Adio, ora de vară? Propunerea Spaniei divide Europa și redeschide subiectul / România susține actualul sistem

Madridul reia discuția privind abolirea orei de vară începând cu 2026 și reaprinde dezbaterea în Europa: între cei care doresc mai multă lumină seara și cei care se tem de haosul creat în fusurile orare și de prejudiciile aduse economiei și transporturilor, relatează Corriere della Sera.

De două ori pe an, în ultima duminică din martie și în ultima duminică din octombrie, Europa încearcă să se miște în unison. În noaptea dintre sâmbătă și duminică, la ora 01:00 UTC (adică la aceeași oră pentru toată lumea, statele membre dau ceasurile înainte în primăvară și înapoi în toamnă.

Desigur, ora este aceeași pentru toată lumea în timp universal, dar nu și în timp local: având în vedere că există trei fusuri orare în cele 27 de țări ale UE, schimbarea are loc la ore diferite pe cadranele ceasurilor, rămânând însă sincronizată pentru transport, piețe și rețelele de energie electrică.

Acest mecanism a fost creat din motive energetice și standardizat în timpul anilor de integrare în UE. Astăzi, acesta are în principal o funcție de coordonare. Dar nu fără controverse. Decizia Spaniei de a relansa abolirea orei de vară începând cu 2026 redeschide un dosar care a alternat între impulsuri politice și eșecuri instituționale de-a lungul anilor.

Dar în Madrid, problema nu este doar tehnică sau politică. Este și o chestiune de obiceiuri, de modul în care se desfășoară o zi mediteraneană.

Guvernul Sánchez a repus în discuție abolirea orei de vară, convins că schimbarea bianuală – „o practică care nu mai are sens”, în cuvintele executivului – afectează mai mult organismul decât facturile la utilități.

”Cronobiologii” și medicii specializați în tulburări de somn sunt citați frecvent, iar argumentele se referă la ciclurile naturale, trezirile bruște și o adaptare care nu întotdeauna se face fără repercusiuni.

Opinia publică este de acord: doi din trei spanioli sunt în favoarea eliminării definitive a orei de vară, iar în consultarea europeană din 2018, Spania se număra deja printre țările cele mai convinse de abolirea sistemului sezonier.

Spania nu a decis încă ce oră să păstreze.

Guvernul și mulți experți se îndreaptă spre ora de vară permanentă: mai multă lumină seara, străzi care rămân active mai mult timp, un ritm care se potrivește mai bine climatului și obiceiurilor țării. Dar nu este nicio grabă: Madridul insistă că alegerea trebuie să fie europeană și coordonată pentru a evita ca continentul să se trezească și să adoarmă la viteze diferite. „Avem nevoie de armonie, nu de un mozaic de fusuri orare”, repetă surse guvernamentale.

Ora de vară este o moștenire a secolului al XX-lea: introdusă în timpul Primului Război Mondial pentru a economisi cărbune, a fost abandonată și apoi reinstituită de mai multe ori. Apoi, în anii 1970, în mijlocul unei crize energetice, a revenit peste tot ca instrument de austeritate națională: mai multă lumină, mai puțin consum, cel puțin pe hârtie.

De atunci, Europa a evoluat într-un mod dezordonat. Fiecare țară și-a schimbat ora în felul său, cu efecte asupra trenurilor, avioanelor, frontierelor și piețelor.

Astfel, în 1980, a fost introdusă prima directivă a UE. Au urmat și altele, până la regulamentul din 2001, care este încă în vigoare astăzi. A fost mai degrabă un compromis operațional decât o alegere filosofică.

Consultarea din 2018

În 2018, după o consultare europeană record cu 4,6 milioane de răspunsuri online – cea mai mare participare din istoria Uniunii, Comisia a propus eliminarea schimbărilor bianuale de oră, lăsând guvernelor libertatea de a alege o oră permanentă. În martie 2019, Parlamentul European a aprobat propunerea. Data de începere: 2021. Părea o afacere încheiată.

Nu a fost. În Consiliu, majoritatea calificată nu a fost atinsă. Astfel, reforma a rămas suspendată. Iar directiva din 2001 continuă să stabilească calendarul: două clicuri pe an, în același moment universal.

Dar chiar și astăzi, cererea Spaniei nu este susținută de toate țările membre.

Franța și Germania îndeamnă la prudență

Pozițiile urmează mai mult sau mai puțin latitudinile.

În nord, prevalează necesitatea de a proteja lumina dimineții: Finlanda, Suedia și Danemarca ar elimina schimbările sezoniere, dar numai prin menținerea orei standard pe tot parcursul anului.

La latitudinile lor, ora de vară permanentă ar însemna răsărituri după ora 10 dimineața în lunile de iarnă: o perspectivă considerată nesustenabilă pentru sănătate, educație și productivitate. În sud, lumina serii este un avantaj economic și social. Spania și Portugalia consideră ora de vară permanentă o amenințare la adresa ritmurilor sociale mediteraneene. Aici, ziua nu se termină la apusul soarelui: pur și simplu își schimbă faza. Dar, în timp ce Grecia adoptă o poziție diferită – fără o poziție oficială, dar cu temeri reale că o modificare a legii ar putea afecta turismul de primăvară –, Italia adoptă o linie instituțională: fără inițiative unilaterale, dar da pentru o decizie convenită la nivelul UE.

Între cele două blocuri, Franța și Germania îndeamnă la prudență. Ele nu contestă reforma, dar se tem de o Europă cu fusuri orare diferite: transportul internațional, piețele financiare, rețelele electrice și lanțurile de aprovizionare industriale depind de sincronizare. Berlinul solicită evaluări economice și un consens larg; Parisul observă, chiar și după o consultare publică în favoarea orei de vară.

Ungaria și România preferă să mențină sistemul actual

În Est, situația este neclară. Polonia insistă pentru flexibilitate națională („fiecare își alege propria oră”), dar alte țări se tem de un puzzle de fusuri orare pe o distanță de doar câteva sute de kilometri. Ungaria și România preferă să mențină sistemul actual; Republica Cehă și Slovacia ar accepta abolirea, dar numai dacă ar fi comună.

Schimbarea orei poate părea un detaliu sezonier. Dar este un test mai profund: privește capacitatea Uniunii de a armoniza obiceiurile, latitudinile și interesele economice, chiar și atunci când sensibilitățile naționale diferă în ceea ce privește clima, cultura și programele sociale.

Deocamdată, ceasurile vor continua să ticăie de două ori pe an, toate împreună, în același moment. Înțelegerea faptului dacă Europa va fi capabilă să le oprească – și la ce oră – va spune ceva despre maturitatea proiectului comun.