G4Media.ro

Bernie Sanders, președintele Americii? Ce șanse are senatorul socialist să ajungă la…

Bernie Sanders, președintele Americii? Ce șanse are senatorul socialist să ajungă la Casa Albă

După rezultatul foarte bun obținut în urma alegerilor primare caucus din Iowa, senatorul de Vermont, Bernie Sanders, a reușit să repete performanța marți, în New Hampshire, când s-a plasat pe primul loc în topul preferințelor alegătorilor democrați în cursa pentru nominalizarea la Casa Albă.

Senatorul de Vermont a devenit astfel, poate surprinzător în opinia unora, candidatul favorit în interiorul Partidului Democrat ca să se lupte cu republicanul Donald Trump pentru fotoliul de președinte al Statelor Unite. Dar care sunt șansele reale ale lui Sanders, un politician în vârstă de 78 de ani, auto-declarat democrat socialist, să ajungă să conducă destinele Americii?

După numărarea a circa 90% din cele aproximativ 280.000 de voturi exprimate, Sanders s-a plasat primul în clasamentul democraților, cu 26% din sufragii. Senatorul de Vermont a avut cu 4.300 de voturi mai mult decât fostul primar din South Bend (Indiana), Pete Buttigieg, un alt candidat care a făcut o figură excelentă după primele două alegeri primare ale democraților.

Sanders, un politician de stânga, a obținut astfel o victorie strânsă în fața lui Buttigieg, care oferă o viziune centristă, moderată, în cursa care va decide candidatul democrat ce se va confrunta cu președintele Trump în scrutinul din luna noiembrie a acestui an.

După anunțarea rezultatelor, Sanders a vorbit despre „o mare victorie,” în timp ce le-a mulțumit suporterilor săi strânși în Manchester (New Hampshire). „Această victorie de-aici este începutul sfârșitului pentru Donald Trump,” a spus el, promițând că va construi o „mișcare politică multi-generațională, multi-rasială fără precedent” pentru a-l învinge pe republicanul de la Casa Albă.

Rezultatul îi oferă senatorului Sanders nouă dintre cei 24 de delegați care vor reprezenta New Hampshire la Convenția Națională Democrată din iulie din Milwaukee (Wisconsin), când partidul își va desemna candidatul pentru Casa Albă pe baza delegaților câștigați în timpul alegerilor primare din acest sezon electoral.

Pe val

Succesul lui Bernie Sanders în New Hampshire – ca și cel din Iowa – îi oferă acestuia un impuls extraordinar pentru alegerile primare viitoare. Peste doar câteva zile (22 februarie), alegătorii democrați vor vota în Nevada, după care urmează Carolina de Sud (29 februarie) și faimoasa „Super Tuesday,” când alegătorii din 15 state și teritorii vor fi invitați la urne, pentru a decide cine va primi cei 1.344 de delegați puși la bătaie pe 3 martie.

Deși New Hampshire este un stat alb și rural, care nu contează foarte mult în ecuația mai mare a competiției din interiorul Partidului Democrat, analiștii americani recunosc că acesta este, fără discuție, momentul politic al lui Bernie Sanders, care pare să devină candidatul preferat de alegătorii democrați.

În 2016, Sanders s-a lovit de un zid electoral după alegerile din Granite State, așa cum este cunoscut acest stat din regiunea New England, când a reușit să câștige scrutinul de aici în fața lui Hillary Clinton cu 22% din voturi. Sabotat ulterior de liderii democrați, care au făcut tot posibilul pentru a-l împiedica să obțină nominalizarea, Sanders a pierdut însă biletul pentru Casa Albă în fața fostei secretare de stat.

Astăzi, însă, situația e diferită. Beneficiind de fonduri importante (el a strâns circa 100 de milioane de dolari până în acest moment), având la dispoziție o organizație de campanie națională experimentată și contracandidați cu susținere mult mai redusă și cu mai puțin magnet la public, drumul său înainte – deși nu este încă bătut în cuie – pare că va fi cel mai sigur. Bernie Sanders este din ce în ce mai aproape de cursa finală spre Casa Albă.

Succesul lui? Strategia lui Sanders a fost să construiască o coaliție de simpatizanți provenind din clasa muncitoare americană, votanți minoritari și tineri – oameni care, deseori, nu sunt parte a procesului politic din Statele Unite. Cu ajutorul acestora, senatorul a câștigat votul popular în Iowa, chiar dacă Sanders a recunoscut că prezența scăzută la vot din acel stat „l-a tulburat.” New Hampshire a fost al doilea test pentru Sanders ca să atragă un nou segment de alegători, despre care a spus că are nevoie nu numai pentru a câștiga candidatura democraților, dar și ca să-l bată pe Trump în noiembrie. (Trebuie remarcat totuși că prezența la urne a democraților marți în New Hampshire a depășit-o pe cea din 2016, dar nu atins-o pe cea din 2008, când Barack Obama a mărșăluit spre victorie în interiorul Partidului Democrat).

Dacă va obține nominalizarea Partidului Democrat, senatorul de Vermont ar fi cel mai de stânga candidat pe care formațiunea l-a desemnat să candideze la președinția Statelor Unite, după George McGovern în 1972 (la alegerile prezidențiale din acel an, republicanul Richard Nixon l-a zdrobit însă pe senatorul democrat din Dakota de Sud, obținând 520 de voturi electorale față de doar 17).

Scenarii electorale

Va reuși însă Bernie Sanders să obțină nominalizarea democraților pentru Casa Albă și să-l bată pe Donald Trump la scrutinul din 3 noiembrie? Deși acesta este un scenariu foarte îndepărtat, el nu este de neglijat. Momentul actual îi aparține lui Sanders, care a ajuns cunoscut prima dată în 1981, când a câștigat mandatul de primar în Burlington în ciuda faptului că a avut de luptat cu mașinăria formidabilă a Partidului Democrat care controla politica locală de decenii. El poate profita acum din plin de lipsa de experiență a unora dintre rivalii săi (cum este cazul lui Buttigieg) sau de pierderea de teren vizibilă a altora (Elizabeth Warren și Joe Biden). Ce ar trebui totuși să se întâmple ca senatorul democrat socialist să ajungă președintele Statelor Unite, comandantul suprem al forțelor armate americane și liderul lumii libere?

Bernie Sanders trebuie să mențină entuziasmul politic actual și să câștige cât mai mulți delegați în alegerile care urmează în Partidul Democrat. Este cel mai important și mai necesar lucru. Luna următoare va fi, așadar, decisivă. Dacă va reuși să păstreze același nivel al entuziasmului politic care-i însuflețește pe suporterii săi, Sanders va avea șanse mari să fie democratul nominalizat pentru Casa Albă.

Comentatorii cred că, după Iowa și New Hampshire, senatorul va trebui însă să-și crească susținerea la nivel național, în special în rândul alegătorilor tineri, care votează pentru prima dată în acest an (în rândul categoriei 18-29 de ani, aceștia au reprezentat doar 14% din electoratul de marți din New Hampshire. În 2016, procentul a fost de 19%). Sanders încă nu este atractiv la nivel național, spre deosebire, de exemplu, de Biden, care este popular printre afro-americani.

Senatorul va trebui să înfrângă rezistența liderilor democrați, care continuă să vadă în el un risc major. Am scris recent despre temerile mai marilor democrați că o eventuală nominalizare a lui Sanders în cursa pentru Casă Albă ar putea duce la pierderea marilor donatori și la forțarea multor alegători din Partidul Democrat să stea acasă în ziua alegerilor prezidențiale din noiembrie, să voteze candidatul verzilor sau chiar să îl aleagă pe Trump.

Situația nu ar fi nouă. Analiștii reamintesc de cele petrecute în timpul Convenției Naționale a Democraților din Philadelphia din iulie 2016, când jocurile de culise ale mai marilor partidului au făcut ca Hillary Clinton să obțină nominalizarea în cursa pentru Casă Albă în detrimentul lui Sanders.

