G4Media.ro

Erdogan primește avioanele americane F-16, noi provocări pentru Atena

Sursa foto: Pentagon

Erdogan primește avioanele americane F-16, noi provocări pentru Atena

Analiză a publicației elene SOFOKLEOUS IN, preluată de Rador:

Printr-o mișcare care i-a surprins pe mulți observatori, președintele turc Tayyip Erdogan a deschis luni calea pentru aderarea Suediei la NATO și acum se consideră, chiar și de către susținătorii Greciei la Washington, ca fiind sigur că, la rândul ei, Casa Albă va deschide calea pentru modernizarea flotei de aeronave F-16 deținute de Turcia. Marea provocare pentru Atena este să reușească impunerea unor condiții pentru Ankara în schimbul achiziționării aeronavelor, dar și să-și reconfigureze strategia în funcție de o nouă creștere a rolului Turciei în NATO, după câte se întrevede.

Erdogan a recurs la niște manevre diplomatice amețitoare cu o zi înainte de începerea summitului NATO de la Vilnius, Lituania, știind că:

– cu greu ar mai fi tolerat de Aliați, dacă ar continua să blocheze aderarea Suediei
– este absolut necesar pentru stabilitatea economiei turcești să înceapă imediat un proces de restabilire a relațiilor cu Occidentul.

Ceea ce a primit în schimb Erdoğan de la Suedia este nu numai „cooperarea antiteroristă” între cele două țări (împotriva PKK și a guleniștilor), ci și angajamentul Stockholmului de a sprijini reluarea procesului de aderare a Turciei la UE – proces cu șanse mici de a progresa în viitorul previzibil – precum și sprijin pentru reforma acordului de cooperare vamală dintre UE și Turcia, o problemă de interes mai mare și direct pentru Turcia, întrucât are efect asupra cursului economiei.

La presiunile Turciei de reluare a procesului de aderare, UE a răspuns în principiu pozitiv, deși se consideră puțin probabil că vor exista progrese substanțiale având în vedere diferențele uriașe care separă cele două părți. Președintele Consiliului European, Charles Michel, a anunțat că s-a convenit cu Erdogan „reactivarea” relațiilor dintre Turcia și UE, „astfel încât cooperarea să redevină importantă”. De remarcat că, în cazul unei reluări a negocierilor, Grecia va avea din nou arma puternică a dreptului de veto în toate fazele negocierilor de aderare.

Dincolo de reactivarea bruscă a interesului pentru aderarea la UE, pe care analiștii o leagă de necesitatea de a susține economia turcă cu capital occidental, cel mai important obiectiv urmărit de Erdogan a fost să obțină sprijinul Casei Albe și al Congresului pentru F-16. După toate semnalele, Casa Albă va susține acum furnizarea de F-16 către Turcia, cu scopul de a fi înlăturate și obiecțiile Congresului în acest sens. Deja, odată cu ridicarea dreptului de veto pentru Suedia, congresmenii care legaseră furnizarea avioanelor de luptă de aderarea Suediei la NATO este de așteptat să își retragă obiecțiile, astfel că în Congres ar mai rămâne doar legislatorii care susțin pozițiile Greciei și sunt împotriva vânzării de aeronave F-16, dacă Turcia nu își ia angajamentul de a nu le folosi pentru încălcări ale spațiului aerian grecesc.

Grecia se află într-o luptă de ariergardă

În această privință, Atena și susținătorii săi de la Washington par acum să ducă o luptă de ariergardă. În realitate, Casa Albă va fi cea care va stabili termenii de furnizare a avioanelor de luptă, pe baza noilor echilibre care se prefigurează în relațiile cu Turcia.

Înainte de anunțarea acordului cu Suedia, senatorul Bob Menendez, care are dreptul de a bloca introducerea unei propuneri guvernamentale spre dezbatere în Comisia pentru Relații Externe, a părut de un optimism moderat. El a declarat pentru Agenția Ateniană de Știri că administrația SUA a făcut un pas mai aproape de poziția Congresului, că ar trebui să existe o plasă de siguranță care să împiedice Turcia să folosească avioanele americane de luptă pentru a încălca suveranitatea Greciei.

El a recunoscut, totuși, că propriile sale posibilități de intervenție, precum și cele ale Congresului sunt, în general, limitate. (…)

La Atena, nu există iluzia că blocarea vânzării de F-16 către Turcia ar putea dura o veșnicie, având în vedere poziția și rolul Turciei în NATO, mai ales într-un moment în care supravegherea Mării Negre de către Alianță este extrem de critică din cauza războiului din Ucraina. Se va încerca însă, cu ajutorul lobby-ului grecesc, să se impună cumva Turciei respectarea spațiului aerian grecesc (care, de menționat, nu este recunoscut pe plan internațional la 10 mile, ci la 6). Noile raporturi de forțe din Marea Egee favorizează Grecia, întrucât Turcia, din cauza achiziționării sistemelor rusești S-400, a fost exclusă din programul aeronavelor F-35, în timp ce Grecia a intrat în program și va dispune de aeronave de top, de a cincea generație.

