Reacție Rapidă / Adevăratul sens al votului din PSD împotriva premierului Bolojan

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Aproape 5 mii de pesediști au decis luni seară, printr-un vot covârșitor (97,7%), retragerea sprijinului politic pentru premierul Ilie Bolojan. Asta înseamnă, pe scurt, că România va intra într-o criză politică. Va urma o perioadă de incertitudine și instabilitate, cu costuri imediate pentru economie. Factura dobânzilor mărite la împrumuturile externe, care au început deja să crească fără o eventuală retrogradare a României de către agențiile de rating, va trebui calculată la virgulă și trimisă pe adresa PSD.

Costul vieții va crește și mai mult. La toate crizele din jurul României se mai adaugă una internă, care scumpește împrumuturile luate pentru finanțarea deficitului redus de la peste 9,3% la 8,4%. Pare puțin, dar aici vorbim de economii de miliarde. Vinovatul pentru faptul că vom trăi și mai rău trebuie indicat din capul locului.

Guvernarea PSD-PNL a lăsat o țară înglodată în datorii, a frânat toate măsurile de reformă dureroase, dar necesare, iar când populația a ajuns la limita suportabilității, PSD s-a cățărat pe valul nemulțumirilor sociale. Partidul lui Grindeanu sabotează din nou stoparea modelului de creștere economică bazat pe consum, alimentat din împrumuturi externe. Pe acest model falimentar și-au bazat toate guvernările pesediste succesul politic din anii precedenți: distracție pe banii altora. Regăsim acest comportament și în mod individual, la vârful PSD, la Grindeanu, Ciolacu și alți lideri socialiști cu un apetit special pentru lux.

Acest model economic păgubos este pe punctul să ducă România în situația Greciei: faliment și stagnare economică pentru două decenii, după cum avertizează consilierii Băncii Naționale. N-a fost un vot împotriva lui Ilie Bolojan, ci un vot împotriva modelului economic radical diferit propus de șeful Guvernului. Bolojan vorbește ca un automat doar despre muncă, eficiență, despre un sistem bugetar cu mai puțini angajați și plătiți corect.

În schimb, PSD se zbate pentru conservarea unui model etatist, corupt și profitabil doar pentru mica nomenclatură politică. Cel mai relevant exemplu: pledoaria liderilor PSD împotriva vânzării unui pachet minoritar de la întreprinderile de stat profitabile. CEC, Nuclearelectrica, Romgaz, Hidroelectrica, Salrom sau Transgaz sunt companiile de stat unde veți găsi cele mai multe sinecuri, cele mai obscene salarii și indemnizații în Consiliile de Administrație, cei mai mulți incompetenți numiți pe criterii politice, cele mai multe bănoase afaceri cu statul etc.

Aceste companii, în fapt monopoluri de stat, au reprezentat ani de zile baza de putere pesedistă, surse de afaceri profitabile și de corupție. Cea mai mare spaimă a lor a fost dintotdeauna guvernarea corporatistă, procedurile de selecție transparente, privatizarea. Nu întâmplător, jalonul din PNRR privind numirile în companiile de stat a fost sabotat de Marian Neacșu și oamenii săi, având drept consecință suspendarea unor sute de milioane de euro din fonduri europene.

Evident că stoparea brutală a modelului economic bazat pe consum și datorie nu a lovit doar sectorul bugetar. La scăderea consumului s-au adăugat, în mod nefericit, criza carburanților și schimbările tehnologice mari din societate. Toate împreună au determinat creșterea inflației, au generat o spirală a căderii în economie pe care PSD o speculează fără scrupule și fără prea multă responsabilitate politică.

Președintele Nicușor Dan s-a refugiat într-un fals rol de mediator, într-o neutralitate aplaudată la scenă deschisă de pesediști, lăsați de șeful statului să se joace cu soarta țării cum vor pentru a-și păstra privilegiile și modelul falimentar de a conduce țara. Același președinte le-a numit procurorii-șefi propuși de un ministru PSD fără nicio ezitare. Nicușor Dan joacă la fel ca toți președinții în primul mandat: singurul lor obiectiv este să-l câștige pe al doilea. Din acest motiv, nici Nicușor Dan, la fel ca Traian Băsescu sau Klaus Iohannis, nu are nevoie de rivali politici puternici. Or, Ilie Bolojan risca să-și creeze o imagine de „erou salvator” pentru o bună parte din electorat, dacă ar fi dus la bun sfârșit reformele începute acum un an.

Acesta este motivul pentru care Nicușor Dan a dat undă verde, în mod tacit, schimbării lui Ilie Bolojan și nu s-a bătut nicio secundă pentru menținerea lui în funcție, mimând o falsă neutralitate politică.

Încă nu este foarte clar ce se va întâmpla după ce PSD își va retrage miniștrii din guvern și cum se va pune în practică debarcarea lui Bolojan, câtă vreme premierul în funcție nu va demisiona de bunăvoie. Șeful guvernului a anunțat deja că nu va pleca din funcție. Cristian Pantazi a explicat aici care sunt posibilele scenarii, nu revin asupra lor. Cert este că PSD speră, prin acest narativ ultra-conservator, anti-reformist, de anii ’90, să recâștige o parte din voturile alegătorilor săi migrați între timp la AUR sau Călin Georgescu.

Numai că acești alegători au migrat la extremă nu doar din cauza amestecului PSD cu PNL și USR la guvernare în ultimii șapte ani. Extrema dreaptă a crescut și din cauza cutiilor de pantofi pline cu sute de mii de euro, a zborurilor Nordis, a bolizilor Lamborghini sau a genților Vuitton cu care se plimbă miniștrii PSD prin oraș, din cauza ceasurilor Patek Philippe de o sută de mii de euro, din cauza pantofilor Louboutin cu talpă roșie, din cauza „socialismului de caviar” afișat ani de zile în dispreț față de propriii alegători.

Prin simpla trecere în opoziție, PSD nu va recupera electoratul pierdut. Acesta va prefera oricând originalul AUR/ Georgescu în locul copiei pesediste.

PSD-ul lui Sorin Grindeanu se pregătește de opoziție cu doi ani și jumătate înainte de alegerile parlamentare din decembrie 2028 și cu patru ani înainte de prezidențialele din 2030. Numai că partidul lui Sorin Grideanu, Claudiu Manda, Olguța Vasilescu și Marian Neacșu și-a pierdut credibilitatea și capacitatea de a face opoziție radicală. Odată plecați din guvern, vor ieși la iveală și contractele, afacerile și corupția lăsate în urmă de modelul standard pesedist de a conduce țara.

Acest partid de așa-zisă stângă – în realitate o vastă rețea de corupție, susținută de grupări din servicii și suprapusă în parte pe cea moștenită de la fostul partid comunist – este condamnat la dispariție, așa cum s-a întâmplat cu socialiștii din țările vecine, Ungaria sau Bulgaria.