Marele scandal al spionajului scandinav: cum a ajuns un șef al serviciilor secrete sub supravegherea statului

Lars Findsen se afla în arestul poliției când a descoperit că spionii de la agenția de informații a Danemarcei îi ascultaseră telefonul și îi cablaseră casa cu microfoane. Spionii, a aflat el, au petrecut luni de zile ascultându-i viața de zi cu zi acasă, înregistrând sute de ore din conversațiile sale în locuința sa, inclusiv cu cei trei copii ai săi. A fost genul de operațiune de supraveghere intruzivă rezervată în mod normal unui suspect de terorism sau unui agent străin inamic. Findsen nu era nici una, nici alta; era șeful spionajului de top al Danemarcei.

Findsen lucrase zeci de ani la cel mai înalt nivel al serviciilor secrete. El a fost numit șef al serviciului de informații externe al țării în 2015. Anterior, el condusese agenția internă soră a acestuia care, după cum înțelegea acum, îi monitorizase fiecare mișcare.

În custodie, lui Findsen i-au fost prezentate rapoartele operațiunii. „Acesta a fost lucrul șocant”, a declarat el pentru The Guardian, „să stai și să te uiți la viața ta transformată în rapoarte de poliție scrise pe casete de supraveghere”.

În această toamnă, seniorul spionajului, în vârstă de 59 de ani, urmează să fie judecat sub acuzația că a dezvăluit secrete de stat jurnaliștilor și rudelor apropiate, inclusiv mamei sale în vârstă de 84 de ani, într-o serie de conversații care se pare că au fost înregistrate de micile dispozitive de ascultare care erau ascunse în casa sa.

Punerea sub acuzare a unui oficial de rang înalt al serviciilor de informații poate părea extraordinară, dar la scurt timp după începerea procedurilor, se va deschide un proces separat în care fostul șef al lui Findsen de la Ministerul danez al Apărării va trebui să răspundă unor acuzații similare.

Veteranul ministru al guvernului Claus Hjort Frederiksen este o figură marcantă a politicii daneze, care a deținut mai multe funcții de conducere în cabinet. În calitate de ministru al apărării până în 2019, el a supravegheat serviciul de informații condus de Findsen.

Cazurile penale au zguduit Danemarca, un scandal care a întors spionul împotriva spionului și a aruncat în lumina reflectoarelor unul dintre cele mai bine păzite secrete ale țării – pe care ambii bărbați sunt acum acuzați că l-au trădat.

În joc, însă, este mai mult decât soarta a două persoane. Această dramă a avut un efect profund înfricoșător asupra presei daneze și a dat naștere unei crize politice care arde lent, privind limitele până la care o democrație europeană, de altfel liberală, este pregătită să meargă pentru a-și controla secretele.

Alarmat de modul în care guvernul a gestionat afacerea și de procedurile penale pe care le desfășoară în prezent, unul dintre cei mai importanți profesori de drept din țară a întrebat recent: „Ce se întâmplă? Bună ziua, ne aflăm în Danemarca, un stat guvernat de statul de drept. Nu în Belarus”.

În interviuri exclusive pentru The Guardian, Findsen și Frederiksen au vorbit pentru prima dată cu presa internațională despre modul în care au ajuns să fie implicați în această serie de evenimente adesea derutante.

Nici șeful serviciilor de informații și nici fostul ministru nu au permisiunea legală de a discuta despre acuzațiile specifice care li se aduc, iar procesele lor respective urmează să se desfășoare în cadrul unor proceduri secrete extrem de neobișnuite.

Procurorii i-au acuzat de infracțiuni care echivalează cu trădarea, în temeiul unei secțiuni din codul penal care nu a mai fost folosită de mai bine de 40 de ani. În conformitate cu această lege draconică, cei găsiți vinovați pot fi închiși până la 12 ani.

Ambii bărbați se consideră nevinovați. Findsen a descris acuzațiile care i se aduc ca fiind „complet nebunești”, în timp ce Frederiksen crede că cazul său este motivat politic, comparându-l cu o „farsă” derutantă. „Pentru a înțelege ce se întâmplă cu mine în acest moment”, spune el, „gândiți-vă la Kafka”.

Unul dintre aspectele bizare ale ambelor cazuri este faptul că secretele de stat de nepomenit pe care bărbații sunt acuzați că le-au divulgat sunt acum secrete deschise și se știe pe scară largă că au legătură cu un parteneriat de lungă durată între Danemarca și SUA în domeniul informațiilor.

Afacerea secretă – „bijuteriile coroanei” serviciilor de informații daneze – a fost ascunsă publicului până când detaliile au început să iasă la iveală în 2014, când documentele divulgate de Edward Snowden au dezvăluit modul în care țări europene precum Danemarca contribuie la facilitarea supravegherii electronice a SUA pe tot globul.