Disensiunile dintre tabăra Sanders și conducerea Partidului Democrat sunt așadar cât se poate de reale. Între moderații și radicalii din partid există diferențe majore. Sanders și-a atras susținerea inclusiv a așa-numitului „Squad” democrat, din care fac parte radicalele Alexandria Ocasio-Cortes și Ilhan Omar, precum și a mii de tineri, seduși de ideile sale despre gratuitatea studiilor, schimbările climatice sau leglizarea drogurilor ușoare.

Să nu uităm că, în urmă cu câteva săptămâni, Hillary Clinton a afirmat într-un interviu pentru The Hollywood Reporter că „nimănui nu-i place de Sanders” și a refuzat să spună dacă îl va susține și ar face campanie pentru el dacă senatorul va fi candidatul democraților în 2020.

Iar în decembrie 2019, Politico a scris că îngrijorările democraților legate de Sanders sunt atât de mari, încât un grup de membri ai Comitetului Național Democrat (CND) urmăresc să-i saboteze campania și să modifice regulile convenției formațiunii din iulie, care ar face ca super-delegații, acum numiți delegați automați, să poată vota în primul tur de scrutin la convenția națională a partidului, sporind influența membrilor CND, a membrilor Congresului și a altor lideri ai partidului.

Sanders va trebui așadar să facă uitată teoria că este un radical care pune în pericol unitatea partidului. Revoluția pe care a promis că o va face la Casa Albă va trebui, mai întâi, să fie lansată chiar în interiorul Partidului Democrat și chiar a campaniei sale. Ideile sale extreme nu vor atrage democrații moderați, pe alegătorii din suburbii și pe votanții mai în vârstă care nu agreează ideile sale socialiste. Sanders va trebui să facă ceva pentru a le oferi o ramură de măslin și a arăta că poate să-l învingă pe Donald Trump. Va fi dispus el la compromisuri, flexibilitate și un dram de moderație? Cariera lui politică ne spune că nu. Necesitatea câștigării cu orice preț a Casei Albe și îndepărtării din funcție a lui Trump cer însă altceva.

În acest context, punerea pe picioare a unei alianțe de democrați, progresiști și independenți va fi esențială pentru cucerirea președinției Statelor Unite. Sanders nu este considerat capabil să-l învingă pe Trump într-o confruntare directă, iar entuziasmul pe care îl generează în rândul tinerilor nu va fi suficient la urne. De altfel, analiștii au afirmat constant că, dacă va fi nominalizat, senatorul de Vermont va avea dificultăți majore să pună pe picioare o alianță robustă de forțe politice care să câștige Casa Albă.

Ura pe care democrații o manifestă pentru liderul republican nu va fi suficientă pentru a coaliza alegătorii democrați și independenți în spatele democratului socialist. Întrebarea care se pune este câți dintre aceștia cred cu adevărat că Bernie Sanders este într-adevăr candidatul democrat care se poate confrunta de la egal la egal cu Trump? Sondajele de opinie, inclusiv cele făcute la ieșirea la urne în New Hampshire, continuă să indice că cei mai mulți democrați nu cred că Sanders este capabil de o astfel de luptă. Interesant de urmărit cum va reuși el să treacă peste acest handicap major de imagine si de forta politica.

Sanders va trebui să-și atragă și susținerea marilor donatori democrați, moderați și centriști, care încă îl privesc cu suspciune. Aceștia cred că nominalizarea lui îi va ține departe pe democrații moderați și pe independenți, care vor prefera să stea acasă, să voteze un verde sau un libertarian sau, mai rău, să-și dea votul pentru Trump.

Așa cum a afirmat și fostul președinte, Barack Obama, democrații riscă să-i îndepărteze pe alegători dacă se îndreaptă prea mult spre stânga politică. Fostul președinte a afirmat că majoritatea alegătorilor americani nu doresc „să demoleze sistemul și apoi să îl refacă.” Iar Sanders, cel care a promis o revoluție, este unul dintre cei criticați de Obama.

