The Spectator: Cum a fost coruptă știința de ideologia politică / Știința a luat o turnură clară spre stânga în ultimii ani, iar în multe cazuri a fost contaminată de ideologia ultra-progresistă

Știința nu mai este acum considerată un demers obiectiv ori respectată în această calitate, una în care principiul imparțialității e urmat prin intermediul unei metodologii consacrate. E ceea ce putem deduce din declarațiile făcute de Ella Al-Shamahi, prezentatoarea unui nou serial științific de la BBC, „Human”. „Trebuie să fim un pic sinceri”, a afirmat ea, „multora li se pare că ateii de stânga dețin un monopol asupra științei”, scrie The Spectator, citată de Rador Radio România.

Declarațiile ei, citate de Sunday Times, reiau o temă invocată luna aceasta și de directorul executiv al Wellcome Trust [fundație caritabilă internațională care subvenționează cercetări științifice – n.trad.], John-Arne Røttingen, care a afirmat că oamenilor de știință le revine acum „răspunderea” de a demonstra de ce cercetarea e valoroasă indiferent de convingerile politice ale cercetătorului, dat fiind că „comunitatea de cercetare per total înclină mai degrabă spre partea progresistă/de stânga”.

Cuvintele lui Al-Shami reprezintă una dintre rarele recunoașteri ale unei evoluții altfel binecunoscute. Ele confirmă ceea ce mulți conștientizaseră deja: știința, așa cum îi este ea prezentată publicului, a luat o turnură clară spre stânga în ultimii ani, iar în multe cazuri a fost contaminată de ideologia ultra-progresistă.

Acest lucru le-a devenit evident multora la moartea biologului, entomologului și polimatului E.O. Wilson în decembrie 2021, atunci când revista Scientific American i-a dedicat un necrolog plin de reproșuri acestui titan al vremurilor noastre. „Odată cu moartea de duminică a biologului E.O. Wilson m-am trezit iarăși reflectând la moștenirea complicată a oamenilor de știință a căror operă e clădită pe idei rasiste”, începea articolul.

Textul îi denunța munca și moștenirea drept „problematice”, în principal din cauză că în capodopera lui din 1975, „Socio-biologia: Noua Sinteză”, Wilson avansa ipoteza că societățile umane reflectă în multe feluri caracteristici înnăscute ale ființei umane. Iar dacă această idee a fost dintotdeauna controversată din perspectiva stângii tradiționale, ea este de-a dreptul intolerabilă pentru ultra-progresiștii epocii moderne.

Scientific American e una dintre marile victime ale Marii Deșteptări Woke de acum 10 ani. Revista a renunțat la orice pretenție de imparțialitate în septembrie, când a anunțat că o susține pe Kamala Harris pentru președinția SUA. Însă își compromisese imaginea de publicație serioasă încă din 2021, când a publicat un articol în care își îndemna cititorii să respingă religia Jedi [religie fictivă, inventată exclusiv cu scop satiric – n.trad.], bazată pe filmele din seria Războiul Stelelor, pe motiv că această cvasi-credință e „predispusă la mitul salvatorului (de rasă albă) și la abordări tipice masculinității toxice în privința soluționării conflictelor”.

Acel articol reprezenta în esență un avertisment grotesc cum că establishment-ul științific global devenise infiltrat și compromis. Un simptom incomparabil mai grav al acestei evoluții îl constituie modul în care instituții medicale de pe tot globul au ajuns mai întâi să accepte iar apoi să disemineze ideologia transsexuală non-științifică și non-empirică a „auto-identificării genului”.

Dacă sistemul public medical britanic mai afirmă și azi că „identitatea de gen este o modalitate de a descrie sentimentul interior al unei persoane cu privire la propriul gen”, normele Organizației Mondiale a Sănătății încă mai repetă papagalicește același crez subiectiv: „Identitatea de gen se referă la experiența de gen individuală, internă și profund simțită a unei persoane”. Însă Universitatea John Hopkins a fost cea care a purtat ideologia transsexuală pe culmea ei supremă, absurdă, și totuși inevitabilă în 2023, când a publicat un glosar nou pentru clinicieni și publicul larg, în care cuvântul „lesbiană” e definit drept „un non-bărbat care se simte atras de non-bărbați”.

Coruperea discursului științific și instrucțiunilor publice în ce privește realitatea împărțirii speciei umane în două sexe constituie unul dintre indiciile alarmante ale faptului că mediul științific și academic global a ajuns să fie degradat de către politică. Profunzimea contaminării de către curentul woke cu alte obsesii ale sale, rasa și cuvintele jignitoare, e la fel de vizibilă. În 2017 profesoara Rochelle Gutierrez de la Universitatea din Illinois a formulat acuzația cum că „matematica funcționează pe multe paliere la fel ca albeața” [prin „albeață” („whiteness”) referindu-se la caracteristicile rasei albe – n.trad.]. Iar în 2020 Jurnalul Societății Regale de Chimie a publicat un îndreptar nou menit a „minimaliza riscul publicării de conținuturi nepotrivite sau altcumva jignitoare”.

Acest gen de limbaj demonstrează că relativismul postmodernist s-a răspândit și în mediul științific – ultimul loc în care ar fi meritat să ajungă. E un lucru pe care Richard Dawkins l-a remarcat demult și de care e exasperat, dat fiind că a scris în „River Out of Eden” despre cei care insistă că știința nu e decât un simplu mit occidental al genezei: „Arătați-mi un relativist cultural la 9 kilometri altitudine, iar eu vă voi arăta un ipocrit”. Una dintre intervențiile mai recente ale lui Dawkins a fost împotriva ideii de a fi incluse „modalitățile de cunoaștere” ale populației maori la orele de știință din școlile din Noua Zeelandă.

Știința nu are încotro și va fi mereu influențată de curentul politic al momentului. De aceea a și înflorit „rasismul științific” în secolul 19. De aceea o generație anterioară de stângiști dereglați, mai precis aceea de la cârma Uniunii Sovietice, a ajuns să nege teoria clasică a evoluției, lăsându-se convinsă în schimb de amăgirea lui Lamarck cum că organismele le pot trece progeniturilor lor caracteristici dobândite în decursul propriei vieți [ipoteza infirmată a „eredității caracterelor dobândite” enunțată de Jean-Baptiste de Lamarck – n.trad.].

Chiar dacă știința nu va putea obține niciodată o perspectivă asupra lumii similară cu cea care îi este atribuită divinității, ar trebui să ne străduim mereu să fim obiectivi. Exemplele istoriei ar trebui să ne amintească să fim veșnic în gardă împotriva propriilor noastre prejudecăți inconștiente.

Sursa: The Spectator/ Articol de Patrick West/ Rador Radio România/ Traducere: Andrei Suba