Urșii din România, reportaj New York Times: „Legea îi protejează. Sătenii se tem de ei. Populația în creștere de urși a transformat conservarea în confruntare pentru oamenii care trăiesc în umbra Munților Carpați”

„Timp de ani de zile, turiștii au venit în număr mare în pădurile Carpaților, în speranța de a zări un urs. Dar dacă înainte oamenii veneau în România să vadă urșii, în zilele noastre, urșii sunt cei care vin să vadă oamenii”, scrie pentru New York Times jurnalista Rukmini Callimachi.

Reportajul include cazuri documentate de oameni și resorturi turistice atacate de urși. Autoarea spune că este născută în România și că, în timp ce realiza reportajul a văzut trei urși bruni, dintre care unul s-a agățat de mașina ei.

Unul dintre cazurile prezentate este al unui atac al urșilor la un resort de lux din Balvanyos. „Intrusul a ieșit din pădurea deasă chiar înainte de răsăritul soarelui, pe 20 iunie, și s-a apropiat de intrarea în stațiune. Spargerea a durat 23 de secunde. Suspectul cântărea aproximativ 180 de kilograme. Motivul său: mierea.

„Ursul, surprins de camerele de supraveghere în acea dimineață, a folosit laba pentru a deschide ușa glisantă de sticlă a Grand Hotel Balvanyos, înainte de a se strecura în hol. În timp ce un angajat îngrozit fugea, ursul s-a îndreptat spre bufetul de mic dejun și a mâncat toate pachetele de miere.”

A fost una dintre cele trei intruziuni ale urșilor în luna iunie la hotelul de patru stele, situat pe versantul unui munte din Carpații români. Un alt urs a intrat în spa-ul stațiunii și a băut o cană de trei litri de ulei de masaj, în timp ce un al treilea a deschis o ușă în holul hotelului și a alungat o menajeră.

Relația României cu urșii s-a destrămat. Ursul brun — ursus arctos — este una dintre comorile naționale ale țării, fiind parte integrantă a mitologiei sale. Sătenii încă organizează dansuri anuale ale urșilor, un ritual care datează din perioada precreștină, când oamenii credeau că animalele alungau ghinionul.

Brutalul dictator comunist al României, Nicolae Ceaușescu, își etala puterea ordonând asistenților săi să ademenească urșii din pădure cu mâncare, apoi să îi împuște într-o demonstrație macabră de machismo.
Timp de ani de zile, turiștii au venit în număr mare în pădurile Carpaților, în speranța de a zări un urs. Dar dacă înainte oamenii veneau în România să vadă urșii, în zilele noastre, urșii sunt cei care vin să vadă oamenii.

O serie de factori – printre care moratoriul asupra vânătorii din 2016 și o serie de proiecte de dezvoltare imobiliară care au redus habitatul lor natural – au dus la creșterea numărului de urși și la mai multe conflicte cu oamenii. Astăzi, există între 10.000 și 13.000 de urși bruni care cutreieră liberi în România, potrivit datelor guvernamentale – cel mai mare număr din orice țară europeană, în afară de Rusia, și de trei până la patru ori mai mult decât ceea ce Ministerul Mediului consideră sustenabil, potrivit purtătorului de cuvânt Mihai Drăgan.

Animalele, care pot cântări până la 400 de kilograme și pot fi la fel de înalte ca o ușă, părăsesc pădurile pentru a hoinări pe autostrăzi, unde panouri publicitare avertizează vizitatorii să nu le hrănească, și se aventurează în sate și orașe mici pentru a jefui coșurile de gunoi și a ataca tot ce le stă în cale.
Trupele de cercetași nu mai campează în regiune. Păstorii spun că turmele lor sunt devastate în mod regulat. Fermierii se tem să-și arate câmpurile. Kilometri întregi de garduri electrice au fost instalate în jurul satelor, locuitorii încercând să-și protejeze familiile și casele.