Deși acum campania lui Sanders se bazează pe micille donații individuale, Casa Albă nu va putea fi câștigată doar cu aceștia. În lupta care se anunță pe viață și pe moarte cu Donald Trump, senatorul va avea nevoie de banii mulți ai democraților bogați. Rămâne de văzut cum el va reuși să-i convingă să i se alăture.

Cert este că echipa sa de campanie este conștientă de această necesitate. „Evident, la un moment dat, nu știm când, cursa va începe să se consolideze. Iar Sanders este bine pregătit să pună pe picioare genul de coaliție de care cineva are nevoie nu doar să câștige nominalizarea, dar să câștige și alegerile generale,” a afirmat marți seara unul dintre consilierii senatorului, Jeff Weaver, citat de TIME.

Sanders va trebui să schimbe percepția celor de pe Wall Street. În ciuda problemelor pe care le are, create de el sau inventate de adversarii săi politici, Donald Trump este bine perceput de mediul de afaceri american. Ciferele economice excelente, rata redusă a șomajului (inclusiv în rândul minorității de culoare și a celei hispanice) și veștile financiare bune din ultima perioadă au sporit încrederea acestora în liderul republican.

Nu același lucru se poate spune despre Bernie Sanders. Cei de pe Wall Street și marile companii dau semne tot mai puternice că nu agreează eventuala victorie a lui Sanders pentru Casa Albă. În primul rând, aceștia sunt frustrați de lipsa lor de influență asupra candidatului, care a criticat rolul toxic al banilor lor în politică și a făcut campanie pentru abrogarea deciziei Citizens United a Curții Supreme, potrivit căreia corporațiile au aceleași drepturi ca și persoanele fizice de a-și exprima preferinţele politice.

De asemenea, Sanders îi sperie pe oamenii de afaceri mari prin toate lucrurile pe care le spune – și le spune la fel de 30 de ani – despre miliardarii care au prea multă putere, despre corporațiile care exercită prea multă influență asupra democrației americane, despre cei de pe Wall Street care trebuie controlați și pentru atenția sa constantă acordată drepturilor muncitorilor.

Pentru criticii săi (inclusiv pentru marii oameni de afaceri democrați), Sanders este un marxist – cineva a cărui înclinație este să pună mijloacele de producție sub controlul statului. Sunt idei care stârnesc îngrijorare reală în mediul de afaceri american, bazat pe competiție, pe libera inițiativă și pe spiritul antreprenorial (Miercuri, la doar câteva ore după victoria lui Sanders din New Hampshire, fostul CEO al companiei Goldman Sachs, Lloyd Blankfein, a sumarizat atitudinea celor de pe Wall Street legată de Sanders, afirmând pe Twitter că acesta va distruge economia americană și că nu-i pasă de armata Statelor Unite.

Atragerea de partea sa a presei americane. Media din Statele Unite încă are o perspectivă neclară despre Bernie Sanders. Majoritar favorabili stângii reprezentate de Partidul Democrat, jurnaliștii americani văd în senatorul de Vermont imaginea radicalilor din partid, cu idei extreme și contrare liniei moderate a formațiunii.

Este aceeași perspectivă pe care o au liderii democrați despre Sanders, pe care îl percep ca pe un pericol. Dacă va obține nominalizarea formațiunii pentru Casa Albă, foarte probabil că presa americană liberală va trece însă de partea senatorului. Și doar pentru motivul, deloc de neglijat, că acesta se va confrunta cu Donald Trump, ținta constantă a criticilor presei americane din ultimii ani. Bernie Sanders va trebui însă să depună eforturi serioase pentru a scăpa de eticheta că nu este decât „un Trump al stângii” și de antipatia declarată a analiștilor și jurnaliștilor americani cunoscuți.