Dezvăluirile au aruncat o umbră lungă asupra scandalului care i-a prins pe Findsen și Frederiksen. Este posibil ca amploarea programelor de supraveghere în masă ale agențiilor de informații occidentale să fi dispărut din memoria celor mai mulți. În Danemarca, repercusiunile scurgerilor de informații ale lui Snowden se manifestă și astăzi.

Un spion se transformă în informator

Pe vârful sudic al Amager, insula situată imediat la sud de Copenhaga, în bătaia vântului, se află un grup de clădiri cenușii și terne, înconjurate de un gard înalt de sârmă ghimpată și de camere de supraveghere atente. Cunoscut sub numele de „Ferma”, locul găzduiește serviciul de informații externe al Danemarcei și este locul în care unul dintre tinerii săi ofițeri a pus în mișcare povestea.

În iunie 2014, ziarul danez Dagbladet Information a publicat un articol bazat pe scurgerile de informații ale lui Snowden, care dezvăluia un acord secret între serviciul de informații, cunoscut sub numele de DDIS, și Agenția Națională de Securitate a SUA pentru a asculta cablurile de fibră optică care transportă traficul de internet prin Danemarca.

Articolul a oferit o primă privire asupra unuia dintre cele mai sensibile secrete ale națiunii și se pare că a atras atenția ofițerului de informații care lucra ca hacker în cadrul diviziei cibernetice a agenției.

Foștii colegi au declarat că acesta era văzut ca o stea în ascensiune, deși era cunoscut ca fiind suspicios cu privire la relația agenției cu NSA și era îngrijorat de faptul că SUA colecta ilegal datele cetățenilor danezi.

Ofițerul de informații, în vârstă de 30 de ani, a ajutat la lansarea unei investigații interne, cu numele de cod Operațiunea Dunhammer, pentru a stabili dacă NSA abuza de acordul de interceptare a cablurilor. Atunci când constatările acesteia au fost împărtășite managerilor de rang înalt, îngrijorările sale au fost respinse ca fiind nefondate și i s-a ordonat să înceteze investigația.

În loc să renunțe la ea, spionul a luat măsura extraordinară de a începe să înregistreze în secret conversațiile cu colegii. Conversațiile despre parteneriatul NSA cu cei mai înalți spioni danezi, inclusiv cu Lars Findsen, se pare că s-au numărat printre cele capturate pe o perioadă de mai mulți ani.

Astăzi, Findsen îl critică dur pe ofițer și spune că nu a existat „niciun temei” pentru acțiunile sale. Acesta a fost, spune el, „dezechilibrat și a avut propria sa poveste”.

La sfârșitul anului 2019, preocupările ofițerului au ajuns la organismul independent de supraveghere care supervizează serviciile de informații daneze, care a intrat în posesia înregistrărilor sale secrete – până la 100 de ore de înregistrări audio -, precum și a raportului intern Dunhammer. În spatele ușilor închise, spionul se transformase în denunțător.

Un „scandal istoric”?

În august 2020, „s-a dezlănțuit iadul”, își amintește un fost responsabil al serviciilor de informații. Organismul de supraveghere independent, condus de un judecător de rang înalt, a dezvăluit într-o scurtă declarație că obținuse o cantitate mare de materiale de la un denunțător și a enumerat o serie de acuzații incendiare despre modul în care funcționa serviciul de spionaj al DDIS.

Printre constatările sale, organismul a avertizat că există „riscuri în partea centrală a capacităților de colectare de informații ale DDIS că au fost colectate informații neautorizate despre cetățeni danezi”. Declarația nu a fost explicită, dar, potrivit unor foști oficiali, aceasta a fost o referire la datele colectate în cadrul programului NSA de interceptare a cablurilor.

Repercusiunile au fost imediate. Findsen și mai mulți colegi din agenție au fost puși în concediu pe termen nelimitat. „Nu a fost o situație plăcută”, spune Findsen.

Presa a catalogat descoperirile drept un „scandal istoric” și a sugerat că spionii lucrau în afara legii, acționând efectiv ca un „stat în stat”. Așa cum scria pe o primă pagină: „Șefii spionajului sunt acuzați de supraveghere ilegală”.

Ca răspuns la aceste informații, Frederiksen, care părăsise ministerul apărării cu un an înainte, i-a luat apărarea lui Findsen și a celorlalți oficiali. „Aceasta este ceea ce a declanșat implicarea mea în acest caz”, spune Frederiksen. „Îi cunoșteam ca fiind angajați loiali, oameni dedicați și cinstiți, care au fost etichetați pe nedrept că au făcut ceva greșit”.

