Bloomberg: Turcia devine una dintre cele mai importante țări pentru NATO / Are cea mai mare armată din alianță după Statele Unite și a direcționat 56% din totalul exporturilor de arme către SUA și aliați

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Pe fondul dezacordurilor cu Statele Unite, Europa începe să acorde din ce în ce mai multă atenție potențialului strategic al Turciei, scrie Bloomberg, preluat de Agenția de presă Rador și Trud.

În urmă cu doar doi ani, liderul turc era considerat „oaia neagră” în bloc. Dar acum este văzut ca un politician puternic, respectat de președintele american Donald Trump, în timp ce majoritatea liderilor europeni sunt în conflict cu Casa Albă. Acest lucru, spun diplomații, îi permite lui Erdogan să influențeze summitul.

Liderii NATO se vor întâlni în complexul lui Recep Tayyip Erdogan din Ankara, unde se așteaptă ca acesta să le explice cât de vitală este țara sa pentru alianța militară aflată în dificultate.

Va fi prezentată industria înfloritoare de export de arme a Turciei, în valoare de 10 miliarde de dolari, aproximativ 56% din vânzările de arme turcești de anul trecut fiind destinate Statelor Unite, Europei și altor aliați occidentali.

Erdogan va găzdui summitul NATO într-un moment în care majoritatea celorlalți lideri europeni sunt în conflict cu președintele american, iar Turcia s-a transformat în principala sursă de echipamente militare, deoarece Europa se înarmează ca răspuns la războiul Rusiei în Ucraina și la presiunile SUA.

Când liderii NATO vor ajunge, săptămâna viitoare, în complexul imens de 1.000 de camere al lui Recep Tayyip Erdogan din Ankara, se așteaptă ca președintele turc să le spună cât de vitală este țara sa pentru o alianță militară aflată în dificultate. Acesta este însă un alt eveniment în oraș, care va demonstra această importanță.

Coloanele de mașini care se îndreaptă spre palatul lui Erdogan vor trece pe lângă echipamente militare parcate în fața centrului expozițional al capitalei turce. În interior, standurile care expun muniție și sisteme de război electronic vor evidenția industria înfloritoare a exportului de arme din Turcia, estimată la 10 miliarde de dolari.

Acum doi ani, Erdogan era „oaia neagră” a NATO, opunându-se aderării Suediei. Anul acesta, imagine a sa de lider puternic l-a transformat într-o gazdă care se bucură de respectul lui Donald Trump, potrivit diplomaților familiarizați cu pregătirile – un om care ar putea menține summitul NATO pe drumul cel bun într-un moment în care majoritatea celorlalți lideri europeni au confruntări cu președintele SUA. Turcia a devenit, de asemenea, o sursă majoră de echipamente militare, în timp ce Europa se înarmează ca răspuns la războiul Rusiei în Ucraina și la presiunile lui Trump.

Aproximativ 56% din vânzările de arme ale Turciei de anul trecut au fost destinate Statelor Unite, Europei și altor aliați occidentali – o inversare dramatică după decenii de tensiuni care datează încă din conflictul din Cipru din anii 1970. Vânzările externe ale companiilor turcești de apărare au crescut de patru ori din 2020, deoarece acestea profită de oportunitățile din cadrul Alianței pentru a vinde o gamă largă de sisteme compatibile cu NATO, de la drone armate și nave de război la avioane de antrenament, vehicule blindate și electronică militară.

În perioada premergătoare summitului din 2024, Erdogan s-a opus luni la rând aderării Suediei, insistând ca Stockholm să facă mai mult pentru a reprima susținătorii grupurilor separatiste ilegale, inclusiv Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care este numită organizație teroristă de Uniunea Europeană și Statele Unite.

Acum, președintele, în vârstă de 72 de ani, va ocupa un loc central pe 7 și 8 iulie, în timp ce membrii NATO încearcă să-și consolideze legăturile cu Statele Unite și să crească în continuare cheltuielile pentru apărare, potrivit unor persoane familiarizate cu situația. Și el speră să aibă beneficii din acest lucru.

Summitul are loc într-un moment riscant. Trump a reflectat și asupra retragerii din Alianță și a început să retragă un număr semnificativ de trupe și arme din Europa. Furia sa față de ceea ce el consideră a fi o lipsă de sprijin pentru războiul său împotriva Iranului a măturat scurtul moment de bunăvoință pe care secretarul general Mark Rutte a reușit să-l obțină prin acordul de anul trecut, conform căruia aliații SUA își vor mări semnificativ bugetele de apărare.

