G4Media.ro

REPORTAJ Povestea impresionantă a unui fotbalist român. La 19 ani voia să…

sursa foto: Facebook

REPORTAJ Povestea impresionantă a unui fotbalist român. La 19 ani voia să se lase de fotbal, la 33 a debutat cu gol în echipa națională: „Cariera mea e un miracol. Am tras cât am putut de mine, ăsta a fost visul meu”

„În viață apar momente de cumpănă, când îți vine să lași totul în urmă și să fugi, să o iei de la capăt, pe un alt drum. De două ori am vrut să mă las de fotbal, dar ceva m-a ținut pe loc. Puterea de a visa și ambiția”.

Stăm de vorbă cu Bogdan Mitrea, fundașul echipei revelație din Liga 1, Sepsi Sfântu Gheorge. Anul trecut, Mitrea a debutat în echipa națională la 33 de ani.

„Am visat întotdeauna la asta”, povestește fotbalistul. Născut în Cluj, jucătorul s-a format la Universitatea, de unde a fost trimis să joace la Bihorul Beiuș, în liga a III-a.

A jucat titular în toate partidele din pregătire, iar pe când să debuteze, antrenorul i-a spus că nu prinde lotul, nici măcar banca de rezerve. Și-a făcut atunci bagajul și-a întrebat dacă poate pleca la Cluj, primind acordul celor de la club.

Când a ajuns în centru, în Cluj, l-a sunat sora lui: ”-A murit mama!”, i-a spus.

Mitrea își amintește că:

  • „Mi-a picat cerul. Mi s-a dărâmat toată lumea. Nu aveam nici 19 ani. Mama avea o tumoră pe creier. Bunica mea stătea și ea la noi, era paralizată, iar mama a avut grijă de ea ani de zile. Probabil de la stres, de la suferință, s-a îmbolnăvit. A murit exact în ziua în care eu trebuia să debutez la seniori și nu am reușit. Am zis imediat că o termin cu fotbalul. Ce să mai fac cu fotbalul? A fost prima dată când am vrut să renunț”.

Cumva și-a găsit resurse de a continua. S-a întors la Beiuș, unde a mai rămas câteva luni.

  • „Condițiile erau insuportabile. Stăteam într-o cameră cu încă doi colegi, aveam trei paturi și-o sobă de teracotă. Mâncam într-un bar, acolo. Eram neplătit, aveam vreo 3 milioane salariu, 300 de lei, adică, iar cei de la Beiuș spuneau că Universitatea Cluj trebuie să ne plătească, iar cei de la U că cei de la Beiuș. Eram vreo 6 juniori de la Universitatea. Aveam carduri bancare, dar atunci nu erau aplicații. Muream de foamne. Mergeam zilnic cu colegii la bancomat să vedem dacă ne-au dat vreun ban. Zi de zi și de câteva ori. Nimic. Într-o zi, pur și simplu mi-am luat ghetele, mi-am făcut bagajul și am plecat. Nu am spus la nimeni. Ce puteam să mai fac? Nimănui nu îi păsa de tine. Eram copil”, își amintește Mitrea.

Revenit la Cluj, a decis să meargă la SESO Câmpia Turzii, echipă care atunci juca în Liga a IV-a. Și aici a prins cu greu un loc.

  • „M-am dus cu un prieten să dăm niște probe. Pe el l-au luat, pe mine m-au trimis la plimbare. Când am văzut mi-am zis: <<Măi, dar nici la liga a IV-a nu am loc? Chiar așa?>> Le-am spus celor de acolo că joc pe gratis, doar să mă primească puțin. Voiam doar să joc fotbal. Mi-au dat până la urmă un contract de 2 milioane pe lună. Am început să joc tot mai bine și mi-au tot mărit contractul până la 10 milioane, dar tot nu mă puteam descurca. Aveam noroc că locuiam cu tata. Am promovat în Liga a III-a, apoi am jucat și în Liga a II-a. Am stat aproape cinci ani. Patronul a zis că nu mai finanțează, că e gata, iar dacă vreau să plec, cineva trebuie să plătească bani pe mine. Cine Dumnezeu să plătească bani pe un jucător din Liga a III-a? Atunci e al doilea moment în care am spus că renunț de tot la fotbal. Îmi spuneau și cei din familie să termin cu fotbalul, să mă apuc să muncesc, să capăt experiență, că toți prietenii mei lucrează deja”, spune jucătorul lui Sepsi Sfântu Gheorghe.

Adaugă cât se poate de serios:

  • „Aveam 23 de ani, un frate în Italia și o mătușă, aveam neamuri în Italia. Am zis că plec la muncă acolo, că fac orice. Când te duci acolo, nu te gândești la ce vei face. Ziceam că merg și văd eu, îmi găsesc ceva de muncă, dar să trăiesc cumva. Mă gândeam să mai joc fotbal la amatori, din plăcere, dar voiam să muncesc. În România ce era să mai fac?”.

Atunci, actualul antrenor de la Sepsi Sfântu Gheorghe, Leo Grozavu, era la Poli Iași, în Liga a II-a din România. I-a dat un telefon. Antrenorul afirmă că:

  • „Îl văzusem pe Bogdan pe un teren sintetic, mi-a plăcut de el. Avea curaj, muncea foarte mult, era serios, foarte ambițios, civilizat, cu o educație bună. Oricine merită o șansă. Eu l-am dus la Iași, l-am propus acolo și a ajuns la Poli, în Liga a II-a. Auzisem că vrea să se lase de fotbal. Păi, hai, că merită copilul o șansă”, rememorează tehnicianul.

Poli chiar a plătit atunci la insistențele lui Grozavu câteva mii de euro pe Mitrea. Bogdan atât a așteptat.