„Ancora NATO la Marea Neagră”

Ceea ce provoacă îngrijorare în rândul diplomaților greci este însă că Turcia, odată cu turnura pe care o face în politica sa și reapropierea de Occident, creează condițiile pentru o consolidare semnificativă a rolului său în NATO și este de așteptat, după cum istoria a și demonstrat-o, ca acest lucru să fie folosit de Ankara pentru a-și exercita dintr-o poziție mai bună politica de contestare a drepturilor suverane ale Greciei.

Modul în care diplomația americană percepe mai exact rolul Turciei, mai ales după izbucnirea războiului din Ucraina, se reflectă într-un articol publicat de think tank-ul american Atlantic Council, care susține ferm furnizarea de aeronave F-16 către Turcia. După cum se subliniază, printre altele, în articol „atât Statele Unite, cât și Turcia văd forțele aeriene turcești ca o ancoră a NATO în regiunea Mării Negre” și asta din următoarele motive:

– Dintre cele trei state membre NATO din regiunea Mării Negre, alături de România și Bulgaria, Turcia este cel mai mare dintre ele și controlează accesul la această mare în temeiul Convenției de la Montreux. Având a doua poziție militară ca mărime în Alianță și o localizare geografică unică, Turcia a fost un jucător esențial în războiul Rusia-Ucraina atât din punct de vedere diplomatic, cât și militar.

– Apărarea intereselor NATO la Marea Neagră depinde de o Turcie puternică. Ucraina înțelege acest lucru, iar acest lucru îi determină pe oficialii săi să considere Turcia drept una dintre puținele țări ce ar putea fi un garant de securitate.

– Turcia a oferit sprijin operațiunilor maritime ale NATO în zona Mediteranei și a Mării Negre, iar recent a vândut drone Bayraktar României. Capacitatea Turciei de a descuraja Rusia depinde într-o mare măsură de starea bună a flotei sale de F-16, a treia ca mărime din lume, dar care își arată vârsta.

– Pe termen scurt, un acord pentru achiziționarea de F-16 ar putea restabili un nivel minim de încredere reciprocă, ar putea răspunde nevoilor Alianței și ar putea închide capitolul privind cooperarea SUA-Turcia în domeniul apărării într-o notă pozitivă. Din aceste motive, dincolo de a insista asupra aderării Suediei, liderii americani și turci continuă să facă eforturi pentru ca relațiile lor să progreseze.

Distanțarea față de Putin

O altă problemă urmărită îndeaproape de diplomația greacă, deoarece poate fi legată de consolidarea rolului Turciei în NATO, este dorința clară a lui Erdogan, de la realegerea sa, de a se distanța de Rusia lui Putin, recurgând chiar și la acțiuni care provoacă furie la Kremlin, precum decizia sa de a permite întoarcerea în Ucraina a ofițerilor superiori ai batalionului Azov, chiar dacă inițial se convenise că aceștia vor rămâne în Turcia până la sfârșitul războiului.

Cu toate acestea, și mai importante la nivel diplomatic au fost negocierile dure între Ankara și Moscova privind reînnoirea acordului pentru exportul de cereale din Ucraina, care expiră pe 17 iulie. Potrivit unor relatări, turcii le-au transmis rușilor că, și dacă nu aprobă reînnoirea acordului, exporturile de cereale ucrainene prin Marea Neagră vor continua, flota turcă asumându-și protecția navelor împotriva unor atacuri rusești.

Se spune că Ankara a transmis acest ultimatum de pe o poziție de forță, deoarece flota rusă de la Marea Neagră este slăbită și nu poate fi întărită cu alte nave întrucât Turcia controlează strâmtorile Bosfor și Dardanele.

În aceste condiții se pare că începe o nouă perioadă pentru rolul Turciei în NATO și pentru relațiile acesteia cu Occidentul, un rol care va fi îmbunătățit semnificativ și îi va oferi lui Erdogan oportunități de a-și folosi puterea în detrimentul Greciei și Ciprului. Surse diplomatice spun că americanii nu doresc ca echilibrele de pe flancul de sud-est al NATO să fie perturbate, dar asta nu înseamnă că au capacitatea de a ține Ankara sub control deplin sau de a coordona negocieri greco-turce cu un rezultat pozitiv pentru Grecia. (Traducerea Rador: Carolina Ciulu)

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...