Menținerea unei bune stări de sănătate. Deși la prima vedere pare o chestiune minoră, problema este una importantă. Mai ales în America, unde „imaginea e totul” și cele mai mici sincope, inclusiv problemele de sănătate, sunt analizate cu atenție, de la politicieni și jurnaliști, la oamenii simpli de pe stradă. În octombrie trecut, candidatura senatorului a fost pusă în pericol după ce Sanders a suferit un atac de cord minor și a fost obligat să-și suspende campania.

Episodul a reaprins discuțiile potrivit cărora Sanders este prea bătrân pentru a candida pentru președinția Americii. Senatorul de Vermont – care va împlini 79 de ani până în ziua alegerilor – ar fi cel mai bătrân președinte american din istorie. Iar presiunile unei campanii electorale prelungite sunt enorme, cu consecinte imprevizibile pentru sanatatea unui candidat mai în vârsta.

Concluzie. Pentru susținătorii săi entuziaști, Bernie Sanders este un politician autentic, care spune lucrurilor pe nume, deseori cu umor și ironie. Când a auzit de criticile lui Hillary Clinton, conform cărora „nimeni nu îl place,” senatorul a ridicat din umeri și a spus: „într-o zi bună, soția mea mă place.” Iar unei mămici al cărei bebeluș plângea în timpul unui discurs de-al său, Sanders i-a strigat de pe scenă „să îl calmeze”.

Pentru detractorii săi, Bernie Sanders este însă un socialist radical, un admirator al lui Che Guevara și un simpatizant al URSS, care va transforma America într-o variantă nord-americană a Venezuelei lui Chavez și Maduro.

Este greu de spus acum ce se va întâmpla în continuare în Partidul Democrat. Dacă își va menține ritmul politic formidabil de-acum, senatorul de Vermont are șanse mari să obțină nominalizarea formațiunii sale pentru Casa Albă. În ultimul act al competiției, el va trebui să se lupte cu echipa politică experimentată a președintelui republican Donald Trump, un lider care nu respectă normele, care iubește confruntările directe și care și-a făcut un obicei de a-și umili adversarii în public.

Tot atât de bine însă, senatorul Sanders ar putea fi îngropat de mașinăria politică democrată, îngrozită de ascensiunea sa. Lipsa susținerii marilor oameni de afaceri și a celor de pe Wall Street ar putea fi, de asemenea, vitale. Nu este exclus și ca Pete Buttigieg, Amy Klobuchar sau chiar Mike Bloomberg să câștige teren și să obțină nominalizarea democraților. Deocamdată, nimic nu este bătut în cuie. Doar faptul că momentul politic actual îi aparține lui Bernie Sanders, iar cursa electorală din America este tot mai interesantă.

Surse: TIME, Washington Post, BBC, CNBC, The New York Times

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

22 comentarii

  1. „Pentru detractorii săi, Bernie Sanders este însă un socialist radical, un admirator al lui Che Guevara și un simpatizant al URSS, care va transforma America într-o variantă nord-americană a Venezuelei lui Chavez și Maduro”.
    – Si daca asta se va dovedi a fi un adevar?

    • Intrebarea din titlu ar fi fost mai corect pusa asa: VA DEVENI OARE AMERICA COMUNISTA?
      Personajul este de un sinistru extrem. Comunism cras. Cel mai mare pericol la adresa libertatii cu care s-a confruntat America pana acum.

    • Sanders, un comunist veșnic în postura de candidat fără șanse!

    • Cred ca pe Sandres l-ar ajuta si hackerii rusii si cei chinezi ca sa ajunga presedinte, pentru a implini visul lui Lenin si a aduce raiul pe pamant 😀
      Asta, daca cumva nu va apare vreun nou Lee Oswald sau Ruby pana atunci…….