În septembrie 2020, Frederiksen a criticat public decizia de a publica concluziile organismului de supraveghere și, în mod crucial, în timp ce îi apăra pe angajații DDIS, a părut să ofere prima confirmare oficială a existenței acordului de interceptare a cablurilor cu SUA, întrezărit în scurgerile de informații ale lui Snowden.

Frederiksen a recunoscut din nou înțelegerea în interviuri ulterioare și a mers mai departe într-o altă apariție în mass-media în decembrie 2021. „Voi fi atent la ce pot spune, altfel risc o pedeapsă cu închisoarea”, a spus el în direct la televizor, înainte de a remarca faptul că Danemarca „beneficiază foarte mult de pe urma faptului că este aliată cu NSA”.

Cu puțin timp înainte de interviu, un grup de judecători numiți de guvern a respins constatările organismului de supraveghere independent, părând să tragă o linie sub controversă.

În spatele scenei, a avut loc o întorsătură remarcabilă. Persoane apropiate lui Findsen au fost brusc în imposibilitatea de a-l contacta. Era ca și cum ar fi dispărut.

Ceea ce știau doar câțiva danezi era că, cu câteva zile înainte, un grup de ofițeri înarmați îl opriseră pe șeful spionajului pe aeroportul din Copenhaga și, înainte ca cineva să observe, îl arestaseră în liniște.

Microfoanele erau peste tot

Vorbind cu The Guardian în timp ce se pregătește pentru proces, Findsen pare relaxat, deși există, fără îndoială, o furie tăcută atunci când descrie evenimentele din ultimii trei ani.

Eliberat din închisoare în februarie 2022, după 70 de zile de detenție, Findsen rămâne, din punct de vedere tehnic, șeful agenției de spionaj DDIS, deși suspendat și cu un salariu de două treimi. El spune că nu poate fi sigur că nu se află încă sub supraveghere.

Să se trezească brusc în închisoare, spune el, a fost ciudat. „Nu existau alți șefi de spionaj”, glumește el. El spune că a stabilit relații bune cu ceilalți deținuți. „Erau mult mai tineri decât mine. Erau acolo pentru lucruri precum droguri, trafic de arme și răpiri, așa că a fost un mediu diferit pentru mine”.

Legăturile strânse ale lui Findsen cu serviciul intern, pe care l-a condus anterior, după 11 septembrie 2001, s-au adăugat la sentimentul de trădare atunci când a înțeles că colegii au autorizat o operațiune de supraveghere împotriva sa, care, crede el, a durat mai mult de un an.

„Microfoanele erau peste tot”, spune el, nu doar în bucătăria și în sufrageria sa, ci și în mașina și în casa de vacanță.

În custodie, i-au fost arătate rapoartele de supraveghere care erau folosite ca probe împotriva sa. Viața sa de familie de zi cu zi a fost descrisă în genul de documente pe care își petrecuse o carieră în serviciile de informații citindu-le. „Vorbeam cu copiii mei când se întorceau de la școală și lucruri de genul acesta.”

Poate neobișnuit pentru un șef de spionaj, Findsen dezvoltase relații cu jurnaliștii, pe care se crede că s-a bazat pentru a contracara poveștile negative despre DDIS, odată trimis acasă în 2020, după declarația condamnabilă a organismului de supraveghere.

Procurorii susțin că Findsen a împărtășit secrete de stat cu doi reporteri, precum și cu rude apropiate, cu prietena sa și cu un vechi prieten. O mare parte din acest caz rămâne învăluită în secret, dar jurnaliștii danezi au relatat anul trecut că procurorii susțin că conversațiile lui Findsen se refereau la parteneriatul NSA pentru interceptarea cablurilor.

În aprilie 2021, de exemplu, acesta ar fi vorbit cu mama sa în vârstă de 84 de ani despre denunțătorul care a tras un semnal de alarmă cu privire la acest acord. Multe dintre conversații, se presupune, riscau să provoace „daune semnificative” pentru „securitatea Danemarcei și relațiile cu puterile străine”. Incapabil să discute acuzațiile specifice, Findsen le descrie ca fiind „nebunești și ridicole”.

În ceea ce îl privește pe denunțător, acesta rămâne un protagonist evaziv în centrul afacerii. Acum în vârstă de 40 de ani, el nu a vorbit niciodată în public. Nu mai lucrează la DDIS și pare să ducă o viață liniștită la țară, conducând o mică afacere în domeniul securității cibernetice. El nu a răspuns la solicitările de comentarii ale The Guardian.

Secrete de stat în domeniul public

În decembrie 2021, la o săptămână după ce Frederiksen, fostul ministru, a menționat la televizor afacerea NSA de ascultare a cablurilor, ofițerii de poliție au apărut la domiciliul său. Aflați în fața cabanei cu acoperiș de paie a pescarului, ofițerii l-au informat pe bărbatul de 76 de ani că a fost acuzat de trădare.

