coreea de Sud două luni mai târziu. La acea ediție a Jocurilor, americanca Jackie Joyner-Kersee și-a stabilit al treilea record mondial la heptatlon, cu 7.291 puncte.

URSS încă are recorduri nedoborâte

Atleții care concurau atunci sub steagul URSS păstrează încă trei recorduri: cel la aruncarea greutății al Nataliei Lisovskaya (22,63 m în 1987), cel la săritura în lungime al Galinei Chistyakova (7,52 m în 1988) și cel la ștafeta 4×400 m (3’15”17) la JO de la Seul din 1988.

La masculin, cele mai multe recorduri rămase neatacate sunt la sărituri sau aruncări. Cel mai vechi este cel al aruncării ciocanului, care îi aparține încă lui Youri Sedykh. Ucraineanul și-a doborât propria performanță de șase ori, până în 1986, când a reușit ultima îmbunătățire (86,74 m). Zece ani mai târziu, triplu campion olimpic ceh Jan Zelezny și-a adjudecat recordul la aruncarea suliței (98,48 m) la Iena, în Germania.

La săritura în lungime, Mike Powell rămâne proprietarul celei mai bune performanțe mondiale (8,95 m) încă din finala Campionatelor Mondiale din 1991, într-un duel cu Carl Lewis. Cubanezul Javier Sotomayor deține recordul la săritura în înălțime din 1993 (2,45 m), iar britanicul Jonathan Edwards este în continuare în vârful probei de triplusalt din 1995 (18,29 m).

Singurele recorduri care mai rezistă pe pistă sunt cel al ștafetei americane de 4×400 m (2’54”29 în 1993) și al marocanului Hicham El Guerrouj la 1.500 m (3’26”), stabilit la Roma în 1998.