Rusofilia europeană și revenirea lui Trump produc o „furtună perfectă” pentru Kiev – analiză The Telegraph

Un strigoi bântuie Europa – strigoiul rusofiliei. Toții ochii din Vest sunt fixați pe viitoarea administrație Trump, așteptând să vadă dacă va forța Ucraina să se supună unei păci catastrofale propuse de Vladimir Putin, potrivit Rador Radio România.

Însă izolaționismul Americii nu e singurul lucru de care trebuie să se teamă ucrainenii. O îngrijorare la fel de mare este pentru Volodimir Zelenski ascensiunea partidelor rusofile pe tot cuprinsul UE, cerând să li se pună capăt transporturilor de armament către Kiev, ba chiar subminând însăși alianța NATO.

Cele mai multe analize referitoare la ascensiunea partidelor de extrema dreaptă în Europa se concentrează pe necesitatea reducerii imigrației, însă oprirea fluxului de arme către Ucraina este un numitor comun al acestora cu nimic mai prejos de altele. Și mult prea des se întâmplă ca partidele iubitoare de „pace” să fie motivate de acea dragoste ce nu cutează a-și rosti numele: rusofilia.

Alegerile prezidențiale de duminică din România nu reprezintă decât cel mai nou indiciu cum că politicienii populiști preschimbă sentimentele rusofile în voturi. Călin Georgescu e un influencer de pe TikTok căruia îi place să pozeze călare pe cal și practicând arte marțiale. Dar el este concomitent și un ultranaționalist care-l admiră pe Putin, denunță NATO și cere „pace” în Ucraina, în termenii Rusiei.

Georgescu a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, eliminându-l din cursă pe premierul pro-occidental Marcel Ciolacu. El beneficiază acum de avântul necesar pentru a o înfrânge pe liberala Elena Lasconi în turul doi.

România are o importanță strategică: o graniță comună de 400 de mile cu Ucraina și adăpostește una dintre cele mai mari baze aeriene ale NATO. Georgescu și-a obținut victoria neașteptată cu numai 23% din vot; succesul lui în turul doi nu e sigur. Însă România nu e imună la politica rusofilă a vecinelor ei, Serbia și Ungaria. Slovacia s-a ancorat și ea ferm în tabăra pro-Putin a „păcii”, al cărei lider informal e premierul ungar Viktor Orban.

Și Austria se îndepărtează acum tiptil de Ucraina, în urma alegerilor generale din septembrie. La care Partidul Libertății (FPÖ) filorus a triumfat asupra social-democraților și conservatorilor, care se căznesc să încropească o coaliție încă de atunci. FPÖ a capturat duminică și statul Styria, în care se află Graz, al doilea oraș ca mărime al țării.

La fel ca în România, rusofilii austrieci sunt conduși de un populist carismatic anti-establishment: Herbert Kickl. El i-a atras pe austriecii care se tem să nu fie târâți într-un război pentru apărarea Ucrainei, dar tot el, în calitate de ministru de interne, a fost identificat drept veriga cea mai slabă din lanțul serviciilor de informații occidentale.

De valul rusofil care mătură Europa Centrală nu a scăpat nici Germania. Acolo extremele stângă și dreaptă au ajuns la o convergență prin apelurile lor de a se sista livrările de arme către Kiev și a se relua importurile de energie ieftină din Rusia.

Cel mai frapant exemplu al acestui pact faustic se regăsește la nivel regional. Trei state din fosta Germanie de Est – Saxonia, Brandenburg și Turingia – se chinuie a-și înjgheba coaliții de guvernare în urma unor victorii considerabile ale Alternativei pentru Germania (AfD) de extrema dreaptă și ale Alianței Sahra Wagenknecht (BSW) de extrema stângă.

Deși AfD e în continuare ostracizat din considerente istorice, agitatoarea stângistă Sahra Wagenknecht a ajuns să fie arbitrul scenei politice în toate cele trei state. Drept preț al sprijinului ei, Wagenknecht insistă ca partenerii de coaliție să-i accepte programul rusofil. Iar promisiunea ei de a aduce gaz ieftin și retorica anti-război s-au dovedit a fi o combinație de efect. Până și dezbaterile privind oportunitatea slăbirii „frânei datoriei” în Germania conservatoare din punct de vedere fiscal au ajuns să fie deturnate de cererea lui Wagenknecht de a se opri ajutorul pentru Kiev.

Statele Germaniei nu au nici un fel de control asupra politicii externe, însă ascensiunea rusofiliei regionale s-ar putea dovedi decisivă la alegerile federale din februarie. Cancelarul Olaf Scholz, considerat de mulți „idiotul util al lui Putin”, își va pierde cel mai probabil funcția, însă și rivalul lui principal, creștin-democratul Friedrich Merz, s-a arătat prudent în privința războiului.

Un vot masiv în favoarea „tratatului de pace” al lui Wagenknecht e foarte posibil să-l facă pe viitorul cancelar Merz la fel de reticent ca și Scholz în privința sprijinului real de care Ucraina are nevoie pentru a supraviețui.

Sursa: THE TELEGRAPH / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba