Bufoni, șarlatani, mistagogi (Op-ed de Vladimir Tismăneanu)

Pentru propagandiștii Partidei Ruse istoria nu există. Dacă există, nu contează. Ei sunt programatic amnezici. Le ajunge lexicul ventriloc și gargară sofistă. Excursiile în Valhalla. Cum ei acționează la ordin, îi acuză pe cei care gândesc autonom de propriul lor viciu.

Partida Rusă are două eșaloane: cel al trupeților și cel ofițeresc. În cel de-al doilea îi observăm pe doctrinarii stufoși, cețoși, încrâncenați, suspicioși, arțăgoși. Prevestitorii apocalipsei.

Sociologii iubitorii de dughinisme. Geopolitologii xenofobi. Plus eternii frustrați, veleitarii, atotștiutorii, profeții de subsol, măscăricii, ratații, șnapanii.

O mixtură grețoasă de impostură, stupiditate, infatuare și disponibilitate pentru curvăsărie intelectuală, pentru înjosire morală.

Sunt cei care ne acuză de rusofobie și se fac că plouă când hoardele putiniste încearcă să distrugă însăși identitatea ucraineană. Ei sunt ucrainofobi cu poruncă și ruble de la stăpânire.

Partida Rusă are versiunea hard și versiunea soft. Versiunea hard e tăioasă și obraznică. Versiunea soft e evazivă, chiar ceremonioasă.

„Noi cu arta, cu spiritul, cu epistema, cu marea literatură rusă, cu Piotr Ilici, ba chiar și cu Vladimir Vladimirovici, nu cu aceste zgomote de arme”. Vrem liniște. Iar dacă privim spre Vest, ce oroare! Vin arabii de-a călare!

Discursul soft e catifelat. Limbile molcome. Donul liniștit. Șerbet naționalist și vaselină populistă. Precum Viktor Orbán pe care îl admiră, dar din rațiuni ușor de ghicit, nu o pot spune. Sunt orbániști sub acoperire.

Nici lor nu le plac „hibridizările”. Nici lor nu le plac „sorosismele”. Și lor le put imigranții. Creștinismul este o religie universală. Ei vor să o transforme într-una tribală. Una a excluderii și a stigmatizării.

Precum evreii în anii ’30, migranții sunt pentru ei incomozi și indezirabili. Sunt altfel. Nu sunt ca noi. Nu se îndoapă cu sarmale și nu pleoscăie satisfăcuți bătându-se patriotic pe burdihanul traco-dac.