G4Media.ro

Alegeri prezidențiale în Franța / Emmanuel Macron: „referendum asupra laicității și Europei”,…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. Macron a avut timp 5 ani sa arate ce poate si a aratat.Suprimarea libertatii,vaccinare obligatorie,federalizarea UE etc.Poate e timpul sa schimbe macazul si incepand cu Franta sa redevenim independenti ,suverani si sa transformam UE dintr-o dictatura intr-o uniune de state suverane.Sa limitam puterile dictatoriale ale UE doar la libera circulatie a marfurilor si a cetatenilor europeni exclusiv.Restul e treaba fiecarui stat in parte

  2. Totul depinde de singurele alegeri care conteaza: legislativele (in iunie viitor) Nu conteaza presedintele, daca nu are parlamentul de partea sa. Oricine castiga maine, nu va face absolut nimic, daca in urma legislativelor, iese J-L Melenchon 😉

    Ca presedinte, doua variante:
    -Macron (social-democrat LREM/LR/PS/Modem)
    -Le Pen (stanga nationala, fostul program al partidului comunist francez, din vremea lui G Marchais)

    Dupa legislativele din iunie, trei variante:
    -social-democratia LREM-LR-PS-Modem
    -stanga nationala+dreapta conservatoare RN-Reconquete-DLF
    -stanga immigrationista LFI-PC-EELV

    Repet, singurele alegeri care conteaza (ptr francezi, in viata lor de zi cizi, sunt legislativele, ca si ptr romani, in Romania) Presedintele, nu are nici o putere in politica interna. Zero absolut, deoarece in a Va republica franceza, ca si in Romania dealtfel, politica interna, o face (doar) primul ministru, cu ajutorul parlamentului)

    • V-aș ruga să încetați cu dezinformările.

    • Nu e prima oară în aceste zile când individul face afirmații in contradicție cu realitatea și lipsite de sens. Am demonstrat pe larg de ce nu are dreptate și că susținerea cu așa zisa lipsă de putere a președintelui în Franța e falsă, nu mai reiau. Mă refer la două aspecte care arată că acest comentator nu cunoaște nici măcar cât de cât, acolo, politica in general și cu cea franceză, in particular, dar vorbește doar ca să se bage in seamă:
      1. Le Pen nu are nicio legătură cu stânga așa numită națională, deși stânga, dacă e națională, nu mai e stânga.
      2.LR n-are treabă cu social democrația.
      Despre restul fabulațiilor și combinațiilor fanteziste, nici n-are rost să ne mai pierdem vremea sa discutam

  3. N-ai inteles nimic din sistemul francez, asa ca iti spun eu cum sta treaba.
    1. Le pen nu e stanga nationala (?) ci extreme dreapta
    2. Melenchon e extrema stanga
    3. Presedintele are o putere/influenta uriasa, la fel ca in USA. Practic presedintele e cel care stabileste politicile, propune legi etc, guvernul e chiar guvernul „lui” avand doar rolul sa execute programul/politicile presedintelui. Daca ai fi urmarit debat-ul, ai fi vazut la ce nivel de detalii pot intra candidatii, deoarece nu au un rol decorativ ca in RO.

    E adevarat ca daca primul ministru nu este din acelasi partid ca presedintele vor fi sicane fiecare urmarind alte obiective, ca insa tot presedintele e cel care hotaraste directia si poate schimba PM-ul oricand.

    • E discutabil dacă Marine Le Pen (mai) este extrema dreaptă, dar Jean Luc Melenchon în mod cert nu e extrema stângă, ci stânga populistă. Candidați extremei stângi au fost Nathalie Arthaud și Philippe Poutou, iar candidatul extremei drepte a fost Eric Zemmour. Constituția Franței acordă prerogative considerabile președintelui Franței, iar practica a confirmat aceste prerogative, făcând din apărare și politica externă un domeniu rezervat.
      În perioadele de coabitare – Mitterrand – Chirac (1986 – 1988), Mitterand – Balladur (1993 – 1995) și Chirac – Jospin (1997 – 2002) președintele nu a avut libertate de acțiune în domeniul politicii interne, ci numai libertate de frânare – refuzul lui Mitterrand de a semna ordonanțele privind modificarea legii electorale (1986), dar nu i s-au putut impune numiri în serviciul public și a continuat să reprezinte Franța pe plan internațional în primul rând la summit-urile UE. Prim ministrul Franței, cu excepția perioadelor de coabitare, nu este mai mult decât un șef de cabinet al președintelui Republicii, mai ales că președintele prezidează toate ședințele de cabinet care au loc în fiecare miercuri la Palatul Elysee

  4. Deci presedintele are puterea sa tina Rusia aproape(huooo) sau sa o zvarle cat colo.La acest scrutin,la multi francezi le va veni in minte razboaiele Frantei.