  • „A fost un nou început pentru mine. Leo a avut un mare merit, mi-a salvat cariera. Era foarte greu să mai joc fotbal dacă nu era el. Eram hotărât să renunț, nu mai puteam. Tot trăgeam de mine. Aveam minine speranțe că voi mai juca. Apoi am jucat și am făcut-o tot mai bine, iar apoi am făcut pasul la Viitorul Constanța”.

Cel care a insistat să-l ia la Viitorul este Gică Hagi. L-a trecut fundaș stânga. Mitrea a marcat 3 goluri în primul sezon la Viitorul, iar în al doilea a marcat de 14 ori. Avea 25 ani și era golgheter din postură de fundaș.

  • „Hagi e un geniu ca antrenor. E totul. Cum explică fotbalul, cum vede jocul, ce cere de la tine. Cu el e simplu fotbalul. E mai greu, pune presiune mare pe tine, dar e frumos să fii puternic, să te simți puternic. Îți dă energia asta. Doi ani jumate am stat la Viitorul, iar apoi am plecat în Italia, la Ascoli, în Serie B. Un fotbal foarte greu din punct de vedere fizic. La Viitorul aveam mereu mingea, jucam ofensiv, iar la Ascoli totul s-a schimbat. Dar m-am acomodat, am jucat meciuri destule”.

A evoluat șase luni aici, apoi s-a schimbat conducerea clubului și antrenorul, iar pentru Mitrea a venit o altă ofertă de neconceput în urmă cu câțiva ani. O propunere de la FCSB, care urma să joace în preliminariile Ligii Campionilor.

  • „O șansă de care am încercat să profit. Jucau în Europa, iar viitorul meu în Serie B era incert. Sigur că am acceptat-o”. Doar o jumătate de an a rămas, însă, și la FCSB, de unde s-a transferat în Cipru, jucând pentru AEL Limassol și Doxa Katokopias. După alți doi ani jumate, s-a dus în Slovacia, la Spartak Trnava, iar de aici a decis să semneze cu Sepsi Sfântu Gheorghe, unde s-a reîntâlnit cu Leo Grozavu, antrenorul de care se leagă, practic, întreaga sa carieră. Sepsi e revelația campionatului, s-a calificat în play-off-ul Ligii 1 și ocupă locul 4, după CFR, FCSB și Universitatea Craiova.

Pe 11 noiembrie, anul trecut, Bogdan Mitrea a debutat, la vârsta de 33 de ani, în echipa națională, într-un meci cu Belarus, câștigat de tricolori cu 5-3. Mitrea a și înscris la debut.

  • „Un vis împlinit. Am am avut convocări, am participat la acțiuni ale echipei naționale, dar nici Pițurcă și nici Iordănescu nu mi-au oferit șansa de a debuta. Am reușit acum și pot pune capul în pernă. Nu am încetat niciodată să visez. Dacă e să derulez cariera mea, aș putea spune că e un miracol. Am fost foarte aproape să renunț de două ori, când eram copil, practic, dar întotdeauna ceva m-a ținut în joc, cred că ambiția mea și puterea de a continua să visez chiar și atunci când simțeam că nu mai există speranță.”

Bogdan Mitrea (34 de ani) a jucat la Beiuș, Seso Câmpia Turzii, CSM Poli Iași, FC Viitorul, Ascoli, FCSB, AEL Limassol, Doxa Katokopias, Spartak Trnava și Sepsi Sfântu Gheorghe. La toate echipele pe la care a jucat la profesioniști, Mitrea a fost primul, al doilea sau al treilea căpitan.

El spune că mai are un vis în carieră:

  • „Am fost junior la Universitatea Cluj și vreau să mă retrag de la U Cluj. Chiar dacă și-au bătut conducătorii joc de mine, chiar dacă erau interese atunci să joace cine trebuie, iar eu nu am avut loc după nici un trial, echipa e una singură. O dată iubești o echipă și îți rămâne în suflet. Asta este U Cluj,e echipa mea și sper să pot să mă retrag de aici, de acasă. Cumva, nu sunt împlinit cu adevărat fiindcă nu am apucat să joc pentru Universitatea”.

Înainte de a semna cu Sepsi Sfântu Gheorghe, Bogdan Mitrea avusese un acord de principiu cu U Cluj, pe vremea când echipa era manageriată de Ioan Ovidiu Sabău. Condiția era ca U să promoveze în Liga 1, dar Universitatea a fost învinsă în „barajul” de promovare de Hermannstadt Sibiu.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

3 comentarii

  1. O poveste despre perseverenta. Dar si despre slaba pregatire a antrenorilor din ligile inferioare. Felicitari Mitrea, nu e putin lucru sa ajungi in echipa nationala.

  2. Se pare ca deveniti un soi de Adevarul. Totusi pozele sportive nu-s destul de dramatice. Trebuia sa puneti unele mai elocvente, aia (eroii/regii/imparatii sportivi) trebuia sa urle in poze, sa fie surprinsa atmosfera dramatica de lupta a eroului cu mingea.. E treaba serioasa la mijloc, pt consumatorul de sport… In plus, aceeasi stire sportiva dramatica trebuie sa apara de minimum 3 ori . Mai aveti de invatat, vedeti in Adev…

  3. Robert Nita explica pe larg in vlogurile sale: in Divizia A nu e suficient sau necesar sa joci bine ca sa prinzi echipa. Antrenorul si prietenii lui impresari au de bagat in echipa anumiti baieti, care trebuie transferati pe bani buni. Dimpotriva, alti jucatori sunt tinuti pe tusa special ca sa nu se poate transfera la o echipa buna.