Un fost criminal, ghid turistic în Veneția: ”Am fost un mare băiat rău. Le spun tinerilor: nu faceți ca mine” / A ucis doi rivali și a furat tablouri de milioane / La 13 ani a furat barca rapidă a miliardarului Aristotel Onassis

Pentru 20 de euro, cu precizarea că jumătate din bani merg în scopuri caritabile, Giampaolo Manca, în vârstă de 70 de ani și fost afiliat al grupării criminale ”Mala Maniero”, ghidează grupuri mici prin locurile marilor sale furturi, în Veneția, scrie Curierul Italiei, care citează Corriere della Sera.

În biserica Santi Giovanni, alături de un mic grup de oameni, povestește.

„Pentru a fura tabloul în 1971 m-am ascuns într-un cufăr din biserică cu o zi înainte, o călugăriță aproape m-a prins. Am „adoptat” (n.r. furat) pânza pentru 300 de milioane de lire italiene, comandată de un magnat englez. Valoarea, spuneau ei, 5 miliarde. În cele din urmă am decis să-i șantajăm: m-au prins în timp ce toastam cu Dom Perignon rece”, povestește el.

Vocea din naos este a lui Giampaolo Manca, cămașă albă, pălărie și eșarfă. Avea 17 ani când a reușit jaful care i-a adus porecla de „Doge”: „Pentru că dogii sunt îngropați în această biserică”, explică el.

Mâinile care gesticulează și arată spre sfinți nu mai sunt aceleași ca atunci. Acum are 70 de ani: după ce a petrecut aproape 37 de ani în închisoare, dintre care 12 în izolare, pentru uciderea lui Massimo și Maurizio Rizzi, împușcați în 1990 împreună cu Franco Padovan pe malul râului Brenta.

Acum este liber, scrie cărți, se întâlnește cu tinerii în școli și organizează cursuri în locurile „sale”, Turul l-a denumit ”Veneția criminală”.

„Aici a început totul și viața mea a fost ruinată. Am fost un mare băiat rău, acum încerc să fiu un mare băiat bun sau cel puțin să transmit mesajul meu tinerilor: nu faceți ca mine”, avertizează el.

În jur de douăzeci de participanți, veniți și din afara regiunii, îl ascultă: tineri și bătrâni, cupluri, familii cu copii. Câțiva sunt printre cei 40.000 care îl urmăresc pe Tiktok, unde își povestește amintirile în scurte videoclipuri, cu zeci de mii de vizualizări. Participarea costă 20 de euro. „Jumătate din încasări sunt donate asociației Alphabeta care ajută copiii și tinerii cu autism”, clarifică Manca.

O altă oprire, închisoarea de Santa Maria Maggiore: sub ferestrele mari, cu gratiile ieșind în afara zidului de perimetru, doi tineri deținuți își strâng mâinile. Manca le răspunde: „Nu pot uita anii petrecuți aici, încă mă simt ca unul dintre ei”. Și arată spre celule: „De acolo am văzut fiul meu jucându-se în curtea grădiniței, tot de acolo am știut că voi deveni tată”.

La biserica Carmini din apropiere, el povestește despre botezul refuzat fiului său nou-născut. „Știi, trecutul tău…”, i-a spus preotul.

Fostul Doge a mers la Patriarhul Veneției: „L-a chemat pe preot să intervină. Și știți cine a fost, patriarhul? Albino Luciani (viitorul Papă Ioan Paul I, n.r.)”. Lângă biserică era o școală de aurari: o altă poveste. „Am luat aurul, 14 kilograme. A doua zi, directorul era sigur că eram eu și fratele meu, dar nimeni nu ne văzuse”.

Giampaolo Manca povestește detalii despre crime, furturi, jafuri și urmăriri cu carabinierii, cu ochii sticloși când își amintește de bravadele tinereții sale.

Dar de îndată ce amintirile sunt puse în perspectivă, mintea se duce la anii pierduți în închisoare, aceiași ochi se încețoșează de tristețe sau emoție pe care Manca le alungă cu un „whatever…”.

Se oprește la Punta della Dogana pentru a-și aminti furtul „de debut” la vârsta de 13 ani, cea a bărcii cu motor a miliardarului Aristotel Onassis, care le-a găzduit pe Jackie Kennedy, Maria Callas, Marilyn Monroe, și de furia tatălui său când a descoperit că intrase în posesia ei: „Era violent, câte mi-a dat….”.

În interiorul bisericii San Sebastiano, în sestiere Dorsoduro, se oprește lângă o fereastră: „Am încălzit-o ca să o spargem și să intrăm și să furăm picturile vieneze”.

Își face semnul crucii spre crucifix – „El m-a iertat” – și pornește spre următoarea stație. Fostul Doge concluzionează adesea: „Să fie clar că sunt aici pentru a povesti ce a fost, nu pentru a sublinia sau a spune că a fost bine”.

Fostul Doge vorbește despre ancheta crimelor: „Atât de mulți jurnaliști m-au contactat întrebându-mă despre sânge, despre violență. Nu am vrut să vorbesc despre asta… nu sunt amintiri bune. Nu vreau să fac „Gomorra” și să învăț copiii să devină camorriști”.

Singura moarte despre care vorbește este cea a banditului Silvano Maistrello, zis Kociss. „A fost ucis de poliție pe acel pod”, acuză el, arătându-l cu degetul într-una dintre scene, „eram ca frații”.

Pe rețelele de socializare, mai multe persoane îl întreabă despre potrivirea de a organiza astfel de turnee. El răspunde în comentarii că a plătit pentru acțiunile sale: „Eu doar îmi povestesc viața. Dar vreau să transmit un mesaj pozitiv”. Atunci de ce să faci turul? „Răul fascinează”, oftează el, „prea mulți oameni mă întreabă despre povestea mea și am decis să o spun în acest fel”.