STUDIU: Oamenii primitivi foloseau focul în peşteri încă de acum 1,8 milioane de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu sugerează că primii oameni foloseau focul în Peştera Wonderwerk din Africa de Sud încă de acum 1,79 milioane de ani, relatează miercuri revista Science Daily, citată de Agerpres.

Cercetătorii au descoperit oase arse în adâncul Peşterii Wonderwerk, cu o vechime cuprinsă între 1,07 şi 1,79 milioane de ani, într-o zonă care nu ar fi putut fi afectată de incendii naturale, ceea ce indică faptul că focul a fost probabil adus şi întreţinut de strămoşii oamenilor.

Această descoperire extinde cronologia utilizării focului şi dezvăluie existenţa unui comportament surprinzător de sofisticat cu mult înainte ca oamenii să poată produce focul din proprie voinţă.

Folosind o tehnică dezvoltată recent, prin care pot fi detectate urme de ardere în oasele fosilizate, cercetătorii au identificat dovezi repetate ale prezenţei focului în adâncurile acestei peşteri.

Deoarece aceste urme au fost găsite mult dincolo de aria de acţiune a incendiilor naturale, rezultatele sugerează că oamenii primitivi aduceau în mod deliberat focul provenit din surse naturale în peşteră şi îl menţineau aprins.

Cercetarea a fost realizată în urma unei colaborări conduse de dr. Liora Kolska Horwitz de la National Natural History Collections din cadrul Universităţii Ebraice din Ierusalim, împreună cu o echipă internaţională de oameni de ştiinţă din Spania, Argentina, Canada, Statele Unite, Africa de Sud. Portugalia şi Israel.

Proiectul combină arheologie, paleontologia, geologia şi alte abordări specifice pentru a investiga una dintre cele mai importante evoluţii din istoria umanităţii: utilizarea focului.

Noul studiu se bazează pe cercetările anterioare efectuate în Peştera Wonderwerk, situată în deşertul Kalahari din Africa de Sud.

În 2012, membrii echipei de cercetare au raportat dovezi ale existenţei focului datând din urmă cu aproximativ 1 milion de ani (publicate de membrii echipei în 2012 în jurnalul ştiinţific PNAS). Acestea au fost considerate cele mai vechi dovezi cunoscute ale utilizării intenţionate a focului.

Această cronologie a fost acum extinsă, în urma săpăturilor şi analizelor continue.

Cercetătorii au identificat urme de utilizare a focului în depozite arheologice din urmă cu 1,07 până la 1,79 milioane de ani, Peştera Wonderwerk devenind astfel unul dintre cele mai vechi situri cunoscute asociate cu utilizarea focului de către hominizi. Descoperirile, publicate în PLOS One, oferă o nouă perspectivă asupra modului în care strămoşii străvechi ai omului ar fi putut interacţiona cu focul cu mult înainte de a învăţa să-l aprindă singuri.

Focul oferea numeroase avantaje, printre care căldură, protecţie împotriva prădătorilor, lumină după lăsarea întunericului şi, în cele din urmă, posibilitatea de a prepara hrana. Cu toate acestea, momentul în care oamenii au început să folosească focul a rămas una dintre cele mai dificile necunoscute ale arheologiei.

„Dovezile privind focul din astfel de situri străvechi sunt adesea subtile şi greu de detectat”, a declarat Kolska Horwitz. „Studiul nostru oferă noi instrumente pentru identificarea urmelor de ardere din trecut şi relevă faptul că focul a fost prezent în mod repetat în adâncurile Peşterii Wonderwerk”, a adăugat ea.

Studiu aduce, de asemenea, o nouă abordare bazată pe proprietăţile de emisie a luminii ale oaselor arse. Atunci când sunt expuse la anumite lungimi de undă ale luminii, oasele care au fost supuse unei încălziri intense produc o strălucire distinctivă. Cercetătorii au combinat această metodă nedistructivă de luminescenţă cu analize chimice consacrate, ceea ce le-a permis să identifice oasele de animale arse cu un mare grad de certitudine.

Această tehnică este portabilă, neinvazivă şi poate fi utilizată pe colecţii mari de fosile, fără a provoca daune.

Pentru a testa metoda, echipa a examinat sute de oase fosile minuscule lăsate în urmă de bufniţe care au trăit în interiorul peşterii. Deoarece aceste rămăşiţe s-au acumulat în mod natural de-a lungul timpului, ele oferă o mărturie independentă, neantropogenă, a evenimentelor din trecut, conservată pe podeaua peşterii.

Cercetătorii au descoperit dovezi clare de ardere într-un strat arheologic asociat cu artefacte din perioada acheuleeană timpurie, probabil având legătură cu Homo erectus. Rămăşiţele arse au fost descoperite la aproximativ 30 de metri în interiorul peşterii, aflată mult dincolo de zona care ar fi putut fi afectată de incendii naturale. De asemenea, acestea se aflau într-un strat lipsit de depozite de guano (acumulare de excremente şi rămăşiţe de păsări, lilieci etc.), ceea ce exclude combustia spontană ca explicaţie.

Dovezile nu sugerează că aceşti oameni primitivi erau capabili să aprindă focul oricând doreau. În schimb, descoperirile indică faptul că, probabil, ei colectau focul din surse naturale, precum fulgere sau incendii izbucnite în savana africană.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, aceşti oameni preistorici au adus focul în peşteră în mai multe rânduri şi l-au menţinut aprins o perioadă, înainte ca, în cele din urmă, acesta să se stingă. Echipa a sugerat, de asemenea, că peletele de bufniţă (granule regurgitate de bufniţă, formate din resturi nedigerabile ale prăzii) ar fi putut servi drept combustibil, ceea ce ar explica de ce oasele minuscule de rozătoare conţinute în acestea prezintă urme de ardere.

Chiar şi aşa, capacitatea de a transporta focul şi de a-l menţine aprins în interiorul unei peşteri reprezintă o etapă comportamentală majoră. „Aceste descoperiri arată că oamenii primitivi nu erau doar observatori pasivi ai incendiilor naturale”, a explicat Kolska Horwitz, adăugând că „ei interacţionau activ cu focul şi îl integrau în viaţa lor”.

Pe lângă extinderea cronologiei utilizării focului, studiul oferă arheologilor un nou instrument valoros pentru a explora momentul şi modul în care oamenii au început să utilizeze focul.

Pe măsură ce oamenii de ştiinţă aplică această tehnică în situri arheologice din întreaga lume, aceasta ar putea contribui la găsirea unui răspuns la întrebări vechi legate de originile şi evoluţia uneia dintre cele mai transformatoare tehnologii din istoria umanităţii.