„Când eram copii, creșteam mergând în pădure să culegem zmeură și ciuperci. Niciodată nu a fost o problemă”, a spus Lóránd Szarvadi, 58 de ani, proprietarul stațiunii Balvanyos. „Acum nu mai este nimeni care să aibă curajul să meargă. Mult timp am fost împotriva împușcării urșilor. Dar în ultimii doi-trei ani am ajuns într-o situație imposibilă.”

În cei nouă ani de când a fost impusă interdicția de vânătoare, 264 de persoane au fost atacate de urși – aproximativ 28 pe an. Înainte de asta, media era de 11. Numărul deceselor este, de asemenea, în creștere: 20 de persoane au fost ucise din 2016, potrivit unui raport al Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură.

Cu toate acestea, politicienii și ecologiștii nu sunt de acord asupra modului de reducere a pericolului. Unii oficiali, în special din județele rurale, cer ridicarea interdicției de vânătoare. Conservaționiștii susțin că problema este cauzată de oameni, inclusiv de ghizii turistici care conduc oamenii direct la urși.”

Un alt caz prezentat în reportaj este al unui fermier, Andras Nyisztor, care a fost atacat de un urs în pajiștea de lângă casa sa din mediul rural, și desfigurat.

„Au fost create „echipe de urgență pentru urși” finanțate de guvern, echipate cu stații radio și camere video. Urșilor li s-au montat coliere GPS, iar o aplicație alertează locuitorii cu privire la apropierea unei amenințări. Comunitatea a luat, de asemenea, măsura radicală de a tăia majoritatea pomilor fructiferi, a instalat containere de gunoi rezistente la urși și a adăugat garduri electrice la 90% din proprietăți”, a spus domnul Papp.

Progresul înregistrat în oraș a fost salutat ca un succes, dar criticii, printre care și domnul Porzsolt, nu sunt de acord.

„Nu am rezolvat nimic”, a spus el. „Oamenii au devenit prizonieri în propriile case.”

„În 2021, pe măsură ce problema a scăpat de sub control, România a încercat să trimită urșii în alte țări europene. „Nimeni nu i-a vrut”, a spus domnul Porzsolt.

În același an, guvernul a adoptat o lege provizorie, la redactarea căreia a contribuit domnul Porzsolt. Ordonanța 81 prevedea un fel de ucidere prin comisie. Mai întâi, victima unui atac trebuie să sune la 112 și să raporteze că o persoană sau proprietatea sa este amenințată de un urs. Apoi, un ofițer de poliție, un medic veterinar înarmat cu un pistol cu tranchilizante, un vânător înarmat cu o armă adevărată și un oficial local însărcinat cu supravegherea lor trebuie să se grăbească la fața locului.

De obicei, până când ajung, ursul a dispărut. În rare ocazii, când găsesc făptașul, medicul veterinar are voie să încerce să tranchilizeze animalul.

Într-o după-amiază recentă, domnul Porzsolt a condus un reporter pe un drum de țară până la locul unui atac recent. Pe solul de culoare albă, două pete enorme de sânge erau încă vizibile, transformând pământul într-un cărbune întunecat. Prima pată marca locul unde un taur fusese ucis de un urs în iulie. A doua marca locul unde ursul fusese împușcat.

Grupul de intervenție a găsit ursul devorând prada sa de 1.000 de kilograme. Săgeata tranchilizantă a medicului veterinar nu numai că nu a funcționat, dar a agitat ursul, care a atacat grupul, a spus domnul Porzsolt. Abia atunci i s-a permis să dea ordinul de a fi ucis.

„A fost ca într-un film”, a spus el. „Oamenii țipau. Polițiștii fugeau. Vânătorul a tras, și aici a murit ursul.”

Anul trecut, după moartea unui turist de 19 ani, parlamentul român a ținut o ședință de urgență și a votat să permită vânarea a 481 de urși pe an, mai mult decât dublând cota anterioară. Este o picătură în ocean, a spus domnul Porzsolt, care a subliniat că în alte țări, până la 10% din populația de urși este sacrificată anual – un procent care, dacă ar fi aplicat în România, ar însemna până la 1.300 de urși în fiecare an.
În timp ce oficialii și ecologiștii dezbat calea de urmat, numărul victimelor crește.

Articolul integral, în New York Times