„Zona de sacrificiu”: Locuitorii unui sat portughez idilic se opun planurilor UE de exploatare a litiului în numele tranziției verzi

Locuitorii unui sat portughez idilic, unde sunt planificate patru mine vaste, se tem că vor plăti un preț prea mare pentru tranziția energetică. Filipe Gomes căuta aer curat și liniște când el și partenera sa au renunțat la agitația industriei ospitalității din Londra pentru dealurile învăluite în ceață din Covas do Barroso – satul agricol liniștit din Portugalia unde s-a născut, relatează The Guardian.

Dar această oază rurală a fost tulburată de activitățile de foraj ale companiilor miniere care plănuiesc să deschidă patru mine de litiu în imediata apropiere a satului. Prospectorii au stârnit rezistență din partea localnicilor, care se tem că minele vor polua solul, vor seca izvoarele și vor umple aerul cu zgomotul camioanelor grele.

„Distrug totul”, spune Gomes, care administrează singura cafenea din sat. „Ne iau liniștea.”

Covas do Barroso este unul dintre primele sate afectate de eforturile Europei de a face tranziția către o economie verde. Pe măsură ce continentul renunță la combustibilii fosili, cererea pentru litiu – folosit în bateriile mașinilor electrice și în stocarea energiei regenerabile – crește rapid.

Rezistență la minele de litiu în toată Europa

Tot mai mulți europeni care locuiesc în apropierea zăcămintelor de litiu nu sunt convinși că minele vor aduce beneficii economice și ignoră apelurile privind combaterea schimbărilor climatice. În Serbia, mii de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva unei mine de litiu în Valea Jadarului. În Franța, un proiect similar în Allier a împărțit comunitatea în două.

În nordul Portugaliei, locuitorii din Covas do Barroso spun că satul lor – aflat într-o zonă agricolă recunoscută de ONU drept patrimoniu agricol mondial – a fost transformat într-o „zonă de sacrificiu”.

„Vorbiți despre distrugerea unei zone clasificate ca patrimoniu agricol global, un exemplu de sustenabilitate, cu un sistem de gestionare a apei vechi de peste 500 de ani”, spune Catarina Alves Scarrott, membră a grupului de protest Uniți în apărarea Covas do Barroso. „Sacrificăm toate acestea pentru mine de suprafață. Și atunci, te întrebi: pentru ce?”

Europa vrea independență în aprovizionarea cu litiu

Pentru oficialii UE și guvernul portughez, răspunsul este clar: este nevoie de litiu pentru a opri arderea combustibililor fosili și pentru a nu depinde doar de importuri. Europa produce în prezent aproape zero litiu. Peste 75% din aprovizionarea globală vine din Australia, Chile și China – ultima dominând și procesarea litiului.

Îngrijorată de securitatea energetică, Comisia Europeană a stabilit ca până în 2030, 10% din cererea de materii prime esențiale să fie acoperită din surse interne. În martie, mina planificată la Covas a fost inclusă pe lista celor 47 de proiecte strategice care vor beneficia de „sprijin coordonat”.

Decizia este contestată de organizațiile MiningWatch Portugal, ClientEarth și UDCB, care au depus o plângere oficială în iunie.

Lipsă de încredere și furie față de autorități

Pe lângă preocupările legate de mediu, comunitățile locale sunt sceptice și din cauza reputației istorice proaste a industriei miniere și a lipsei de locuri de muncă calificate în zonă.

„Va fi foarte greu pentru UE să dezvolte surse interne de litiu. Nu imposibil, dar foarte greu”, spune Kwasi Ampofo, analist la BloombergNEF.

Tensiunile dintre localnici și compania britanică Savannah

Resources au crescut după ce Ministerul Mediului din Portugalia a acordat firmei, în decembrie, un permis special de un an pentru a continua prospecțiile. Deși sătenii au depus o acțiune în justiție care a suspendat temporar lucrările, autoritățile le-au permis să reia rapid, invocând „interesul public”.

Locuitorii acuză compania că a intrat pe terenuri private, multe dintre ele deținute în comun, și că minimizează impactul proiectului. Cu toate acestea, în regiunea Boticas, părerile sunt împărțite – unii văd în proiect o oportunitate pentru o economie rurală neglijată.

Savannah Resources a refuzat să comenteze. Anterior, a declarat că acționează legal și că face eforturi de informare. Estimează că mina ar putea produce suficient litiu pentru 500.000 de baterii de mașini electrice anual.

Un compromis greu de acceptat

Rezistența largă din Europa arată un paradox al tranziției verzi: deși majoritatea sprijină lupta împotriva schimbărilor climatice, costurile locale ale infrastructurii verzi nu sunt ușor de acceptat.

Chiar și în Covas, afectat de incendii și secetă, unii recunosc această tensiune.

„Fiecare sat pus în fața unei mine va spune ‘nu’, înțeleg asta”, spune Jorge Esteves, pădurar. „Dar aici e vorba de cât de aproape sunt de casele noastre.”

Filipe Gomes, proprietarul cafenelei, spune că ar fi protestat și dacă cineva ar fi vrut să foreze pentru petrol în sat.

„Nici cu asta nu sunt de acord, deși am o mașină. Dar deja se întâmplă. Avem nevoie de o soluție – doar că ce facem acum nu e o soluție.”

Posibile alternative

Studiile arată că reducerea dependenței de mașinile personale, construirea de orașe prietenoase cu pietonii și transportul public eficient ar putea limita cererea de litiu. De asemenea, o mare parte din litiu se regăsește în deșeuri electronice care nu sunt reciclate.

Extracția litiului din saramură are un impact mai mic asupra mediului decât exploatarea în rocă, dar lipsa de resurse proprii în UE înseamnă că, fără extracție internă, Europa va continua să apeleze la surse externe, adesea din țări cu reglementări slabe de mediu.

„Nu e neapărat un impas fără ieșire, dar este unul real”, spune Thea Riofrancos, politolog care a vizitat mai multe regiuni miniere pentru o carte despre extracția de litiu.

Ea afirmă că opoziția apare cel mai adesea atunci când comunitățile sunt excluse din procesul decizional:

„Nu doar riscurile de mediu sau de apă generează proteste – ci combinația dintre acestea și lipsa unei voci în procesul decizional.”

Un atac la adresa democrației locale?

În dealurile verzi ale Covasului, e greu de spus dacă un demers mai transparent din partea companiei ar fi câștigat încrederea localnicilor. Dar furia față de modul în care s-a procedat este evidentă.

„Cel mai mare șoc nu a fost impactul minei în sine”, spune Alves Scarrott. „Ci atacul asupra democrației, asupra proceselor democratice și a drepturilor oamenilor care trăiesc acolo.”