    • În primul rând Venezuela a ajuns unde este din cauza ca este/a fost condusa de un dictator incompetent, nu pentru ca este stat socialist, asta a contat prea puțin. Și președinte cu apucături de dictator mai evidente ca Trump sigur nu a avut SUA în ultimii 30 de ani.
      În al doilea rând politicile numite de republicani „comuniste” sunt chestii normale în Europa de zeci de ani, gen învătamânt gratuit sau asigurări medicale obligatorii. După logica lor toată Europa de vest e comunistă până în măduva oaselor.
      În al treilea rând, în pare rău să te dezamăgesc, dar Putin și Xi, strict ideologic vorbind, sunt mai mult fasciști decât comuniști (iar Putin chiar a sprijinit partide fasciste din UE). Știi cine e simpatizant Putin și a lucrat cu fasciști… exact, Trump.

      Mai ușor cu presa „conservatoare,” mergeți la sursa când vă informați.

    • @Sticla de fier
      China și Rusia sunt dictaturi, dar au mult mai multe resurse decât Venezuela, plus că conducerea este ceva mai competentă. S-ar putea prăbuși la un cândva, la fel ca URSS. Crezi ca dacă Venezuela adopta politici capitaliste lucrurile mergeau mai bine ?

      Europa de vest nu e comunistă, nu au partide unice, respectă dreptul la viață privată și proprietate etc. Acum că mai sunt unii nemulțumiți de asta e altceva. Eu vorbeam de politici, nu oameni, nu m-ai contrazis cu nimic.

      Vezi ce a făcut Trump cu Roger Stone recent (că tot ziceai de separarea puterilor în stat), sau cum l-a demis pe directorul FBI, sau cum își pune familia în poziții importante în Casa Albă, sau cum se înconjoară cu idioți loiali și înlătură orice critic (a schimbat o grămadă de staff-eri). Caută și vei găsi dovezi că Trump admiră dictatorii. Plus că, conform lui, are dreptul să facă orice, chiar a zis asta.

      Legat de relația dintre el și Putin, vezi ce a zis când s-a întâlnit cu Putin la Helsinki (pana și conservatorii l-au criticat), sau cum a susținut revenirea Rusiei în „G8,” sau cum Flynn a recunoscut că s-a întâlnit cu ambasadorul Rusiei, sau cum a reținut ajutorul către Ucraina.

      Revin-o la realitate!

    • @Sticla de fier
      Pai tocmai, Venzuela a fost socialista de mult, și cu toate ca nu o ducea bine nici cu Chavez, Maduro a fost cel care i-a pus capac. A fost vina lui, cu o conducere capabilă nu s-ar fi ajuns aici, indiferent dacă era socialistă sau capitalistă.

      „Marxism/fascism/comuism/socialism/progresism, nici chiar pentru tine nu ar trebui sa fie greu. ” – nu înțeleg. Și dacă sugerezi că sunt același lucru te înșeli.

      Îmi place că mă critici pe mine ca folosesc „retorica democrată” dar folosești clișee ale lui Trump ca „Killary,” sau „no collusion,” sau povestea cu p.g. din Ukraina. Au fost investigați, inclusiv de republicani, și au găsit nimic ilegal. Dar nu îi apăr pe Biden, afacerea e cel puțin imorală (plus că Hunter Biden a avut afaceri și în Ro. cu Popoviciu). Problema a fost că nu a fost găsit nimic care să ducă la o investigație în SUA (care să fie continuată în Ukraina), așa că Trump a făcut presiuni pe Ukraina (abuz de putere) să înceapă ei una.

      E drept că Mueller a zis că nu a existat cooperare între campania președintelui și Rusia, asta deși a găsit cazuri de cooperare individuală (între persoane care lucrau pentru campanie și Rusia), chiar au fost condamnări în acest sens (Flynt, Manaford etc.). Dar tot Muller a zis clar că Rusia i-a oferit ajutor lui Trump. De ce oare? Că nu-l plăceau? Așa la mișto? Iar eu am dat mai multe exemple decât astea, inclusiv cum s-a făcut preș în fața lui Putin la Helsinki (găsești ușor înregistrările). Inclusiv republicanii l-au criticat atunci. Erau beți sau ceva? S-au luat după democrați?

      Și nu ai zis nimic de Roger Stone și presiunile puse pe DOJ. Procurorii care se ocupau de caz și-au dat demisia în semn de protest. Erau și aia democrați?

    • @Sticla de fier
      Ba da, dar era ceva mai moderat. Maduro a centralizat și mai mult puterea în jurul lui. A desființat și parlamentul când nu i-au convenit rezultatele.

      Nu știu ce surse ai, dar te înșeli. Adică fascismul și progresismul au același filon… sigur. Sunt diametral opuse.

      Ah, și retorica lui Trump are acoperire? Mi se pare mie sau alegi tabăra pe care vrei să o crezi în loc să verifici informațiile (tot ce vine de la Trump e bun, ce vine de la democrați e rău)?
      Ba da, au fost condamnate zeci de persoane din anturajul lui Trump pentru că au încălcat diferite reguli din campanie. Manford și Flynt sunt doar cele mai cunoscute exemple. A fost reținut și un spion rus, nu mai știu cum o cheamă. Nimic suspect. Mueller a zis doar că nu a găsit dovezi clare că Trump e implicat direct, dar e al naibii de suspect. Te înconjori cu persoane care au legătură cu Rusia, ești ajutat de Rusia, îl pupi în fund pe Putin (toate dovedite), dar tu nu știi nimic… ești imaculat.

  2. Sansele porcului de Ignat, Trump castiga si al doilea mandat.Sanders e un alt milionar care o arde cu comunismul in gura.

  3. Avand in vedere ca aprox. jumatate din americani traiesc in saracie crunta dupa mai multe guvernari republicane, presedintia lui Sanders nu poate decat sa imbunatateasca situatia.

    Nici macar nu e o surpriza.

  4. Bernie Sanders este un comunist.

  5. Toate măsurile propuse de Sanders se regăsesc și în politicile unor țări europene. Cei care îl numesc pe Sanders comunist habar nu au ce vorbesc sau sunt postaci de-ai lui Putin.

  6. Eu v-am spus demult că Bernie o să câștige dar m-ați luat la mișto :-))))) …… #FeelTheBern !!!!!

  7. Cu discursul lui tip Tsipras bernie Sanders ar avea șansa in Grecia, Italia sau Franța. Sanders nu are absolut nimic cu care să ia voturi de la Trump. In plus nici nu este popular in propriul partid.
    Deocamdată nu a intrat în cursă oficial Bloomberg. fost repiblican, cu un discurs relativ moderat, cu avere personala suficient de mare încât să nu depindă de fondurile de campanie și cu legături în mass media Bloomberg este in acest moment cam singurul care are șanse să il învingă pe Trump în noiembrie daca va câștiga nominalizarea democraților. Pentru că este singurul care poate atrage voturi de la republicani. Restul: Sanders, Buttigieg, Biden sau Warren sunt nu par a avea această capacitate. Democrații știu foarte bine că există simpatizanți republicani care ar putea să voteze cu un candidat democrat mai moderat și cu idei centrate. Bloomberg pare mai potrivit decât de exemplu Buttigieg (prea tânăr și homosexual).
    Daca Sandero va obține până la urmă nominalizarea există următoarele riscuri: democrații centristi sa refuzae sa il voteze (prea socialist) și Bloomberg sa candideze independent, luând multe voturi de la democrați.

  8. Bernie Panders avea sanse daca eram in 2008, in mijlocul crizei financiare, nu acum, acum n-are nimeni chef de revolutii de astea, cand au burdihanele si buzunarele pline si doar ratatii activisti de stanga care ocupa beciurile caselor parintesti in loc sa munceasca sunt mai sucariti, datorita masurilor luate de cel mai bun presedinte american de la Reagan incoace, adica Trump.

  9. As vrea sa iasa Bernie dar abia au votat 2 state si e pe locul 2 la delegatii vietii. „Maiestate”, vorba bancului:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Results_of_the_2020_Democratic_Party_presidential_primaries#Major_candidates
    Abia dupa 10-14 martie, cand vor fi votat mai multe de jumate, putem vorbi de eventuali castigatori.