La summitul de anul trecut, Rutte i-a convins pe europeni să crească cheltuielile pentru apărare – principala cerință a lui Trump – și, în schimb, a primit laude și un angajament față de Alianță din partea liderului american. Pentru a intra în grațiile lui Trump anul acesta, NATO a planificat din nou un summit scurt, axat pe prezentarea de dolari și acorduri.

O serie de acorduri de mare anvergură în industria apărării urmează să fie anunțate la Ankara, potrivit unor persoane familiarizate cu situația, Rutte a cerut țărilor să amâne orice este în curs de pregătire, pentru a face anunțul la Ankara. Aceștia au vorbit sub condiția anonimatului, în timp ce discutau probleme sensibile de apărare.

Întrebarea centrală pentru NATO nu mai este dacă Europa va cheltui mai mult pentru apărare, ci dacă poate construi capacitatea industrială și capabilitățile militare necesare, pe măsură ce Washingtonul își ajustează contribuțiile la Alianță.

Reducerile din partea SUA vor fi și mai semnificative, așa cum se subliniază în planurile pe care administrația Trump le-a prezentat partenerilor săi din NATO în ultimele săptămâni.

Acestea includ o reducere cu 30% a numărului de bombardiere strategice de care forțele europene nu dispun, o pierdere aproape totală a dronelor de recunoaștere și atac, o reducere cu 50% a navelor militare și o reducere cu o treime a avioanelor de vânătoare dislocate, a relatat Bloomberg pe 16 iunie.

Turcia este văzută ca un jucător cheie în umplerea acestui gol, încercând totodată să încheie mai multe pacte de securitate regionale. Recent, Erdogan a citat exemplul exportului din Turcia a unei nave de război către România, membru NATO și UE, care se învecinează cu Ucraina, pentru prima dată în istoria sa.

Invazia Rusiei în Ucraina a crescut cererea de drone turcești și de obuze de artilerie de 155 mm, care să fie conform standardelor NATO. Producătorul turc de drone Baykar a înființat o societate mixtă cu Leonardo din Italia pentru a pătrunde pe piața europeană, în timp ce Turkish Aerospace Industries a fost de acord să vândă 30 de avioane de antrenament Hurriyet către Spania la sfârșitul anului trecut.

Turcia încearcă, de asemenea, să conecteze conducte subterane de combustibil ca parte a unei extinderi a infrastructurii NATO în valoare de 28 de miliarde de dolari, menită să consolideze securitatea combustibililor Alianței, potrivit unor surse familiarizate cu situația.

Creșterea vânzărilor de arme vine și în contextul în care Ankara și aliații săi încearcă să depășească tensiunile generate de achiziționarea de către Turcia în 2017 a sistemului rusesc de apărare aeriană S-400, sancțiunile ulterioare impuse de SUA și de excluderea sa din programul de avioane de vânătoare F-35.

Turcia a semnalat că este dispusă să facă compromisuri în ceea ce privește rachetele rusești, în timp ce Trump a lăudat rolul Ankarei în intermedierea acordului recent de încheiere a războiului împotriva Iranului.

Turcia, care are cea mai mare armată din NATO după Statele Unite, s-a alăturat Alianței în 1952, împreună cu Grecia vecină, și a devenit un bastion cheie împotriva Uniunii Sovietice.

Spre deosebire de mulți aliați europeni care și-au redus dimensiunea forțelor armate de la Războiul Rece, Turcia a menținut o armată numeroasă și a continuat să investească în producția de apărare. Cheltuielile militare ale Turciei au crescut cu 7%, ajungând la 30 de miliarde de dolari anul trecut, potrivit unui raport al Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm, care urmărește cheltuielile pentru apărare.

Această capacitate operațională a fost demonstrată în timpul războiului dintre SUA și Iran, când Turcia a interceptat patru rachete balistice iraniene. Contrastul nu putea fi mai puternic în comparație cu țările de pe flancul estic al NATO, care au invocat consultări în temeiul articolului 4 din Carta NATO, menit ca un preludiu la un angajament colectiv de apărare în temeiul articolului 5, după ce dronele și avioanele de vânătoare rusești au intrat în spațiul lor aerian.