Războiul lui Putin cu viitorul

Generația mea și a părinților noștri a fost până ieri scutită de amenințarea războiului. Începând de joia trecută, lumea așa cum o știm, confortul vieții de tip occidental, se află în pericol de moarte. În Europa păcii a intrat frica de război după ce Rusia a invadat Ucraina, într-un act de agresiune care a evocat în mintea multora imaginea celui de-al doilea Război Mondial.

Putin și Hitler, invadarea Ucrainei și anexarea Cehoslovaciei. Și unul și celălalt au invocat revizionismul istoric drept argument pentru a porni războiul, nevoia de ”spațiu vital”.

La fel ca Hitler care a dorit să șteargă umilința pierderii Primului Război Mondial, și Putin a dorit să-și ia revanșa după ce Rusia a pierdut un mare război, Războiul Rece, exprimând de curând ambiția de a reface gloria trecută a imperiului său, o glorie totuși fictivă.

Pe lângă motivația istorică, există însă explicații de ordin pur economic pentru invazia Rusiei în Ucraina. Putin a văzut cum se apropie cu pași repezi momentul în care Rusia nu va mai avea ce să vândă Europei, principala sursă de bani și prosperitate pentru el și oligarhia rusă.

Petrolul și gazul rusesc nu vor mai avea o căutare la fel de mare și un preț la fel de bun în viitoarea Europă verde, acoperită cu panouri solare și traversată de mașini electrice.

Valorile lumii occidentale au remodelat din temelii economia Europei, care până în 2050, adică peste foarte puțin timp la scara istoriei, se va elibera complet de hidrocarburile rusești. Putin ar fi avut două opțiuni:

• 1. reface complet economia, al cărei PIB este dependent de vânzările de petrol și gaz,  modernizează și democratizează țara pentru a o face cât mai competitivă în fața lumii occidentale.
• 2. declară război lumii occidentale pentru a-și recupera sferele de influență, pentru a reface fosta URSS sperând că astfel va zădărnici cumva transformările mari de pe continent și va aplica o lovitură mortală proiectului european în ansamblu.

Putin a ales varianta 2, drumul scurt, sperând că un război cu viitorul îi va asigura lui, silovikilor și oligarhilor din jurul său, supraviețuirea. Aceasta este, de fapt, semnificația profundă a războiului din Ucraina: un război declarat unei lumi care riscă să sufoce Rusia economic, ideologic și militar.

Cu alte cuvinte, Putin dorește să oprească progresul, mersul înainte proiectat de apartenența tot mai multor țări care s-au aflat în sfera de influență a Rusiei, printre care și Ucraina, la UE și NATO.

Adevăratul război al Rusiei și al lui Putin este, așadar, cu viitorul. Să nu uităm că, subliniez din nou, a declanșat un război în numele unui trecut idilic doar pentru generația de foști KGB-iști din care face parte.

Ideologia lui politică ultraconservatoare, tradiționalistă, panslavistă și ortodoxistă, exprimă aceeași dorință de a încremeni Rusia în timp.

Cum economic Rusia este un eșec de proporții și nu poate fi un model aspirațional pentru nimeni, Putin a construit o Rusie așezată pe un set de valori pe care singur le proclamă superioare Occidentului decadent, infestat de LGBT și alte mișcări progresiste care, conform propagandei Kremlinului, otrăvesc mintea și sufletul.

Pe lângă gaz și petrol, Rusia lui Putin vinde Occidentului și multă propagandă.

Așadar, putinismul nu proiectează în mintea oamenilor, ca nazismul sau comunismul, un Al Treilea Reich sau un viitor de aur, ci o călătorie în timp.  Rusia lui Putin vrea să dea ceasul înapoi până la fosta URSS.

Dar cine vrea să se întoarcă în URSS și să mai și retrăiască acele vremuri? Nimeni întreg la cap nu vrea, nici măcar poporul lui, să se întoarcă în cenușiul sovietic.

Trecutul în care vrea să se întoarcă Putin a fost o afacere bună doar pentru fostul ofițer KGB și silovikii lui. Drept dovadă, protestele și luările de poziție se înmulțesc în societatea rusă. Tot mai mulți scriitori fac apeluri disperate către Putin să oprească un război absurd.

Ironizând proiectul prezidențial de a reface Uniunea Sovietică, scriitoarea rusă Guzel Iahina scrie:

• Paisprezece ani din viața mea – toată copilăria și o parte din tinerețe – i-am petrecut în Uniunea Sovietică. La vremea aceea, ideologia comunistă își trăia ultimele clipe. Noi, pionierii, credeam în ea, dar cumva pe jumătate, nu foarte serios. Lucrul în care credeam cu adevărat însă era pacea. Mașina de propagandă lansată în zorii epocii sovietice funcționa de minune, dar retorica pe care o producea nu mai era atât comunistă, cât pacifistă. «URSS – fortăreața păcii!», «Pace în lume!» – aceste lozinci erau scrise pe pereții fiecărei grădinițe, ai fiecărei școli. Lecția despre pace era, invariabil, prima în fiecare an școlar, pentru fiecare clasă. Cântecele și poeziile despre pace erau în programul fiecărei manifestări pionierești (și la noi acestea erau o mulțime). Porumbeii păcii decorau fiecare sală de clasă, fiecare gazetă de perete și fiecare caiet de elev. Credeam în acești porumbei – atât de sincer, cum numai copiii pot.” (Apelul integral aici)

Și atunci vine întrebarea firească: ce caută tancurile rusești în Ucraina, pe pământ străin? Cum se explică războiul declașat de o țară care a pretins de curând, falsificând grosolan istoria, că nu a atacat niciodată pe nimeni?