Acuzațiile au fost aduse în temeiul unei secțiuni din codul penal folosite ultima dată împotriva unui agent Stasi din Germania de Est în 1979. Este aceeași lege care este folosită în cazul lui Findsen, dar Frederiksen este acuzat că a dezvăluit informații clasificate în apariții mediatice și nu în privat. El neagă că a dezvăluit secrete de stat în interviuri, întrucât informațiile pe care le-a împărtășit – pe care nu le mai poate repeta – erau de domeniul public încă de la povestea Snowden din 2014.

„Actualul guvern este de părere că un secret este un secret”, spune Frederiksen. „S-ar putea să fi fost descris în ziare, dar ei spun în continuare că este un secret.” În instanță, se așteaptă ca procesul să se întoarcă asupra faptului dacă un secret deschis poate fi în continuare un secret de stat.

Paradoxul în ambele cazuri este că Findsen și Frederiksen, potrivit persoanelor care îi cunosc, cred cu tărie în parteneriatul american al DDIS și sunt mândri de relația specială cu NSA. Ei nu sunt ei înșiși denunțători.

Cu toate acestea, procurorii cer pedepse privative de libertate pentru ambii bărbați. Frederiksen crede că, în cele din urmă, instanțelor le va fi greu să trimită la închisoare o persoană de 70 de ani și spune că va „lupta până la capăt”. Tensiunea asupra sa este evidentă.

După ce s-a retras din funcția de deputat anul trecut, după 22 de ani de politică de front, acum își petrece timpul discutând cu avocații apărării și vizitându-și soția în fiecare zi la un azil de bătrâni. Aceasta suferă de Alzheimer și nu înțelege pericolul juridic cu care se confruntă soțul ei.

„Am crezut că pensionarea mea va însemna perioade liniștite în care eu și soția mea am putea călători”, a declarat el. „Dar totul a mers prost și am fost acuzat de infracțiuni grave”.

Un sentiment de neîncredere

Fostul ministru consideră că premierul danez de centru-stânga, Mette Frederiksen, trebuie să fi autorizat în cele din urmă urmărirea penală.

„Sunt pe deplin convins că acesta este un caz politic”, spune el. „Este o decizie care a trebuit să fie luată la un nivel foarte înalt”.

Foștii oficiali au fost de acord că decizia de a urmări cazurile și de a spiona un șef al serviciilor de informații este probabil să fi fost aprobată de un comitet de securitate prezidat de prim-ministru. De asemenea, aceștia subliniază faptul că urmăririle penale în temeiul secțiunii rar folosite din codul penal necesită aprobarea unui ministru de rang înalt.

Ministrul danez al justiției, Peter Hummelgaard, a afirmat într-o declarație: „Aș dori să subliniez faptul că nici prim-ministrul, nici eu, nici fostul ministru al justiției, nici alt ministru din guvern nu am aprobat măsurile de investigație luate în cazurile împotriva lui Frederiksen și Findsen”.

La Copenhaga, printre oficialii, foștii spioni și jurnaliștii care au vorbit cu The Guardian pentru acest articol, există un sentiment de neîncredere în legătură cu ceea ce s-a întâmplat.

„Nici în cele mai nebunești vise ale mele nu am crezut că așa ceva este posibil în Danemarca”, spune Hans Davidsen-Nielsen, reporter la Politiken.

Reporterul veteran în domeniul securității este unul dintre jurnaliștii despre care procurorii susțin că au primit informații clasificate de la Findsen. El ar putea fi chemat ca martor în procesul din această toamnă și spune că va refuza să depună mărturie, preferând să riște o pedeapsă decât să discute despre sursele sale.

La scurt timp după arestarea lui Findsen în 2021, poliția a chemat alți câțiva jurnaliști ca martori în cadrul unei anchete mai ample privind scurgerile de informații. Aproximativ în același timp, agențiile de informații au organizat întâlniri cu cei mai importanți editori de știri și i-au avertizat că jurnaliștii ar putea fi, de asemenea, acuzați pentru divulgarea de informații clasificate.

„Cazul a avut un impact masiv asupra presei libere din Danemarca”, potrivit lui Davidsen-Nielsen. „Sursele oficiale au dispărut acum, în mare măsură, pentru că nu îndrăznesc să vorbească cu noi”.

Frederiksen crede că viitoarele procese penale fac parte dintr-o campanie mai amplă de reprimare a scurgerilor de informații din partea oficialilor. „Ideea este de a speria oficialii din serviciile secrete, dar și din ministerele centrale de la Copenhaga”. Guvernul, spune el, încearcă să îi avertizeze: „Ar trebui să vedeți ce se întâmplă când vorbiți cu jurnaliștii”.