Nici rușii de rând, dar nici oligarhii nu mai vor în trecut. Abramovici, Deripaska sau Fridman trăiesc pe picior mare în Occidentul decadent descris de ideologia lui Putin. Își fac cumpărăturile la Paris și își petrec vacanțele  pe Coasta de Azur, nu la Moscova sau la Soci. Copiii lor învață la cele mai bune școli din Marea Britanie, nu la Sankt Petersburg.

Putin se pare că nu a înțeles că Rusia de azi este mai legată de lumea occidentală decât cea de pe vremea războiului rece unde vrea el să se întoarcă. Nu doar prin oligarhii ei, ci printr-o puzderie de mecanisme (sistemul bancar SWIFT) și prin accesul total la informație care în urmă cu trei decenii, în lumea lui veche, nu existau.

Oricât a încercat Putin să se decupleze de rețeaua globală de internet, de Facebook, de Twitter și de Youtube, informația nu mai poate fi cenzurată azi. Rusia nu dispune de forța economică a Chinei pentru a crea o realitate perfect paralelă cu realitatea occidentală.

Putin a pierdut de două ori până acum războiul declarat Ucrainei, tot din cauza neînțelegerii lumii în care trăiește.

În primul rând, a ratat complet faza pregătitoare, care în orice război ar trebui să fie secretă. Aliații au schimbat strategia și i-au dezvăluit, pe baza informațiilor primite de la serviciile secrete, toate planurile, intențiile și manevrele. Tactica aliaților a întârziat atacul luni de zile, cu planurile rușilor expuse, date peste cap, refăcute la nesfârșit.

Astfel, Rusia deși a masat trupele încă din noiembrie anul trecut, a lansat atacul abia la sfârșitul lunii februarie, când iarna s-a cam încheiat în Europa, iar cealaltă armă, șantajul cu închiderea robinetului cu gaz rusesc destinat țărilor europene, nu mai funcționează cu aceeași eficiență.

UE, așa ezitantă și greoaie cum o știm, a avut o libertate de acțiune mult mai mare. În consecință, Bruxelles-ul a putut adopta gradual pachete de sancțiuni, care au mers până la înghețarea conturilor lui Putin și a unor influenți oligarhi ruși, blocarea conturilor Băncii Centrale a Rusiei, restricționarea accesului la sistemul bancar de plăți SWIFT etc.

Neclar dacă se ajungea atât de departe, dacă invazia Ucrainei ar fi avut loc în plină iarnă, când temperaturile erau mult mai scăzute iar șantajul energetic ar fi putut paraliza sancțiunile UE.

În al doilea rând, Putin a ratat efectul psihologic al invaziei, crezând că va lua Ucraina în 48 de ore. Ucrainenii rezistă eroic de patru zile, iar președintele lor, Vladimir Zelensky, a inspirat toată lumea occidentală prin curajul său și a fost un exemplu pentru propria armată.

O armată mică în comparație cu armata rusească, David l-a înfruntat pe Goliat, dar să nu uităm că în spatele ei se află consultanții NATO și toate țările europene care au donat arme letale și tehnică de luptă. Vedem cum convoaie rusești cu lansatoare de rachete Buk sunt făcute zob printr-o simplă apăsare de buton de dronele turcești Bayraktar, ca în jocurile pe calculator.

Iarăși, Putin a crezut că pentru marele URSS, Ucraina e victimă sigură. Numai că a intrat fix într-o capcană pentru urși, cu leșuri atractive, dar în subterane Occidentul a lucrat intens.

Trăind în ficțiunea lui sovietică, Putin a proiectat din nou imaginea unei noi Armate Roșii care eliberează Ucraina de ”neonaziști” (unul din tancurile rusești chiar avea arborat steagul URSS), numai că iarăși realitatea i-a jucat o festă. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky, este evreu și n-a ratat ocazia să-l întrebe public pe Putin cum ar putea fi nazist?

Așa cum a scris un cititor G4Media.ro, un comediant în lumea reală se dovedeşte a fi un războinic, iar marele războinic, faima tuturor serviciilor, se dovedeşte un comediant.

Poate că Rusia va cuceri în cele din urmă Ucraina, va lua Kievul și-l va executa rece pe Zelensky, înlocuit cu o marionetă. Poate că războiul se va prelungi ani la rând și va curge mult sânge, așa cum se teme ministrul britanic de externe.

Să încheiem rotund și să revenim la comparația cu Hitler, Kievul poate fi „Stalingradul Ucrainei”, după cum sugera un amic. Un război de uzură, unanim condamnat și fără susținere în societatea rusă care va începe să resimtă efectul dur al sancțiunilor impuse de americani și de europeni, l-ar putea costa enorm pe fostul spion KGB.

Ca să nu piardă toată puterea, va fi aruncat peste bord de același sistem care l-a făcut stăpânul Rusiei timp de peste două decenii.

Pentru siloviki și oligarhi, Vladimir Putin nu va mai fi util dacă pierd mulți bani și privilegii, mai ales că nu are ce să le ofere în afară de un trecut în care nu mai vrea nimeni să trăiască.

Oricare ar fi soarta războiului, Putin a pierdut deja războiul cu viitorul. Ucraina a câștigat în schimb, cu eroismul ei, respectul întregii lumi occidentale.